duminică, 29 ianuarie 2012

Copil să fiu

Din sipetul cu comori al mamei, am reușit să scot poeziile tinereții mele. Sunt uimit de multe lucruri: întâi că le-am scris, apoi că sună cât de cât OK, după care că mama le-a păstrat. In sfârșit, uimirea uimirilor e că de îndată ce mi-am aruncat ochii peste ele, mi-am amintit toate versurile, de parcă le-aș fi scris ieri. Uite una dintre ele:



Mustata

Nu stiu ce i-a venit Mariei sa ma intrebe cum mi-ar sta fara mustata. Dupa atata amar de vreme, nu mai stiu nici eu cum imi sta. Dar nu vreau sa-mi rad mustata, m-am obisnuit cu ea si am devenit un mosh din aia care nu arunca absolut nimic. Asa ca ieri, Maria fiind pe la nu stiu ce strand prin Ungaria, m-am gandit ca as putea face cumva sa fim amandoi multumiti. In consecinta, am dat jos numai partea din dreapta a mustatii mele.


sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Eccleziastul

1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.
5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.



Faceti-va bine (45)

Cătina albă
Denumirea știinţifică: Hippophae rhamnoides.
Denumiri populare: cătină, cătină cenușie, cătină de râu, tufișul de nisip.
Prezentare. Cătina este un arbust spinos, aparţinător familiei eleagnaceelor. Se cunosc două varietăţi – cătina albă și cătina roșie. Important pentru farmacia  naturistă este fructul cătinei  albe. Arbustul de cătină albă are frunze  alungite,  cenușii-argintii  –  strălucitoare pe faţă, mate pe spate. Înflorește în martie-aprilie. Florile sunt mici și galbene, iar fructul are o pronunţată tentă de portocaliu. Cătina albă crește în flora spontană, în zone mai pietroase și apropiate de ape, aria de răspândire fiind întreaga suprafaţă a ţării.



Plăsarii

În Sinaia, pe vremea lui Ceaușescu, trăiau doi indivizi - tată și fiu, al căror nume, din păcate, nu mi-l amintesc (de fapt nici nu cred că l-am știut vreodată). Fapt e că aproape nu a existat zi de la Dumnezeu în care să-l văd pe unul din ei și să nu aibă în ambele mâini niște pungi uriașe, pline cu fel de fel de lucruri necesare traiului. Uneori aveau oase de la alimentară. Când se dădea rația, îi vedeai cu plasele pline de mălai, făină, ulei și ce-o mai fi fost. Câteodată târau sacoșe din alea mari de tot, făcute din rafie - nevestele lor le confecționau din saci pe care-i tăiau și apoi le coseau toarte indestructibile. De multe ori i-am întâlnit cărând pungi cu iarbă pentru găini. Toamna îi vedeam coborând dinspre munte, cu plase uriașe pline de ghebe.
Plăsar de mall


Ispravile lui Pacala (1)


Moştenirea
Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multă!
(Sănătate, de la Domnul, celor care mă ascultă!)
Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Românii,
într-un sat, trăia — se zice — un moşneag, ce-avea trei fii.
Cei mai vârstnici, de! ca lumea! când mai buni şi când mai răi,
Când mai dezgheţaţi la minte, când mai proşti, sărman de ei.
Cel mic însă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaş.
Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuieşte, aş!
Toate le făcea sucite şi pe dos, de te-ncruceai.
Un nătâng, un gură-cască îţi părea — când îl vedeai.
Îi ieşeau la capăt însă toate-aşa de minunat,
Că, de fapta-i săvârşită, locului stăteai mirat.



Incapatanare

O fatuca de la Realitatea cred ca are probleme cu pronuntarea lui ă, care nu ii incape in gura. Pur si simplu, in cadrul emisiunii pe care o face ea despre Rosia Montană, o tine gaia-matzu cu Rosia Montana. Nu conteaza ca pe burtiera scrie mereu Rosia Montană, nici faptul ca tot felul de interlocutori pronunta limpede asa, ea ii da inainte cu Rosia Montana. Atata incapatanare, mai rar. Ce ma amuza pe mine e ca aceeasi fatuca subliniaza in emisiunea ei ca proiectul si scandalurile care il insotesc sunt vechi de 20 de ani. Cum mama naibii sa faci tu o emisiune si sa te certi cu toti pe-acolo, cand in 20 de ani nici n-ai aflat cum se pronunta numele pe care-l plimbi prin gura tot la 30 de secunde... Dar ma rog, asta e jurnalismul la noi.
Fatuca



vineri, 27 ianuarie 2012

Farmecul discret al clasei politice

Am găsit o poză care merită toți banii. E făcută de un tip pe nume Silviu Matei și apare în Gândul. Această poză mi se pare fabuloasă și îmi aduce aminte de un film excepțional pe care l-am văzut de cel puțin cinci ori, care se numește „Farmecul discret al burgheziei”. Un film de Luis Buñuel, despre care nu am chef să spun nimic acum, pentru că am senzația că ar fi ca și cum m-aș apuca să povestesc despre cine e Umberto Eco și ce vrea el. „Farmecul discret” e pentru Buñuel cam ce e „Numele trandafirului” pentru Eco.


Pe Bega in jos/Pe un mal frumos




Mofturile corecților politic

Una din marile găselniţe ale românilor alfabetizați este aia care spune că poveştile noastre sunt pline de violenţă, cruzime etc. Exemplul cel mai frapant care se livrează în cursul discuţiilor este cel al morţii lupului din "Capra cu trei iezi", care lup cade într-o groapă plină cu jăratec, unde este mistuit de flăcări. Cei care comentează astfel de chestii par a nu-şi aminti întâmplările asemănătoare petrecute în cărţi ale copilăriei scrise în ţările „civilizate”. Iată, spre exemplu, pagina în care Mark Twain descrie moartea lui Joe Indianul, în cartea pentru copii „Aventurile lui Tom Sawyer”:


O poezie a lui George Lesnea

TINERETE

Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.



joi, 26 ianuarie 2012

Un banc filosofic

În pădurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupăza şi spune:
„Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulînd filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă, într-o veritabilă recrudescenţă de esenţă în ultimă instanţă – ludică, torturant-metafizică a senzorialitaţii iluzorii, dar atât de vibrant hedonistic reprezentate, înţeleasă ca o negare lipsită de rigurozitatea demersului ştiinţific, posesoare a unei naturi mai curând intuitive şi instinctuale a acelor cauze primare, antepostulate de gânditorii clasicismului elen in perioada de maximă înflorire a democraţiei antice, urmată aşa cum ştim încă din tradiţia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate de deconstrucţia treptată a modelelor eluctabil utopice de inflexiune social-reflexivă, contextual orientate înspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale cărui ramificaţii pot fi, totuşi, percepute indubitabil mai curând aprioric ca fiind personificări oximoronice volitiv-diminutivale ale stărilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantaţiile onomatopeice ale naturii, împletite într-un conglomerat de relativism amorf cu rol parţial catalizator dar fiind şi un filtru prin catharsisul emanat de  întreaga arborescenţă desemnată convenţional ca „fiinţa universală”, în care se regăsesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmaţiei mele, bineînţeles, în niciun caz din perspectiva mărginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj în lumina degradantă a cortexului evanescent acestui univers prăfuit de amprenta maculantă a îngrădirilor stranietaţii darwiniene, dezolanţei cioraniene şi frustrării freudiene, pentru a numi doar câteva".



Arta si artistii ei (7)




Texte hilare

Iata cateva mostre de imbecilitate, incultura sau imbecultura (termen inventat de mine si care urmeaza a fi propus Academiei Romane pentru introducere in vocabular).
Prima se poate admira in parcarea de la METRO. Uite:



Faceti-va bine (44)

Călinul
Denumire știinţifică: Viburnum opulus.
Denumire populară: bulgăre de zăpadă.
Prezentare. Călinul este un arbust ce crește în flora spontană, dar poate fi și cultivat, ca plantă ornamentală.  Face  parte  din familia caprifoliaceelor. Călinul are o înălţime medie de doi – trei metri, rareori ajungând până la cinci metri. Frunzele au mai mulţi lobi, maximum cinci. Florile sunt grupate, având culoarea albă. Înflorește la sfârșitul primăverii și la începutul verii. Fructele, dispuse în ciorchini, au culoarea roșie și sunt pline de suc, nefiind comestibile. Călinul crește prin păduri, liziere, tufărișuri. În parcuri, este prezent sub forma unor tufișuri ornamentale, cunoscute sub numele de bulgăre de zăpadă (boule de neige).


Doua povestioare despre Dumnezeu

Andrew lucrează în atelierul lui, când aude o voce bubui­toare venită de sus, care spune: 
Andrew, vinde‑ţi afacerea! O ignoră, dar vocea continuă zi după zi:
- Andrew, vinde‑ţi afacerea pentru trei milioane de dolari! După câteva săptămâni de insistenţe, Andrew cedează şi îşi vinde atelierul. Vocea continuă:
Andrew , du‑te la Las Vegas! El întreabă de ce.
- Andrew, ia cei trei milioane de dolari şi du‑te la Las Vegas. Andrew se supune, pleacă la Las Vegas şi intră într‑un ca­zinou. Vocea spune iar:
Andrew, du‑te la masa de blackjack şi joacă toată suma pe o singură mână! 



Duhul

E o poveste cu un duh care a stat nu ştiu câte mii de ani închis într-o sticlă şi care a jurat, în prima parte a detenţiei, că pe omul care îl va elibera îl va umple de bogăţii. După trecerea miilor de ani, duhul îşi jură că dacă îl va elibera cineva, acela va fi imediat mâncat. Când nu ştiu cine deschide dopul, duhul iese afară şi-i spune: pregăteşte-te să te mănânc, am jurat că asta o să fac şi nu mai pot să dau înapoi. Până la urmă, duhul este băgat înapoi în sticlă de către personajul poveştii, care este un isteţ.


Carnetul lui Bunelu

Daca intrebi un roman de pe strada (deci nu neaparat un boschetar, ci un trecator) ce inseamna CCR, nu te poti astepta la prea multe variante de raspuns. Cred ca cei mai multi nu au nici cea mai vaga idee. Unii insa,  vor spune ca e vorba de Curtea Constitutionala a Romaniei. Si mai cred ca vei gasi si cativa care sa se lumineze la fata, sa priveasca undeva, in trecutul lor si sa raspunda: Creedence Clearwater Revival - trupa aia tare din anii 60, cu John si Tom Fogerty. Ei bine, eu mai stiu un CCR. Ia uite:



miercuri, 25 ianuarie 2012

Doua povestioare despre sensul vietii

Un discipol a auzit că pe vârful celui mai înalt munte din India trăieşte cel mai înţelept guru hindus, aşa că porneşte la drum, străbate sate şi oraşe, până ce ajunge la vestitul munte. Panta e incredibil de abruptă şi de multe ori omul alunecă şi cade. Când în sfârşit atinge vârful cu pricina, e plin de julituri şi vânătăi, dar îl zăreşte pe guru, şezând în poziţia lotus la gura peşterii lui.



Faceti-va bine (43)

Căldărușa
Denumirea știinţifică: Aquilegia vulgaris.
Denumire populară: clopoţei mari.
Prezentare. Căldărușa este o erbacee perenă. Tulpina este ramificată, rareori simplă,  înălţimea maximă a acesteia fiind de 80 cm. În vârful tulpinii și al ramurilor se găsesc florile mari, sub formă de clopot, colorate în albastru, roz, alb sau violet. Căldărușa înflorește în prima parte a verii. Poate fi întâlnită în flora spontană, prin fâneţe, poieni, liziere, tufărișuri, îndeosebi în zonele de sub munte și chiar la munte. Uneori, căldărușa  este cultivată, fiind o frumoasă plantă ornamentală. Aparţinefamiliei ranunculaceelor. Pentru uz medicinal se recoltează cozile frunzelor și seminţele. Atenţie, căldărușa este o plantă otrăvitoare, utilizarea ei făcându-se cu precauţie.
Substanţe active importante: un alcaloid încă puţin cercetat, dar despre care se știe că este toxic.
Întrebuinţări. Preparatele de căldărușă au efecte  în  afecţiuni  precum  icterul, cât și în diverse boli de piele. În general, această plantă este puţin folosită în terapii medicinale, utilizarea sa frecventă fiind ca plantă ornamentală, datorită florilor sale cu o conformaţie curioasă. Flori care, se spune, erau folosite cândva ca protectoare împotriva deochiului, precum și în descântece.
 


După mine!