Buturuga mica

Cum se intampla cate-o chestie pe plan politic, cum e retinut cate-un personaj mai important, cum se duce Basescu la nu stiu ce intalnire nu stiu pe unde, cum apar tot felul de smecheri care pun lucrurile cap la cap si scot cate o teorie conspirationista de doi lei. Recent, un smecher de tipul asta a scos din pipota ideea ca Basescu il ataca pe regele Mihai ca sa faca populara ideea de monarhie si apoi sa-l aduca pe tron pe printul Charles. Te doare mintea cand citesti astfel de prafuri securistice. 

Acum, dupa retinerea primarului spagar clujean Apostu, petrecuta exact in perioada in care in PSD a inceput scandalul Geoana, iata ce scot smecherii:

Apostu si Aposta

Bitter

Recitind povestea beţiilor lui Jack London, mi-am amintit de prima mea beţie, care cred că a avut loc când aveam 15-16 ani. Pe vremea aia locuiam cu mama la părinţii ei - Busea şi Bunelu. Adică mama şi tata nu mai stăteau împreună şi eu m-am dus cu mama. Nu am aflat niciodată cum s-au petrecut lucrurile cu despărţirea asta. Un divorţ oficial nu s-a produs, aşa că nu ştiu de ce am mers la mama. Probabil că a fost o înţelegere între ei şi eu am făcut obiectul negocierii. Mă rog, cum a fost, a fost.
Problema mea fusese pierderea vechii găşti. Îmi închipuisem că la noua adresă nu voi găsi o alta şi fusesem foarte nefericit. Numai că lucrurile luaseră o întorsătură favorabilă şi noua mea gaşcă mă făcuse s-o uit cu desăvârşire pe cea veche.

O povestioara a lui Jack London

Cea dintai betie

Când m-am îmbătat pentru prima oară, aveam cinci ani. Într-o dimineaţă caldă de vară, pe când tatăl meu lucra la câmp, am fost trimis la ferma care se găsea la o depărtare de vreo jumătate de milă, să-i aduc un vas mare cu bere.

- Ai grijă să nu-l verşi, mi se atrase atenţia, înainte de a pleca.

La 9 ani. Prima betie fusese demult consumata

Un articolas al lui CTP

Ce se întâmplă acum în PSD reflectă structura nereformată a acestui partid comunistoid. În PD, Petre Roman, fostul preşedinte, nu mai are niciun cuvânt de spus de ani de zile. În PNL, Radu Câmpeanu, Stoica, Stolojan sau Tăriceanu nu mai pot influenţa în clipa de faţă deciziile echipei Antonescu. PSD, în schimb, arată ca o secţiune preistorică prin straturi geologice. "Fosila" Iliescu poate bloca acţiunile echipei Ponta, ajutat de "mistreţul" Adrian Năstase. Mesajul către electoratul PSD e catastrofal: conflicte în partid, nehotărâre, lipsă de unitate. Muniţia livrată PDL, excelentă: PSD rămâne partidul lui Ion Iliescu.

Beneficiile Internetului

Unii oameni duc o viata dubla. Prima e cea pe care o vedem cu totii, a doua e cea pe care ei o desfasoara pe forumuri. Ei bine, felul in care discuta unii pe forumul care le dubleaza viata ma face sa cred ca sunt niste tipi cel putin bizari. Nu numai ca au acolo vechime de ani si ani, ajungand la stadiul de VIP, sau mai stiu eu cum li se zice, dar au un stil de a discuta care denota ca in cealalta viata, cea reala, sunt niste frustrati. Sa ma explic.

Informatii inutile (2)

Palindromul este cuvântul care citit de la coadă la cap are un alt înţeles.

Printre cele mai lungi palindromuri se numără:

10 litere:

ETALASERAM - MARESALATE

8 litere:

ETANOLAT - TALONATE (idem)

IROSIRAM - MARISORI (idem)

MACROMER - REMORCAM

MARIARAM - MARAIRAM

Singuratatea

O nota de jurnal a Capcaunului Cumsecade Plesu, ma ingrijoreaza brusc:

Marea voluptate a singurătăţii. Libertate la apogeu. Privilegiul rar de a fi intim cu tine însuţi şi sincer cu intimitatea ta. Singurătatea te situează, dintr-odată, de cealaltă parte a universului, într-un perfect echilibru cu el, într-o cumpănă desăvîrşită, ca aceea dintre mare şi cer la Messembria... Singurătatea nu încurajează nici un compromis. Şi totuşi, nimic nu e mai monstruos decît singurătatea trăită fără vocaţia singurătăţii. Tot astfel cum nimic nu e mai ridicol decît să te obligi la viaţă publică atunci cînd eşti născut pentru singurătate.

Sublinierea e a mea. Si am facut-o din doua motive. Primul e ca mi-am amintit de mama, care si-a trait ultimul an de viata singura. Si ea, prin excelenta, era o persoana dornica de societate in jur. Dar n-a fost sa fie si pentru asta ma simt nu putin vinovat. Al doilea motiv este ca si eu ma pregatesc sa traiesc in siguratate. Si nu stiu daca am aceasta vocatie. Cel mai degraba inclin sa cred ca imi lipseste - daca ar fi sa ma gandesc numai la frica fara obiect de care sunt cuprins de indata ce raman singur undeva.

Cum m-am tirat

Aseara pe la 8:30 a trebuit sa merg la mol (sau mall, ma rog). Ce-am vazut acolo m-a ingrozit: sute si sute de oameni imbulzindu-se, defluind, viermuind si roind (sau siroind, depinde de viteza cu care impingeau cosurile). Demult n-am mai vazut atata lume in mol. M-am intrebat: oare sa fie legata chestia asta de Sfintii Mihail si Gavril? Totusi, lumea incarca la greu din toate zonele: caiete, castronele, cartofi, bureti de bucatarie... chiar nu cred ca toti aia se duceau la sindrofii si isi faceau cumparaturile la 20:30 si mai ales nu cred ca aveau de gand sa duca asemenea cadouri. Singurul raspuns care mi-a venit in minte a fost ca timisorenii abia asteapta un prilej, un pretext, ca sa se duca la mol: "Vai, draga, azi sunt sfintii aia si eu n-am ajuns inca la mol sa cumpar cate ceva".

Acum stiu ca unii vor zice: "dar tu, tu ala care critici si strambi din nas, nu cumva erai si tu la mol exact la ora aia si faceai exact ce faceau toti?" Aici, adevarul ar fi prezent doar pe jumatate: intr-adevar, eram la mol la ora aia, insa nu faceam ce faceau toti. Eu eram acolo ca sa o duc pe Maria la intalnirea cu maica-sa. Am lasat-o si, vorba lui Andrei Zaharescu din Sinaia, "m-am tirat". Insa am apucat sa observ fenomenul pe care l-am descris aici.

Muntele. Partea a cincea.

Nimic nu-l face pe om să şovăie, nicio masă, niciun bloc, nicio piedică, nici rezistenţa materiei, nici maiestatea naturii. Cu pioletul în mînă, omul porneşte să ia cu asalt nemărginirea. Viitorul va asista poate la dărîmarea Alpilor. Globule, nu te împotrivi strădaniei furnicii tale.

VICTOR HUGO

Epopeea munţilor şi-a primit consacrarea. O dată cu cucerirea Everestului, muntele cel mai înalt din lume, a dispărut un mit. De acum înainte, omul este stăpînul universului marilor înălţimi.

MAURICE HERZOG

Doua desene ale Ioanei de pe cand era in clasa intai

Masa retro

Gata, am scanat carnetul ala CEC si m-a apucat nostalgia. Ma duc sa cumpar slanina cu boia, conserva de carne, ghiveci in bulion, paine neagra, placinte cu sfecla, tuica doua prune, bere Azuga, cafea cu naut si ciocolata cu rom. Daca pana maine nu mai scriu nimic, inseamna ca le-am consumat si poate se indura careva sa sune la 112.

 

Economisirea

Unii isi mai aduc aminte cum se economiseau banii la CEC pe la inceputul secolului.  Cel mai frumos era ca dobanda nu era fixa, ci se stabilea, periodic, de catre CEC, asa cum se poate citi pe ultima coperta a carnetului. Asta chiar daca pe vremea aia nu auzise nici dracu' de euribor si alte delicatese financiare. Ce mai vremuri...Nu stiu cum o fi acum, dar cred ca se mai economiseste si pe carnete CEC, vad din cand in cand oameni care intra sau ies din sediile a ceea ce astazi poarta numele de CEC Bank.De fapt, cred ca se mai economiseste masiv si la prima banca din istorie, cea cu numele arhicunoscut de "La Ciorap".

Stratagema

Un negustor ţinea, odată, o pasăre într-o colivie. Se pregătea să plece în India, ţara unde se născuse zburătoarea, aşa că a întrebat-o dacă doreşte să-i aducă ceva de acolo. Ea a răspuns că ar dori să fie liberă, însă omul a refuzat să-i deschidă uşiţa coliviei. Atunci l-a rugat să se ducă într-un anumit loc din junglă şi să le dea de veste suratelor ei că ea se află în captivitate. Negustorul a făcut întocmai şi nici nu a terminat bine de rostit mesajul, că o pasăre sălbatică, leită cu aceea de acasă, s-a prăbuşit de pe creanga pe care stătea şi a rămas nemişcată la pământ. Negustorul s-a gândit că era, desigur, vreo rubedenie de-a păsării lui şi s-a întristat că îi provocase moartea. Când s-a întors acasă, pasărea l-a întrebat dacă îi aducea vreo veste bună din India. „Nu”, a răspuns negustorul, „mi-e teamă că veştile sunt mai degrabă proaste. Una dintre rubedeniile tale a căzut şi a murit chiar la picioarele mele după ce vorbisem despre captivitatea ta.” Abia ce a isprăvit omul ceea ce avusese de zis, că pasărea a căzut şi ea, rămânând pe fundul coliviei. „Se vede că ştirea despre moartea rubedeniei ei a dat-o gata”, şi-a spus negustorul. Necăjit, a ridicat-o şi a pus-o pe pervazul ferestrei. Într-o clipă, pasărea şi-a venit în fire şi a zburat până la copacul cel mai apropiat. „Acum înţelegi”, a glăsuit ea, „că ceea ce crezuseşi că era o nenorocire a fost, de fapt, o veste bună şi mai înţelegi cum a ajuns la mine mesajul prin care suratele mele m-au sfătuit cum să fac să-mi redobândesc libertatea: purtătorul soliei libertăţii mele ai fost chiar tu, cel care mi-ai răpit-o.” Şi pasărea şi-a luat zborul, în sfârşit, liberă.

Domnii Munteanu și îmbulzeala

Despre îmbulzeala din spitale, chiar că nu cred că mai am eu ce să scriu. Se pare că în România această problemă nu se poate rezolva nicicum. Mai ales că medicii acționează, inclusiv în privat, în direcția menținerii îmbulzelii. Nici nu e de mirare, îmbulzeală înseamnă bani.
Acum doi ani am fost la oftalmolog, să-mi dea ochelari. Ca să nu mă îmbulzesc, am ales un cabinet particular, anume Munteanu. Domnul Munteanu este un medic în vârstă, cu părul alb și cu maniere din cele pe care nu le mai găsești în ziua de azi. La cabinetul dumnealui este prezent și Munteanu junior, care se pregătește să continue cariera tatălui. Toate bune și frumoase. Am intrat, am făcut o programare de genul „joi la ora 14:25”, lucru impresionant și dătător de liniște. Parcă mă vedeam intrând la 14:25 în cabinet și stând de vorba degajat cu profesorul Munteanu, achitând apoi onorariul deloc neglijabil și mergând cu rețeta să comand ochelarii ideali.

Marele profesor

Când eram copil, avea tata în biblioteca fel de fel de cărţi de medicină, multe dintre ele cu poze. Ţin minte că le răsfoiam cu mult interes şi căutam în ele tot ce putea să fie mai monstruos. Am văzut, astfel, într-un atlas de dermatologie, imagini care mi-au rămas întipărite în memorie, pe care e suficient să închid ochii şi să mă gândesc la ele, ca să le revăd cu multă claritate. Nu ştiu dacă a fost bine, poate că tata se gândea că dacă văd pozele alea, mă scap de pofta mea bizară de a vedea lucruri fioroase.

Perfrectiunea politica

PSD cere schimbarea lui Geoana de la sefia Senatului! Asta e cea mai tare bomba din cate mi-a fost dat sa aud. Cum domnilor, il mancati de viu pe omul vostru Geoana? Pe Mircea? Pe cel care era numit cel mai bun dintre cei buni, care strangea 5 milioane de voturi, singurul care poate sa-l bata pe Basescu si celelalte? Vaaaaaai dar ce rusine... Pai daca omul asta e atat de genial, atat de minunat, plin de atatea calitati, de ce nu-l tineti in continuare? De ce nu il pastrati pentru anul 2014, ca sa mearga la prezidentiale? Nu ati zis voi ca la anu' castigati tot, de la locale la parlamentare? OK, castigati tot. Si apoi, fara sa mai intampinati nicio piedica, mergeti la prezidentiale! Cu cine? Evident, cu Mircea, ca doar despre el ati spus ca e perfrectiunea (pardon, perfectiunea) politica intruchipata. Dar voi ce faceti, va debarasati de el? Chiar nu va dati seama ca in felul asta ne privati pe noi, masa de manevra, de geniul lui Geoana?

Animal

Uite asa aratam eu asta vara, pe drumul catre Tulcea. Nicicum nu aratam, practic, eram doar un tip cu privirea fixa si bineinteles cu idei fixe, dar ma rog, asta nu tine de aspectul omului. Interesant e ca Ioana, dupa ce m-a studiat vreo doua zile, mi-a spus intr-o seara asa: "aratati ca un arici". Dupa ce a trecut o vreme, a revenit si mi-a zis: "aratati ca un animal de plus". Eh, ce mult mi-au placut chestiile astea doua ...

Spre Tulcea

Suzana - începutul unei telenovele

Când eram mic, aveam o bonă sau guvernantă, nu mai știu cum i se spunea. O chema Suzana și era din satul Popteleac. Atât de mult îmi plăcea Suzana, încât venea a doua în ordinea preferințelor, imediat după mama. Mă gândesc că acum trebuie să aibă vreo 70 de ani și, cine știe, poate arată precum Muma Pădurii. Dar tot aș vrea s-o văd.
Culmea este că am găsit, printre hârtiile strânse de mama, o scrisoare pe care i-a trimis-o Suzana bunicii mele în 1965, pe când eu aveam cinci ani neîmpliniți. Uite cum sună scrisoarea:

Informatii inutile (1)

Cele mai lungi cuvinte din limba romana:
DIFOSFOPIRIDINNUCLEOTIDPIROFOSFATAZÃ (36 de litere)
ENCEFALOMIELOPOLIRADICULONEVRITÃ (32 de litere)
GASTROPILORODUODENOJEJUNOSTOMIE (31 de litere)
DICLORDIFENILTRICLORMETILMETAN (30 de litere)
Cele mai lungi cuvinte alcătuite dintr-o singură silabă:
STRINCHI (8 litere) (regionalism pentru "ciorapi"), STRÂMPŢI, STRIMPŢI (variante pentru "strâmţi"), ŞTREANG, TRUNCHI, CHIOMPI, GHIONŢI, STRÂMŢI, STRÂNGI, STRÂNŞI, STRICŢI, SCONCŞI, SFINCŞI, PROMPŢI, STRÂMBI, SCHIMBI, SCHINGI, ŞCHIOPI, ZBENGHI (7 litere)

Babalâci

Bute l-a invins pe Johnson. Mare scofala. E usor sa invingi babalâci de 42 de ani. E ca si cum m-as bate eu acum cu batranul turnator liberal Mircea Ionescu Quintus. Deci victoria lui Bute este nesemnificativa. Ah, daca vrea sa ne convinga, sa intre in ring cu un smardoi adevarat, din aia care numai ce se uita odata la tine si numai ce zic cateva chestii apasate, cu glas isteric, fara ca tu sa fii de fata, ca te-au si pus la pamant - ma refer, evident, la Mircea Badea. Ei, nenea Bute, atunci sa te vedem, in rest ce arati tu e zero barat, poate sa faca si Ponta scheme de felul asta, cand vine la teveu si arata cat e el de tare si cum ii pune el la podea pe alde Nastase ori Iliescu.