Cutremurele de pământ - o clasificare

În 1962 apărea, la Paris, lucrarea geologului și vulcanologului francez Haroun Tazieff intitulată „Quand la terre tremble”. În 1966, cartea a fost tradusă în românește și a apărut la Editura Științifică sub titlul „Când pământul se cutremură”. Țin minte că am citit-o când aveam vreo zece ani și am fost extrem de impresionat. Mai ales de clasificarea cutremurelor după gradul de intensitate, pe care aproape că am învățat-o pe de rost.

Argumentul ceasului

În secolul XVIII, un anume William Paley - un cleric englez - a formulat ceea ce el considera a fi o demonstrație a existenței lui Dumnezeu, cunoscută astăzi sub numele de „argumentul ceasului”. El spune cam așa: mergi pe un câmp și găsești pe jos un ceas. Te uiți la el și tragi concluzia că a fost făcut de un ceasornicar. Ei bine, în același mod, privind un arbore, ochiul unul om, o pasăre etc etc până la lumea însăși, tragi concluzia că toate au fost făcute de un proiectant inteligent. Sau:

Despre adevărata neputință

Există două tipuri de situații în care omul spune „asta nu se poate”. Prima este exemplificată de cel care stă în fața muntelui Everest și se întreabă dacă l-ar putea cuceri, ca să calce și el acolo unde a pus prima dată piciorul Edmund Hillary. Omul e trecut de 50 de ani, are burtă, este dependent de tutun, de alcool și de mâncare, n-a mai mers pe jos de treizeci de ani, respiră greu, e depresiv etc etc. Fără nicio îndoială, răspunsul lui este „asta nu se poate”.

Kafka la Poliția Rutieră

Tocmai mi-a relatat un foarte bun prieten ce a pățit atunci când a avut nevoie de poliția rutieră din țara lui numită România. O întâmplare pe care cred că în diverse variante ar putea-o povesti mulți dintre cei care au autoturisme, pentru care plătesc taxe și impozite care se duc la buget și de acolo se întorc, sub formă de salarii, în buzunarele celor care ar trebui să nu mai știe cum să facă să fie mai săritori și mai amabili cu contribuabilii. Dar iată despre ce este vorba.

O încercare de diversiune jegoasă

De câte ori, după 1989, „ciuma roșie” a fost atacată în vreun fel, purtătorii ei de cuvânt au replicat prin manipulări și diversiuni jegoase, care stârnesc greața oamenilor normali. Acum, când lumea e în stradă, evident că vectorii „ciumei roșii” au intrat din nou în pâine. Ceea ce scriu ei pe bloguri, pe Facebook ori pe site-urile ziarelor este în aceeași linie în care se exprima Hrebenciuc, tăticul lor neoficial, astăzi pușcăriaș de bază. O să mă refer la o manipulare atât de străvezie, încât chiar mă mir cum de o lansează, pentru că eu cred că se prinde de făcătură și un boschetar care nu s-a mai trezit din beție de 27 de ani.

Leon Dănăilă și Ana Birchall la antipozi

Nu pot decât să mă amuz citind comentariile pe care le fac pe Facebook și oriunde pot scrie gratis, adepții corectitudinii politice. Cuvintele lor predilecte sunt următoarele: sexist, bigot, homofob, rasist, misogin, intolerant, extremist, mai nou islamofob. În așa fel au evoluat concepțiile despre viață în anumite părți ale globului, încât „progresiștii” au ajuns să scuipe aceste cuvinte printre dinți cu fiecare prilej, știind bine că succesul le este garantat: numind pe cineva homofob, l-ai umplut automat de oprobriu, el începe să fie privit chiondorâș, este marginalizat și ajunge până la a-și pierde slujba, indiferent de valoarea lui profesională.

De la Dragnea la Hollande. Cale lungă...

Am serioase îndoieli că nea Ionescu, șef de filială PSD într-un oraș oarecare din România, dacă ar fi uns președinte al întregului PSD, ar trece la acțiuni de genul celor pe care le orchestrează Dragnea și acoliții lui. Sunt, cu alte cuvinte, convins că există două partide în PSD: unul al oamenilor de bună credință, care își doresc o stângă europeană și unul al celor gata să calce pe cadavre, să învrăjbească România și s-o orienteze către Moscova.

Lovitura de grație la adresa democrației: ordonanța Dragnea-Grindeanu-Iordache

Lovitura dată de guvernul Grindeanu la ceas de noapte, aproape pe șest, ar trebui să îi facă pe români să priceapă că PSD nu este un partid european, ci unul mafiot, în accepțiunea oferită de dicționar: „grup de persoane legate între ele prin preocupări comune și care își apără reciproc interesele (meschine)”.

Promovarea arderii de tot

Pe site-ul unei firme care se ocupă cu incinerarea umană, am găsit o pagină interesantă, care conține 19 motive care ne-ar putea determina să alegem transformarea în cenușă după moarte. Un fel de advertising pentru incinerare (numită și cremație), la care nu m-aș fi gândit niciodată.

Stăniloiu și Cernea, nu vă lăsați!

Mai țineți minte elucubrațiile „activistului civic” Ioana Stăniloiu, „parteneră de viață” a „liber cugetătorului” Remus Cernea, cea care l-a reclamat pe profesorul Leon Dănăilă la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că spusese, bazat pe experiența de o viață, că femeile și bărbații înalți și solizi nu sunt buni de chirurgi? Dacă nu, vi le reamintesc:

Ordonanțele lui Dragnea

Mitingul de duminică al bucureștenilor care nu doresc grațiere, amnistie etc a fost, pentru mine, un bun prilej de a-mi aduce aminte de personajele sinistre de genul Hrebenciuc, specialiști ai manipulărilor grosolane, indivizi lipsiți de rușine, gata să facă din alb negru printr-o singură întorsătură abilă de frază. Am văzut din nou la televizor bărbați și femei din PSD, susținând fără să clipească idei care mai degrabă și-ar găsi locul în manualele de psihiatrie. Mitingul a fost catalogat rapid ca o încercare de lovitură de stat, organizatorii au fost identificați printre liderii USR, președintele Johannis a devenit trădător de țară și multe altele.

Educație românească printre gunoaie

Zilele trecute am urcat pe peretele meu de Facebook un clip în care se poate vedea un desen animat cu titlul „Un motan cât un pisoi”. Textul, în esență, spune cam așa:

„Un motan cât un pisoi
Stă pe-o ladă de gunoi
Și tot caută în el
Să găsească-un șoricel.”

După care motanul se însoară și continuă să caute în gunoi, de data asta însă „hrană pentru opt pisoi”.

Stâlcirea numelor

O să scriu azi despre poreclele pe care românii le dau politicienilor, precum și despre stâlcirea, sau pocirea numelor - obicei larg răspândit printre noi. Și o să plec de la o întâmplare care s-a petrecut chiar ieri. Este vorba despre faptul că am descoperit, în postarea cuiva care scrie pe Facebook și are o anumită orientare politică, un text pe care nu-l reproduc, dar care conține două referiri la Nicușor Dan, liderul USR. Autorul ne aduce la cunoștință că Dan este un „retard” și un „dihor rânjit pe câmp”. Am postat pe contul meu de Facebook următoarele:

„Noi calificative acordate lui Nicușor Dan, doctor în matematică la Paris: „retard” și „dihor rânjit în câmp”.”

Serviciile secrete și absenteismul din 11 decembrie

A izbucnit un nou scandal în societatea românească, grație unor înregistrări puse la dispoziția presei de infractorul fugar Sebastian Ghiță. Aflăm de acolo că Traian Băsescu avea acces la informații din dosare grele înaintate istanțelor, cum ar fi cel al lui Dan Voiculescu. Vocea este a lui Băsescu și fostul președinte a recunoscut-o, susținând doar că înregistrările au fost editate ulterior.