Iata o minune de poveste, scrisa de Italo Calvino

Totul într-un punct

Pornind de la calculele lui Edwin P. Hubble referitoare la viteza de îndepărtare a galaxiilor, se poate stabili momentul în care, înainte de începerea expansiunii ei în spaţiu, întreaga materie a universului era concentrată într-un singur punct.

- Bineînţeles că stăteam cu toţii acolo, - zise bătrânul Qfwfq. Unde să stăm în altă parte? Că ar putea exista spaţiu, nimeni nu bănuia. Nici timp; şi, la urma urmelor, ce să facem cu timpul acolo, înghesuiţi ca sardelele cum şedeam ?

Am zis ,,înghesuiţi ca sardelele" aşa, ca să folosesc o imagine literară, de fapt n-aveam loc nici măcar să ne înghesuim. Fiecare punct al fiecăruia dintre noi coincidea cu fiecare punct al fiecăruia dintre ceilalţi într-un punct unic care era acela în care stăteam cu toţii. De altfel, nici nu ne prea stingheream, atâta doar că firile nu ni se potriveau cine ştie ce. Pentru că, ce poate fi mai plictisitor, atunci când n-ai spaţiu, decât să tot dai cu nasul de un antipatic ca domnul Pbert Pberd ?

Porcul babşez (nicio legatura cu soimul maltez)

Mi-am adus din nou aminte de asa-zisul targ de la Real, cel la care cartea de povesti a fost inconjurata de ceapa, salam si cascaval. Ali, verisoara Mariei, s-a oferit sa stea si ea acolo intre anumite ore, ca sa ma pot duce sa rezolv diverse treburi. Una din aceste treburi a fost taierea porcului. O, nu, nu l-am taiat eu, nici macar nu am asistat la operatiune. Aveam un porc intr-un sat pe nume Babşa. Cunosc acolo o familie interesanta, Bila, despre care o sa am de povestit. In acea zi de sambata, tot la Babşa se afla un fost coleg de clasa, Adrian Manea, zis Manilas. Un tip cu o viata extrem de agitata, despre care, poate, voi scrie candva o carte. 

Manilas la Babşa

Toader Paleologu: o mare dezamagire

Duminica, in preziua inchiderii targului, a venit Toader Paleologu. Intamplarea a facut ca exact in acel moment sa nu fie nimeni pe ringul copiilor, cel putin in partea dinspre standul meu. Asa ca ne-am trezit fata in fata, fara martori. Eu i-am zis cam asa: "Buna ziua domnu' ministru, haideti sa va dau o carte superba de povesti." El a zis cam asa: "Buna ziua, multumesc, nu o cumpar". Sincer sa fiu, replica asta m-a descumpanit. "De ce sa n-o cumparati? Haideti intai s-o vedeti!", am insistat eu. "Asta da - a continuat Paleologu - vin sa o vad, insa va spun ca nu o cumpar".

Cum m-a luat la intrebari Daciana Sarbu

Cum deschid televizorul, cum dau de Ponta si Antonescu. Pentru mine, singura deosebire dintre cei doi este ca pe Ponta l-am vazut la Gaudeamus, iar pe Antonescu nu.

Dar sa va spun cum a fost cu Ponta. M-am pomenit cu el in fata standului pe nepusa masa. Nu s-a oprit, nici nu cred ca avea cum, pentru ca de mana tinea un copil, iar pe umeri il tinea pe al doilea. Asta nu m-a impiedicat sa strig: "haideti, domnu' Ponta, nu treceti asa, am aici o carte pentru copiii dumneavoastra!". "O cumpar, o cumpar, dar nu vedeti cum sunt"? a strigat si el. Strigam amandoi de parca eram peste munti. Imediat a aparut Daciana, sotia lui, care a luat o carte, a foit-o, mi-a pus intrebari, apoi a cumparat-o. Chiar mi-a placut, sincer sa fiu, ca mi-a pus intrebari. Putini au facut asta la Gaudeamus.

In orice caz, daca nu m-ar fi descusut Daciana, probabil as fi crezut ca au cumparat cartea din motive electorale. La pretul ala, votul meu ar fi fost extrem de ieftin.

Maria si moshul

Ieri, la Iulius Mall, cineva a organizat un mic spectacol cu strângere de fonduri, nu ştiu exact pentru ce. Fapt este că printre cei invitaţi să se producă a fost şi trupa de Street Dance în care activează Maria. Am luat-o de la şcoală mai devreme, am mers la mall la ora stabilită (15:00), dar nu am găsit pe nimeni. Până la urmă, am aflat că totul se mutase la alt etaj. OK, ne-am dus acolo, dar a fost prea târziu: dansatorii îşi făcuseră numărul. Aşa că Maria a fost foarte necăjită. Noroc că la fel a păţit-o şi Tania, o colegă de-a ei, altfel aş fi avut ceva de tras.

8 martie vazut de un extraterestru

Astazi, pe strada, toti oamenii merg cu buchete de flori. Domnii ca sa le ofere, doamnele ca sa le duca acasa.

Daca unui extraterestru i s-ar spune "pe Pamant, intr-o zi cu numele 8 martie, oamenii de un sex dau flori oamenilor de celalalt sex", cum ar putea el sa deduca daca e ziua femeii sau a barbatului?

Asta imi aduce aminte de o mare dilema cu privire la deseurile nucleare. Sa presupunem ca intr-un desert sunt ingropate reziduuri nucleare. Ce fel de semn ar trebui pus acolo asa incat un extraterestru sa-si dea, seama, dincolo de orice dubiu, ca acolo este ceva periculos? S-ar parea ca nimeni nu poate raspunde la intrebarea asta.

Cum moare omul

In fiecare dimineata la ora 7, ies cu cainele nostru, pe nume Richi. Fac o tura de 10 -15 minute, il aduc acasa, apoi imi vad de treburile mele. In turele astea, sigur ca ne intalnim cu alti oameni (eu), respectiv caini (Richi). Un cuplu om-caine simpatic este format dintr-un domn de peste 60 de ani si un catel flocos, dintr-o rasa pe care nu o pot identifica. Domnul e imbracat in trening si alearga, iar catelul nu o ia inainte prea mult, nici nu ramane in urma (ceea ce Richi nu e in stare sa inteleaga, asa ca eu nu pot alerga). De mai multe ori ne-am intalnit si cei doi catei atata s-au jucat, incat lesele lor s-au incurcat si a fost o problema serioasa cu descalcirea.Toate astea se petrec pe trotuarele strazii Nistrului, care se intinde de-a lungul Begheiului (asta este raul Bega, asa zic banatenii).

Cărtărăduleasca

Inca nu mi-am revenit: cele mai cumparate carti in 2010 au fost cele semnate de Coelho, Mihaela Radulescu si Cartarescu!

Intrebare: Raduleasca isi merita locul langa Cartarescu, sau Cartarescu isi merita locul langa Raduleasca?

Hmm, ce carti trebuie ca scrie femeia asta!

Wow, ce picioare are baiatul asta!

Cea mai citita carte

In 2010 romanii au cumparat carti de aproximativ 112 milioane de euro.

Pretul mediu al unei carti este 20 de lei, cu 11 procente mai mare decat in 2009.

Jumatate din cartile cumparate în 2010 au fost volume distribuite la chioscuri, la oferta.

Romanii citesc in medie o singura carte pe an.

Printre cele mai vandute carti, au fost cele semnate de Paulo Coelho, Mihaela Radulescu, Mircea Cartarescu.

Veșnica pomenire virtuală

Azi am dat peste un link absolut fantastic. E vorba de www.pomelnice.ro

Ai acolo un formular pe care îl completezi, scrii lista cu morții pe care vrei să-i pomenești, bifezi mânăstirile, plătești prin PayPal si gata.

Sanii oraculari

In vremea cand faceam liceul, circulau printre noi asa-numitele oracole. Astea erau niste caiete pe care le dadeai colegilor ca sa scrie ceva pentru tine. Sigur ca daca oracolul lui X ajungea la tine printre ultimii, aveai prilejul sa vezi ce i-au scris lui X ceilalti colegi. Puteai sa afli, de exemplu, ca o anumita fata simtea nevoia sa scrie ceva mai special si atunci puteai sa-l iei pe X peste picior sau sa ii spui magarii fetei respective. Asa erau baietii pe vremea aia, acum nu am idee cum se petrec lucrurile.

Cartile-cartofi

Unul dintre lucrurile interesante pe care le-am descoperit mergand la targul de la Real a fost ca oamenii nu mai sunt in stare sa recunoasca valoarea. Sa explic.

In fiecare supermarket exista o zona unde se vand carti.  Unele stau frumos, pe rafturi, altele sunt aruncate de-a valma intr-un recipient de metal sau de lemn, exact precum cartofii. Sigur, in alte locuri le vezi chiar si sub forma de gramada asezata direct pe dusumea, ca in poza asta:

Bătaia de joc de la Real - arzătoarea și cașcavalul

Afacerea cu târgurile pare a fi extrem de simplă și profitabilă. Toată treaba e să faci o firma cu obiectul ăsta de activitate, apoi să te pui pe treabă. Practic, cucoanele care au organizat târgul de la Real, nu au făcut nimic altceva decât să meargă la conducerea supermarketului și să discute tarifele. S-au înțeles pe o sumă, au socotit un tarif pe metrul pătrat care să le acopere contractul cu Real și să le aducă profitul dorit, după care s-au pus pe dat anunțuri. Când numărul clienților a devenit îndestulător, au răsuflat ușurate: treaba lor se încheiase și nu mai aveau de făcut decât să își ia banii.

Targul de la Real

Pentru ca am scris de Ali, mi-am amintit de o experienta unica pe care am trait-o amandoi dupa ce eu m-am intors de la Gaudeamus. Succesul pe care l-am avut acolo, m-a facut sa caut cu febrilitate alte targuri la care m-as fi putut duce cu cartea de povesti. Si, prin decembrie, am gasit ceva foarte interesant:

Targul cadourilor de iarna
1-6 decembrie 2010
la Galeria Real 2

Costumul de carnaval

Ieri am fost la Fasching, impreuna cu Ali - verisoara Mariei. Placut, veselie, distractie. Maria - putin nemultumita ca nu m-am costumat si eu ca pentru carnaval.

Eu, costumat de carnaval

Fasching

Stiti pentru ce se face Fasching-ul? Ca sa sperie iarna :)

Jumatate din valoarea lui Eugene Ionesco

Cartea lui Ionesco nu difera foarte mult de Povestile Mariei - ma refer la realizare. Ambele au coperti de carton, ambele au putin peste 100 de pagini, ambele sunt ilustrate frumos (parca Doinaru se ridica peste Delessert). Povestile, clar, nu se pot compara ca stil ci doar ca lungime. Ale lui Ionesco sunt scurte si sunt numai patru. Ale mele sunt mai lungi si sunt 7. Este 7 la 4 pentru mine.
In plus, povestile mele sunt frumoase, ale lui sunt doar absurde.
Mie mi-a luat scrierea povestilor vreo doi ani, Ionescu a scris cele patru chestii intr-o zi.
Cu toate astea, cartea mea costa 25 de lei, iar a lui Ionesco 47 de lei.
25 reprezinta 53.19148936170213 la suta din 47.

Olita de noapte Jacqueline

De 1 martie, i-am cumparat Mariei un martisor sub forma de carte (sau o carte sub forma de martisor).

E o carte de povesti scrisa de Eugene Ionesco si ilustrata de Etienne Delessert. Sincer sa fiu, nu stiam ca Ionesco a scris povesti. Stiam ca a scris teatru absurd, am citit Scaunele si Cantareata cheala, dar povesti ...

Gaddafi

Femeia este om si barbatul este om. Acesta este un adevar de necontestat si de netagaduit. Prin urmare, femeia si barbatul in egala masura sunt oameni; a face o distinctie intre ei este o nedreptate evidenta si nejustificata. Femeile, ca si barbatii, mananca si beau, urasc si iubesc, gandesc, invata si inteleg. Femeile, ca si barbatii, au nevoie de adapost, imbracaminte si un mijloc de transport. Femeia ca si barbatul poate simti foame si sete. Ca si barbatii, femeile traiesc si mor.

Si totusi, barbatul este barbat, iar femeia, femeie.

Oare cine sa fi produs aceste abisale cugetari?

Nimeni altul decat Muammar Abu Minyar al-Gaddafi - liderul libian in parasire. El a scris o carte, numita Cartea Verde, care este publicata in toate limbile pamantului. In Tripoli exista o biblioteca in care poti gasi exclusiv Cartea Verde, in orice limba doresti.

Sunt sigur ca traducerea in romana a Cartii Verzi ar fi avut un urias succes la Targul Gaudeamus.

Un martisor din Lumea Povestilor

Azi e 1 martie. Pentru toate doamnele si domnisoarele, am un martisor. Nu e unul obisnuit, l-am facut chiar eu si am pus acolo ceva din sufletul meu. Este un martisor pe care l-am adus din Lumea Povestilor.

Bucurati-va, Lumea Povestilor nu a disparut!