Din sipetul cu comori al mamei, am reușit să scot poeziile tinereții mele. Sunt uimit de multe lucruri: întâi că le-am scris, apoi că sună cât de cât OK, după care că mama le-a păstrat. In sfârșit, uimirea uimirilor e că de îndată ce mi-am aruncat ochii peste ele, mi-am amintit toate versurile, de parcă le-aș fi scris ieri. Uite una dintre ele:
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 29 ianuarie 2012
Mustata
Nu stiu ce i-a venit Mariei sa ma intrebe cum mi-ar sta fara mustata. Dupa atata amar de vreme, nu mai stiu nici eu cum imi sta. Dar nu vreau sa-mi rad mustata, m-am obisnuit cu ea si am devenit un mosh din aia care nu arunca absolut nimic. Asa ca ieri, Maria fiind pe la nu stiu ce strand prin Ungaria, m-am gandit ca as putea face cumva sa fim amandoi multumiti. In consecinta, am dat jos numai partea din dreapta a mustatii mele.
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
Eccleziastul
Faceti-va bine (45)
Cătina albă
Denumirea
știinţifică: Hippophae rhamnoides.
Denumiri populare:
cătină, cătină cenușie, cătină de râu, tufișul de nisip.
Prezentare. Cătina
este un arbust spinos, aparţinător familiei eleagnaceelor. Se cunosc două
varietăţi – cătina albă și cătina roșie. Important pentru farmacia naturistă este fructul cătinei albe. Arbustul de cătină albă are frunze alungite,
cenușii-argintii – strălucitoare
pe faţă, mate pe spate. Înflorește în martie-aprilie.
Florile sunt mici și galbene, iar fructul are o pronunţată tentă de portocaliu.
Cătina albă crește în flora spontană, în zone mai pietroase și apropiate de
ape, aria de răspândire fiind întreaga suprafaţă a ţării.
Plăsarii
În Sinaia, pe vremea lui Ceaușescu, trăiau doi indivizi - tată și fiu, al căror nume, din păcate, nu mi-l amintesc (de fapt nici nu cred că l-am știut vreodată). Fapt e că aproape nu a existat zi de la Dumnezeu în care să-l văd pe unul din ei și să nu aibă în ambele mâini niște pungi uriașe, pline cu fel de fel de lucruri necesare traiului. Uneori aveau oase de la alimentară. Când se dădea rația, îi vedeai cu plasele pline de mălai, făină, ulei și ce-o mai fi fost. Câteodată târau sacoșe din alea mari de tot, făcute din rafie - nevestele lor le confecționau din saci pe care-i tăiau și apoi le coseau toarte indestructibile. De multe ori i-am întâlnit cărând pungi cu iarbă pentru găini. Toamna îi vedeam coborând dinspre munte, cu plase uriașe pline de ghebe.
Plăsar de mall |
Ispravile lui Pacala (1)
Moştenirea
Nu
azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multă!
(Sănătate,
de la Domnul, celor care mă ascultă!)
Undeva,
p-aici, sub cerul scumpei noastre Românii,
într-un
sat, trăia — se zice — un moşneag, ce-avea trei fii.
Cei
mai vârstnici, de! ca lumea! când mai buni şi când mai răi,
Când
mai dezgheţaţi la minte, când mai proşti, sărman de ei.
Cel
mic însă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaş.
Ca
să facă el vreun lucru, cum se făptuieşte, aş!
Toate
le făcea sucite şi pe dos, de te-ncruceai.
Un
nătâng, un gură-cască îţi părea — când îl vedeai.
Îi
ieşeau la capăt însă toate-aşa de minunat,
Că,
de fapta-i săvârşită, locului stăteai mirat.
Incapatanare
O
fatuca de la Realitatea cred ca are probleme cu pronuntarea lui ă, care nu ii incape in gura. Pur si simplu, in cadrul emisiunii pe care o face ea despre Rosia
Montană, o tine gaia-matzu cu Rosia Montana. Nu conteaza ca pe burtiera scrie
mereu Rosia Montană, nici faptul ca tot felul de interlocutori pronunta limpede
asa, ea ii da inainte cu Rosia Montana. Atata incapatanare, mai rar. Ce ma
amuza pe mine e ca aceeasi fatuca subliniaza in emisiunea ei ca proiectul si
scandalurile care il insotesc sunt vechi de 20 de ani. Cum mama naibii sa faci
tu o emisiune si sa te certi cu toti pe-acolo, cand in 20 de ani nici n-ai
aflat cum se pronunta numele pe care-l plimbi prin gura tot la 30 de secunde...
Dar ma rog, asta e jurnalismul la noi.
Fatuca |
vineri, 27 ianuarie 2012
Farmecul discret al clasei politice
Am găsit o poză care merită toți banii. E făcută de un tip pe nume Silviu Matei și apare în Gândul. Această poză mi se pare fabuloasă și îmi aduce aminte de un film excepțional pe care l-am văzut de cel puțin cinci ori, care se numește „Farmecul discret al burgheziei”. Un film de Luis Buñuel, despre care nu am chef să spun nimic acum, pentru că am senzația că ar fi ca și cum m-aș apuca să povestesc despre cine e Umberto Eco și ce vrea el. „Farmecul discret” e pentru Buñuel cam ce e „Numele trandafirului” pentru Eco.
Mofturile corecților politic
Una din marile găselniţe ale românilor alfabetizați este aia care spune că poveştile noastre sunt pline de violenţă, cruzime etc. Exemplul cel mai frapant care se livrează în cursul discuţiilor este cel al morţii lupului din "Capra cu trei iezi", care lup cade într-o groapă plină cu jăratec, unde este mistuit de flăcări. Cei care comentează astfel de chestii par a nu-şi aminti întâmplările asemănătoare petrecute în cărţi ale copilăriei scrise în ţările „civilizate”. Iată, spre exemplu, pagina în care Mark Twain descrie moartea lui Joe Indianul, în cartea pentru copii „Aventurile lui Tom Sawyer”:
O poezie a lui George Lesnea
TINERETE
Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.
Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.
joi, 26 ianuarie 2012
Un banc filosofic
În pădurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupăza şi spune:
„Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant
ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant
al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulînd
filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei
alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care
tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea
paradigmelor de orientare paseistă, într-o veritabilă recrudescenţă de
esenţă în ultimă instanţă – ludică, torturant-metafizică a
senzorialitaţii iluzorii, dar atât de vibrant hedonistic reprezentate,
înţeleasă ca o negare lipsită de rigurozitatea demersului ştiinţific,
posesoare a unei naturi mai curând intuitive şi instinctuale a acelor
cauze primare, antepostulate de gânditorii clasicismului elen in
perioada de maximă înflorire a democraţiei antice, urmată aşa cum ştim
încă din tradiţia empirismului occidental care se sustrage inferentelor
mediate de deconstrucţia treptată a modelelor eluctabil utopice de
inflexiune social-reflexivă, contextual orientate înspre sevele
pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale cărui ramificaţii pot fi,
totuşi, percepute indubitabil mai curând aprioric ca fiind personificări
oximoronice volitiv-diminutivale ale stărilor extatice, autosuficiente
degajate prin intermediul apropierii omului de incantaţiile onomatopeice
ale naturii, împletite într-un conglomerat de relativism amorf cu rol
parţial catalizator dar fiind şi un filtru prin catharsisul emanat de
întreaga arborescenţă desemnată convenţional ca „fiinţa universală”, în
care se regăsesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat,
asta daca privim holistic hermeneutica afirmaţiei mele, bineînţeles, în
niciun caz din perspectiva mărginitoare a fracturismului osmozei
neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj în lumina degradantă a
cortexului evanescent acestui univers prăfuit de amprenta maculantă a
îngrădirilor stranietaţii darwiniene, dezolanţei cioraniene şi
frustrării freudiene, pentru a numi doar câteva".
Texte hilare
Iata cateva mostre de imbecilitate, incultura sau imbecultura (termen inventat de mine si care urmeaza a fi propus Academiei Romane pentru introducere in vocabular).
Prima se poate admira in parcarea de la METRO. Uite:Faceti-va bine (44)
Călinul
Denumire știinţifică:
Viburnum opulus.
Denumire populară:
bulgăre de zăpadă.
Prezentare. Călinul este
un arbust ce crește în flora spontană, dar poate fi și cultivat, ca plantă ornamentală. Face parte
din familia caprifoliaceelor. Călinul are o înălţime medie de doi – trei
metri, rareori ajungând până la cinci metri. Frunzele au mai mulţi lobi,
maximum cinci. Florile sunt grupate, având culoarea albă. Înflorește la sfârșitul
primăverii și la începutul verii. Fructele, dispuse în ciorchini, au culoarea
roșie și sunt pline de suc, nefiind comestibile. Călinul crește prin păduri,
liziere, tufărișuri. În parcuri, este prezent sub forma unor tufișuri
ornamentale, cunoscute sub numele de bulgăre de zăpadă (boule de neige).
Doua povestioare despre Dumnezeu
Andrew lucrează în atelierul lui, când
aude o voce bubuitoare venită de sus, care spune:
- Andrew, vinde‑ţi afacerea! O
ignoră, dar vocea continuă zi după zi:
- Andrew, vinde‑ţi afacerea pentru
trei milioane de dolari! După câteva săptămâni de insistenţe, Andrew cedează şi
îşi vinde atelierul. Vocea continuă:
- Andrew , du‑te la Las Vegas! El
întreabă de ce.
- Andrew, ia cei trei milioane de
dolari şi du‑te la Las Vegas. Andrew se supune, pleacă la Las Vegas şi intră
într‑un cazinou. Vocea spune iar:
- Andrew, du‑te la masa de blackjack
şi joacă toată suma pe o singură mână!
Duhul
E o poveste cu un duh care a stat nu ştiu câte mii de ani închis într-o sticlă şi care a jurat, în prima parte a detenţiei, că pe omul care îl va elibera îl va umple de bogăţii. După trecerea miilor de ani, duhul îşi jură că dacă îl va elibera cineva, acela va fi imediat mâncat. Când nu ştiu cine deschide dopul, duhul iese afară şi-i spune: pregăteşte-te să te mănânc, am jurat că asta o să fac şi nu mai pot să dau înapoi. Până la urmă, duhul este băgat înapoi în sticlă de către personajul poveştii, care este un isteţ.
Carnetul lui Bunelu
Daca intrebi un roman de pe strada (deci nu neaparat un boschetar, ci un trecator) ce inseamna CCR, nu te poti astepta la prea multe variante de raspuns. Cred ca cei mai multi nu au nici cea mai vaga idee. Unii insa, vor spune ca e vorba de Curtea Constitutionala a Romaniei. Si mai cred ca vei gasi si cativa care sa se lumineze la fata, sa priveasca undeva, in trecutul lor si sa raspunda: Creedence Clearwater Revival - trupa aia tare din anii 60, cu John si Tom Fogerty. Ei bine, eu mai stiu un CCR. Ia uite:
miercuri, 25 ianuarie 2012
Doua povestioare despre sensul vietii
Un discipol a auzit că pe vârful celui mai înalt munte din India trăieşte
cel mai înţelept guru hindus, aşa că porneşte la drum, străbate sate şi oraşe,
până ce ajunge la vestitul munte. Panta e incredibil de abruptă şi de multe ori
omul alunecă şi cade. Când în sfârşit atinge vârful cu pricina, e plin de
julituri şi vânătăi, dar îl zăreşte pe guru, şezând în poziţia lotus la gura
peşterii lui.
Faceti-va bine (43)
Căldărușa
Denumirea
știinţifică: Aquilegia vulgaris.
Denumire populară:
clopoţei mari.
Prezentare. Căldărușa
este o erbacee perenă. Tulpina este ramificată, rareori simplă, înălţimea maximă a acesteia fiind de 80 cm. În
vârful tulpinii și al ramurilor se găsesc florile mari, sub formă de clopot,
colorate în albastru, roz, alb sau violet. Căldărușa înflorește în prima parte
a verii. Poate fi întâlnită în flora spontană, prin fâneţe, poieni, liziere,
tufărișuri, îndeosebi în zonele de sub munte și chiar la munte. Uneori, căldărușa
este cultivată, fiind o frumoasă plantă ornamentală. Aparţinefamiliei
ranunculaceelor. Pentru uz medicinal se recoltează cozile frunzelor și
seminţele. Atenţie, căldărușa este o plantă otrăvitoare, utilizarea ei
făcându-se cu precauţie.
Substanţe active
importante: un alcaloid încă puţin cercetat, dar despre care se știe că este
toxic.
Întrebuinţări. Preparatele de căldărușă au efecte în afecţiuni
precum icterul, cât și în diverse
boli de piele. În general, această plantă este puţin folosită în terapii medicinale, utilizarea sa frecventă fiind ca plantă ornamentală, datorită florilor
sale cu o conformaţie curioasă. Flori care, se spune, erau folosite cândva ca
protectoare împotriva deochiului, precum și în descântece.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)