Ingerul lui Pär Lagerkvist

Îngerul rău

Un înger rău mergea prin noapte pe străzile pustii. Furtuna vuia printre şirurile de case, urla în întuneric; nici ţipenie de om nu se arăta, doar el. Înainta aplecat împotriva vîntului, vînos şi masiv, cu gura bine strînsă, avînd peste trup o manta sîngerie care-i acoperea aripile puternice. Evadase din catedrală, stătuse doar prea multă vreme în mirosul acela închis. Secol după secol simţise mirosul de lumînare şi de tămîie pe sub bolţi, secol după secol auzise cîntece de slavă şi murmurul rugăciunilor către un dumnezeu care atîrna mort deasupra capului său. De secole văzuse oamenii prosternîndu-se şi îngenunchind, cu privirea ridicată în sus, recitind mecanic toate cele în care credeau. Toate lepădăturile astea laşe, care puţeau a credinţă în tot ceea ce nu-i decît minciună! Tot amestecul ăsta greţos de confuzie şi de nelinişte, de jalnică speranţă de a scăpa, de a se mai putea încă agăţa de ceva!

Flohmarkt(1)

In fiecare week-end, se organizeaza in toata Germania targuri de vechituri numite flohmarkt. In Hanovra, locul traditional e undeva langa centrul vechi, pe malul raului. Duminica, gasesti flohmarkt-uri prin parcarile unor supermarketuri. Noi ne ducem aproape saptamanal si uneori mai si cumparam cate ceva. Saptamana trecuta am facut si poze. Uite:

Trei oameni inimosi (2)

Castelul Peles

Castelul Peles

O poezie in proza a lui Stefan Augustin Doinas

JUCĂTORUL DE ŞAH

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate-un prieten, poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi.

Era un timp cînd ne-ntîlneam în fiecare seara; ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa umbra inimii tale cădea asupra-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricile zvântate din care sângele nu mai musteşte...

Din povestile Agathei Christie (2)

Casa Idolului Astarteei

— Ei, acum, doctore Pender, ce o să ne povesteşti?

Bătrânul preot zâmbi cu blândeţe.

— Mi-am petrecut viaţa în locuri liniştite, spuse el. Mi s-au întâmplat foarte puţine evenimente. Totuşi, odată, când eram tânăr, am trecut printr-o experienţă foarte stranie şi tragică.

— Chiar? exclamă Joyce Lemprière în mod încurajator.

— N-am uitat-o niciodată, continuă preotul. Atunci m-a impresionat profund şi, chiar şi astăzi, dacă fac un uşor efort să-mi reamintesc, îmi revine simţământul acela de groază şi oroare pe care l-am trăit în momentul ăla îngrozitor, când am văzut un om murind fără vreun motiv aparent.

Păşunile Raiului (2)

Pentru cei din Păşunile Raiului, ferma Battle era blestemată, iar pentru copiii lor era bîntuită de strigoi. Oricît de bun i-ar fi fost pămîntul, fertil şi cu apă din belşug, nimeni din vale nu rîvnea la ea, nimeni n-ar fi fost dispus sa trăiască în casa aceea, fiindcă pămîntul şi casele ce-au fost cîndva îngrijite, îndrăgite şi muncite, iar pînă la urmă părăsite, par totdeauna încărcate de tristeţe şi de ameninţare. Copacii care cresc în jurul unei case pustii sunt întunecaţi, iar umbrele aruncate de ei pe faţa pămîntului prind forme pline de ciudate înţelesuri.

Trei oameni inimosi (1)

In 1995, pentru ca se implineau 300 de ani de la intemeierea Sinaii, trei oameni inimosi s-au gandit sa scoata o cartulie intitulata "Sinaia 1695-1995, Marturii Istorice". Planul lor era sa implice Primaria si Consiliul Local, care ar fi urmat sa suporte cheltuielile cu tiparul. Cartuliile le-ar fi revenit in totalitate si le-ar fi folosit pentru promovarea orasului. Ar mai fi urmat sa participe la proiect Publicatiile Flacara si Fundatia Bucegi. 

Faceti-va bine (155)

Levănţica

Denumire ştiinţifică: Lavandula angustifolia.

Denumiri populare: levand, spichinel, levănţică de grădină.

Prezentare. Levănţica este o plantă cultivată, prezentându-se sub formă de tufe, care au o nuanţă verde-cenuşie-albăstruie. Aparţine familiei labiatelor. Levănţica are tulpinile ramificate, înălţimea acestei plante ajungând până la 70 cm. Frunzele sunt mărunte şi înguste. În vârful ramurilor se află florile, plăcut mirositoare, care au o culoare foarte bine conturată în peisaj – albastru-violet. 

Aventurile lui Cepelică (20)

Mister  Morcovely  este  numit consilier  militar

Cînd se lăsă seara şi întunericul învălui castelul, în inima cîtorva începu să încolţească unele temeri: 

– Şi acum ce-i de făcut? întrebă lelea Lubeniţă. Doar n-o să rămînem aici în vecii vecilor. Avem şi noi casele noastre, trebuşoara noastră...

– Nici nu avem să rămînem aici în veci, răspunse Cepelică. O să începem tratative cu duşmanii. Nu cerem decît libertate pentru toţi. Cînd vom fi siguri că nimănui n-o să i se întîmple niciun rău, o să plecăm cu toţii din castel.

– Dar cum o să ne apărăm? sări şi domnul Mazăre. Apărarea unui castel ca ăsta este o operaţie militară foarte com­plicată. Se cer cunoştinţe de strategie, tactică şi balistică.

– Ce-i aia... balistică? se încumetă lelea Lubeniţă. Ia-o mai uşor, maestre, nu ne mai zăpăci şi dumneata cu cuvinte d-astea sucite.

A face si a nu face

Una dintre marile piedici în calea succesului meu pe orice plan a fost şi rămâne incapacitatea funciară de a face ceva atunci când trebuie făcut. Încă de pe când eram copil, aveam tendinţa de a înlocui cumva datoria cu nişte fapte care, în mintea mea, ar fi trebuit să reprezinte în ochii tuturor ceva mai mult decât împlinirea datoriei. Să zicem că trebuia să fiu la şcoală. Ei bine, n-aveam chef să mă duc, aşa că rămâneam acasă şi făceam altceva, de exemplu 100 de exerciţii la matematică. Sigur că exerciţiile alea nu le-aş fi făcut pentru nimic în lume dacă ar fi fost obligaţia mea, aşadar dacă le-aş fi avut ca temă. Aşa însă, pentru că în momentele alea trebuia să particip la orele de chimie, istorie şi ce-o mai fi fost, mă apuca marele chef de a face matematică. Să mai zicem că, student fiind, trebuia să merg la seminarul de geometrie, pus ca naiba undeva spre seară. Chiar atunci mă apuca brusc cheful să mă duc la frizer. Şi tot aşa. Acum la fel. Mă ocup de orice altceva decât ar trebui şi, într-un fel de reflex pavlovian, simt dorinţa de a face anumite lucruri exact atunci când nu am nici cea mai mică posibilitate de a le face. Vreau să scriu o nouă poveste cu Maria când sunt la volan. Vreau să beau neapărat un vin care se găseşte numai la supermarket, dar asta se întâmplă duminică, atunci când niciun supermarket nu e deschis. Vreau să fiu la mare când sunt la munte. Vreau să am prieteni în timp ce fug de oameni. Într-un cuvânt, vreau să fac atunci când nu trebuie să fac şi invers, să nu fac atunci când trebuie să fac. Stau şi mă mir că, în condiţiile astea, am făcut totuşi câte ceva, oricât de puţin.

De-ale lui Zoscenko (28)

HAINELE DE LUCRU

Uite c-am văzut-o şi p-asta, măi fraţilor! Auzi dumneata, nu mai poate muncitorul să intre într-un restaurant; nu-l lasă ăia. Se uită chiorîş la haine. Cică-s prea murdare şi nu cadrează...

Ca să vezi ce-a păţit pe chestia asta Vasili Stepanîci Konopatov. El în persoană. L-au scos afară pe brînci, măi fraţilor, din restaurant. Uite unde-am ajuns!

Păi să vezi. Vasili Stepanîci, cum a intrat pe uşă, cum a simţit că ceva nu e-n regulă; prea se uita urît portarul la costumaşul lui. Costumaşul, deh, prăpădit rău; ce vrei, haine de lucru, un fel de salopetă. Dar nu asta importă. Ceea ce l-a supărat din cale-afară pe Vasili Stepanîci a fost felul cum l-au tratat. Să-i dea lacrimile nu alta.

Poveste cu gălbejiţi

Traversarea

Stii cum e dis-de-dimineaţă acolo, în Havana, înainte să vină maşinile cu gheaţă pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm încă sprijiniţi de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri şi ajunseserăm în piaţă. Mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua şi în piaţă era treaz doar un cerşetor care sorbea o gură de apă din fîntînă. Dar cînd ne-am aşezat la masă în cafenea i-am găsit acolo pe toţi trei, aşteptîndu-ne.

Ne-am aşezat şi unul dintre ei a venit la noi.

— Ei? întreabă el.

— Nu pot, i-am răspuns. Mi-ar plăcea să vă fac favoarea asta. Dar v-am zis şi aseară că nu pot.

— Zi tu cît vrei.

— Nu-i vorba de asta. Nu pot. Atîta tot.

Mici intamplari cu animale (83)

Roi  de  buburuze

De obicei vedem singuratică această gîză drăguţă, simpati­zată de toţi şi alintată cu fel de fel de nume: buburuză, mămăruţă, vaca domnului şi cîte altele. Vine de undeva şi se opreşte pe haine sau pe o frunză de pe care o culegem. O aşe­zăm în palmă şi, după cîteva clipe de nehotărîre, începe să-şi mişte trupuşorul acoperit cu aripi boltite, roşii, strălucitoare. Nici nu-i prea vezi picioarele, care lucrează mărunt sub ţestul spatelui. În fine, ajunge în vîrful unei deget, stă, parcă ar gîndi în care parte a lumii să o ia, începe să pîlpîie din aripile externe punctate cu negru, le deschide larg, le desface apoi şi pe cele membranoase şi pleacă deodată în zbor mai repede decît te-ai fi aşteptat. Dacă cel ce i-a dat drumul e flăcău sau fată şi a spus versul „magic"  trebuitor, buburuza, prin direcţia zborului ei, îi arată,  fără greş — aşa zice credinţa populară — încotro se va însura sau se va manta.

Unghiuri

135

Luni am urcat aici acest test. Ziceam ca peste cateva zile dau si rezultatul. Iata-l: 
                Pentru bărbaţi                                Pentru femei

                a = 15 puncte                                 a = 15 puncte 

                b = 5 puncte                                   b = 5 puncte

                c = -5 puncte                                  c = -5 puncte

                Total puncte =                                Total puncte =

                               

La toate întrebările la care răspunsurile nu reflectă foarte exact propria situaţie sau la cele la care nu aţi încercuit nicio literă, acordaţi-vă cîte 5 puncte.

Spune-mi pe cat te-ai nascut ca sa-ti spun cine esti

Conform zicalei "Vorbesti de lup si lupul la usa", ia uite ce am primit in mail, dupa ce am scris de toate aiurelile cu numerologie, astrologie si alte orgii. Un mesaj din care aflu ce fel de om sunt in functie de numarul de ordine al zilei in care m-am nascut. Poftim:

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa.

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile si cuvintele celor din jur.

Teorii neexplicate

Zilnic primesc pe mail mesaje din care aflu că numărul de la pantofi îmi decide câștigul la loterie, că zodia mă influențează mai mult decât mi-aș fi închipuit, că numărul literelor prenumelui meu are legătură cu banii de care o să dispun la pensie etc etc etc.
O caracteristică a acestor teorii este că ele nu sunt niciodată explicate în vreun fel. Afli, de pildă, că dacă te-ai născut în 1979, ești plin de dragoste față de animale. Dar de ce ar fi așa, nu ți se spune în veci. De ce conjuncția lui Saturn cu nu știu ce altă planetă ar trebui să îmi aducă nu știu ce câștig neașteptat, iarăși rămâne un mister. Ce e interesant, e că mulți oameni citesc chestiile astea și, pentru că sunt suficient de generale că să se potrivească la aproape toată lumea, ajung să le ia de bune. Citind astfel de chestii, ajungi să te crezi deștept, norocos, sensibil, prietenos și câte și mai cate.
Un alt lucru interesant e că nu ți se spune niciodată ceva de genul „ești născut la ora H și asta înseamnă că ai instincte criminale”. Nici vorbă, toată lumea e plină de calități, de sentimente înălțătoare, cu toții avem noroc (dar în unele zile, ce-i drept, nu chiar atât de mult), toți suntem generoși, iubiți, sănătoși, apreciați, invidiați și tot așa. Cu toate astea, lumea e plină de criminali, violatori, tâlhari, teroriști și alte lighioane. Pentru ei, din câte s-ar părea, nu funcționează nici astrologia, nici numerologia, nici alte teorii de care sunt pline Inbox-urile.

Pungi

Faceti-va bine (154)

Leuşteanul

Denumire ştiinţifică: Levisticum officinale.

Prezentare. Leuşteanul este o plantă perenă cultivată, dar care în anumite condiţii se poate sălbătici. Aparţine familiei umbeliferelor. Leuşteanul are un rizom gros şi o tulpină aeriană dreaptă şi ramificată.

Păşunile Raiului(1)

Unu

Pe vremea cînd se clădea Misiunea Carmelo din California de Sus, adică pe la 1776, o ceată de douăzeci de indieni convertiţi s-au lepădat de credinţă într-o bună noapte, iar dimineaţa şi-au părăsit colibele. În afară de faptul că era o pildă proastă, schisma asta neînsemnată paraliza activitatea carierelor de lut unde se făceau cărămizi de chirpici.