Planul lupilor
Prin iunie pescuiam la păstrăvi pe valea Ierii, între „colţi", unde apa e mai
vijelioasă.
Cu mine era Petrea, paznicul, pe umăr cu arma încărcată cu alice mărunte. Fără veste auzim deasupra
noastră
aruncîndu-se ceva în rîu. Întoarcem ochii într-acolo şi mare ne-a fost mirarea cînd
am văzut
în mijlocul apei un căprior, prins de şuvoiul repede, întors
în sus cînd cu capul, cînd cu picioarele. Îl
apucă unda, îl izbeşte de bolovani şi-l aduce către noi. Deodată Petrea îşi smuci din spate arma şi trase în ceva în coasta prăpăstioasă din faţa noastră. Văd răsturnîndu-se şi dispărînd apoi în tufărie un lup zdravăn. Deasupra lui sare altul, ca peste o clipă să ni se trădeze şi al treilea — acesta dincoace de rîu — prin zgomotul săriturilor cu care au luat-o la vale.
În
faţa
noastră se
sfîrşise o tragedie. Cine ştie de unde goneau lupii pe bietul căprior, întinşi în linie, ca gonaşii — aducîndu-l tot mai aproape de rîu, de pierzare. Strîmtorat,
ţapul
a sărit
în apă, ca să o treacă dincolo, unde nu ştia că-l aşteaptă alţi lupi. Pornim degrabă pe rîu la vale, ca să vedem ce s-a ales de căprior şi îl ajungem. Izbit de bolovani şi de stîncile de pe margine, nici nu mai încerca să lupte cu apa. îl
ducea în voia ei. Îi văd un picior frînt din spată şi îl rog pe Petrea să-l scape de chin cu o mînă de alice, de la cinci paşi. Pe urma lupului rănit am putut merge puţin, cît am găsit picături de sînge; nu l-am găsit.
De remarcat în
această întîmplare
este planul viclean al lupilor, dintre care unii au trecut din bună vreme pe undeva rîul, ca să aştepte acolo prada, despre care ştiau că va încerca
scăparea
trecînd apa, aşa cum
obişnuiesc
să facă cerbii şi căprioarele gonite de ei.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor