24 martie
Mi-am înaintat demisia la Curte şi sper că îmi va fi
primită. Mă veţi ierta că nu v-am cerut voie s-o fac. Trebuia să plec neapărat,
şi, apoi, ştiam ce-aţi fi spus voi ca să mă convingeţi să rămân, aşa încât...
Comunică asta mamei. Într-un sirop oarecare; n-am încotro, şi ea trebuie să ia
lucrurile aşa cum sunt, n-am ce să-i fac. Desigur că are s-o doară când are să
audă că avântul cu care pornise fiul ei ca să devină consilier intim şi
ministru plenipotenţiar s-a frânt deodată şi că acum se întoarce mofluz acasă!
Credeţi ce vreţi şi gândiţi-vă la toate cazurile posibile în care aş fi putut
şi ar fi trebuit să rămân. Atâta vă spun: că plec, şi, ca să ştiţi unde mă duc,
aflaţi că aici se află prinţul ***, căruia îi place foarte mult societatea mea.
Când a aflat că mi-am dat demisia, m-a rugat să merg cu el la moşia lui şi să
stau acolo toată primăvara. Mi-a făgăduit să mă lase cu gândurile mele şi,
fiindcă ne înţelegem unul cu altul până la un anumit punct, am să încerc şi am
să mă duc cu el.