O veche cartulie pentru copii

Tarzan of the apes (12)

Raţiunea umană        

În tribul lui Tarzan se găsea un membru care-i punea autoritatea la îndoială şi anume Terkoz, fiul lui Tublat, dar acesta se temea atît de mult de ascuţişul cuţitului şi de săgeţile mortale ale noului stăpîn, încît se mărginea să-şi manifeste obiecţiile prin nesupuneri mărunte şi atitudini sîcîitoare. Totuşi Tarzan ştia că Terkoz pîndea un prilej ca să-i smulgă, prin cine ştie ce neaşteptat act de trădare, domnia, aşa că era mereu cu ochii în patru spre a nu fi luat prin surprindere.

Noile aventuri ale traducerii cartii mele de povesti

Dupa ce am constatat ca nu prea sunt sanse ca prietenii de pe net sa-mi dea o mana de ajutor la traducere, asa cum am scris aici, aici si aici, mi-a venit o noua idee. Am luat din biblioteca o carte scrisa de un american, m-am uitat cine a tradus-o, am cautat numele persoanei pe internet si am gasit-o: are cont de Facebook, lucru foarte bun. I-am scris, i-am spus ce vreau si am asteptat. Dupa o zi, mi-a raspuns. Ii pare rau - zicea, dar e prinsa in mai multe proiecte si nu se poate apuca de al meu. Dar imi poate da adresa de mail si telefonul unei prietene, care e la fel de profesionista si care, din cate stie, nu are, in aceasta perioada, un program atat de incarcat. Bun, i-am multumit frumos si am cautat-o pe doamna cealalta.

De la Avraam la Zara

Există un fel de a te ruga la Dumnezeu care mie mi se pare pur și simplu exagerat. Uite un exemplu:

„Doamne Atotțiitorule, Dumnezeul părinților noștri, al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob și al seminției lor celei drepte, Cel ce ai făcut cerul și pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul și l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut și slăvit, înaintea Căruia toate se tem și tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale și nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoși. Nemăsurată și neajunsă este și mila făgăduinței Tale, căci Tu ești Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător și mult-milostiv, Căruia îi pare rău de răutățile oamenilor.”  

Povestiri scurte si incredibile ale lui Tolstoi(2)

Filipok

Era odată un băieţel pe care îl chema Filip. Intr-o zi văzu copiii îndreptîndu-se spre şcoală. Filip îşi luă căciula şi vru să se ducă şi el cu ei. Dar maică-sa îl întrebă:

—      Încotro te duci, Filipok?

—     La şcoală.

—     Eşti încă mic şi nu poţi să te duci! Şi mama îl opri acasă.

Toţi copiii erau duşi la şcoală. Tata a plecat încă de dimineaţă la pădure, iar mama s-a dus să lucreze cu ziua. Au rămas acasă numai Filipok şi bunica sus pe cuptor. Lui Filipok i s-a urît să stea singur. Şi cînd bunica a adormit, el s-a apucat să-şi caute căciula. Pe-a lui n-a găsit-o şi a luat una veche de-a lui taică-său; pe urmă a plecat la şcoală.

Unghiuri

In 1939, pe 5 februarie, a murit Gheorghe Titeica. In urma lui a ramas cate ceva: Gazeta Matematica, plus celebra culegere despre care am mai scris aici. Iata prima pagina din culegere, cu probleme referitoare la unghiuri:

Artificii de logica

Noua problema care afecteaza grav imaginea Romaniei in exterior este prezenta in guvern a unor cercetati penal pentru fapte grave de coruptie. De fapt nu prezenta, ci mentinerea lor acolo de catre primul ministru.

Smecheria prin care incearca Ponta sa ne convinga de faptul ca Fenechiu trebuie sa ramana in fotoliul de ministru este una penibila. Anume: daca justitia il va gasi vinovat pe Fenechiu, el va fi dat afara din guvern. Daca-l va gasi nevinovat, individul va ramane ministru. Simplu, nu-i asa? Practic, aici avem o fortare a principiului care spune ca pana ce un om a fost gasit vinovat, el este nevinovat. 

O poveste olandeza a lui Tudor Octavian

Istoria unui nasture

Avînd norocul să fie trimis într-o delegaţie comercială în Olanda, un inginer din Bucureşti îşi cumpără un costum nou, la doi nasturi.

Asta se întîmplă în 1982.

În prima zi la Haga, omul pierde un nasture şi, pînă seara, se simte prost atît la tratative, cît şi la cina de afaceri, socotind că se observă lipsa nasturelui. La douăsprezece noaptea, cînd să se urce în liftul hotelului unde fusese cazat, vede într-un colţ nasturele.

Fugitul lui Garleanu

Fugitul

Aduşi în odaie, de către aghiotant, rămân amândoi în faţa ofiţerului de serviciu. Bătrâna e mărunţică, plecată puţin de şale; de sub bariz de-abia i se zăreşte faţa suptă. Îşi are sumăieşul pe umeri; mâinile şi le ţine una deasupra celeilalte.

Băietanul e înalt, bine legat, dar cam galben la faţă. E îmbrăcat într-un cojoc cu lâna miţoasă întoarsă în afară. Îşi tot trece căciula dintr-o mână într-alta.

După un răstimp, vin lângă masa de după care sublocotenentul îi priveşte. Flăcăul pleacă în jos capul şi spune:

— Eu sunt Vasile al Lixandrei.

Faceti-va bine (214)

Oreşniţa

Denumire ştiinţifică: Lathyrus tuberosus.

Prezentare. Oreşniţa este o plantă perenă, erbacee, aparţinătoare de familia leguminoaselor. Este originară din Orient. Creşte în flora spontană, de la câmpie şi până la munte.  Rădăcina oreşniţei este îngroşată, iar rizomul este dezvoltat şi prezintă, la rându-i, îngroşări tuberculiforme. Unele dintre aceste îngroşări sunt mari cât alunele. Tulpina, cu muchii, este agăţătoare şi are o lungime de maximum un metru. În vârful frunzelor se găsesc cârceii. Florile au o culoare roşu intens, sunt plăcut mirositoare şi se dezvoltă pe toată perioada verii, fiind melifere. Fructul de oreşniţă este o păstaie. Valoare medicinală şi alimentară au rizomii, tuberculii şi rădăcinile.

Aventurile lui Tom Sawyer (27)

Să vedem acum ce au făcut în excursie Tom şi Becky. Au umblat împreună cu ceilalţi pe sub bolţile întunecoase, privind minunile cunoscute ale peşterii, minuni botezate cu nume destul de pompoase: "Salonul", "Catedrala", "Palatul lui Aladin" şi aşa mai departe. Apoi începuse joaca de-a v-aţi ascunselea, la care au luat parte cu însufleţire. În cele din urmă, Tom şi Becky se cam săturaseră de zbenguială şi au pornit la plimbare de-a lungul unei galerii întortocheate. Ţineau lumânările sus, silindu-se să citească păienjenişul încâlcit de nume, date, adrese poştale şi cugetări, zugrăvite ca o frescă, în fum de lumânare, pe pereţii stâncoşi. Tot hoinărind şi flecărind între ei, aproape nici n-au băgat de seamă că ajunseseră într-o parte a peşterii în care pereţii nu mai erau mâzgăliţi. Se iscăliră cu fum sub un pervaz de piatră care ieşea din perete şi merseră înainte. Curând ajunseră într-un loc unde un firicel de apă calcaroasă, picurând peste o treaptă, alcătuise de-a lungul erelor o Niagară dantelată şi creaţă, din piatră lucie şi nepieritoare.

David Chambon

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(34)

S-a şi sfîrşit!

De-acum, de o sută de ori se ridicase soarele, strălucitor sau mîhnit, din nemărginitul hîrdău al mării ale cărei ţărmuri nu îngăduiau să fie zărite decît cu anevoinţă; de o sută de ori se scufundase, scînteietor sau posomorît, în neţărmurita baie a serii. De atîtea zile, puteam să contemplăm cealaltă parte a firmamentului şi să descifrăm alfabetul ceresc al antipozilor. Şi fiecare călător gemea şi grohăia. S-ar fi zis că apropietea pămîntului le înrăutăţea şi mai mult suferinţa. „Cînd, ziceau ei, vom termina cu somnul zbuciumat de talazuri, vînzolit de-un vînt ce sforăie mai tare ca noi? Cînd ne vom putea îndestula cu carne care să nu fie sărată ca stihia ticăloasă ce ne ţine? Cînd o să ne facem siesta într-un fotoliu nezgîlţîit?"

Carlova - o imagine si cinci poezii

In 1809 pe vremea asta se nastea Vasile Carlova,  poet si ofiter, sau ofiter si poet - nu stiu care era ordinea preferintelor lui. Mie imi suna foarte straniu, rostul in viata al ofiterului este sa omoare dusmani, pe cand poetul... Suna la fel de aiurea precum "X - macelar si pictor de icoane", sau "Y - autopsier si harpist". 

Despre faptele de vitejie ale lui Carlova nu stiu nimic. Pot, in schimb, sa urc aici una din cele cinci poezii pe care le-a scris. Uite:

Singura imagine cunoscuta a lui Carlova

Tarzan of the apes (11)

Regele maimuţelor

          Încă nu se înserase cînd ajunse la trib, deşi zăbovise pe drum ca să dezgroape şi să se desfete cu rămăşiţele mistreţului sălbatic pe care la dosise cu o zi înainte şi ca să dezlege arcul şi săgeţile lui Kulonga din copacul unde le ascunsese.

Un Tarzan bine echipat coborî dintre crengi, în mijlocul tribului lui Kerchak. Cu mare fală, istorisi glorioasele lui aventuri şi arătă prada cucerită. Kerchak mormăi şi întoarse spatele, căci era gelos pe acest membru al tribului său. În mintea lui îngustă şi bicisnică, el căuta un pretext ca să-şi reverse ura asupra lui Tarzan.

O bazaconie

Am in fata una dintre cele mai incredibile nazbatii din cate mi-a fost dat sa intalnesc. E vorba despre un cartoi de peste 450 de pagini, aparut in 1932 in Italia, cu titlul "Ave Maria in 408 limbi". Uriasul tom a vazut lumina tiparului cu binecuvantarea lui Aloysius Barsalina, patriarh al Ierusalimului. N-am idee in ce tiraj s-a tiparit aceasta bazaconie. Cautand prin net, am descoperit ca in 1931, deci cu cu un an inainte, fusese publicat un alt cartoi, cu numele "Ave Maria in 404 limbi". Mai adanc n-am sapat. M-am intors la cartea din 1932 si m-am apucat s-o studiez. Iata coperta acestei bazaconii:

Mici intamplari cu animale (133)

Casa ţărănească era de om sărac: la marginea satului, scundă, îmbătrînită. Deasupra streşinii s-au mîncat şindrilele de vechime, într-un loc s-a deschis spărtură ca de o palmă bună. Toamna omul şi-a adunat porumbul, ştiuleţii i-a întins în pod, ca să se mai usuce, strujenii i-a îngrămădit, rezemîndu-i de streaşina casei.

Faceti-va bine (213)

Denumire ştiinţifică: Aconitum napellus.

Prezentare. Omagul este o plantă decorativă de mare efect. Creşte şi în flora spontană, fiind iubitoare de munte, dar şi de umezeală. Aparţine familiei ranunculaceelor. Este o plantă cu un rizom mare, bogat în substanţe nutritive, rizom înlocuit în fiecare an cu unul sau doi rizomi noi. Tulpina este scurtă şi se ramifică la nivelul inflorescenţei. Frunzele au între cinci şi şapte limburi, fiind crestate şi ascuţite. Omagul înfloreşte în partea a doua a verii şi în septembrie, florile fiind albastre, galbene sau violacee. În scopuri medicinale, din omag se utilizează rizomii şi frunzele, preparându-se tinctură, extract şi un sirop contra tusei.

Exactitatea si pierderea controlului

In afara de preocuparea pentru dreptate, despre care am vorbit, foarte mult mi-a daunat in viata dorinta de exactitate. Multi dintre cei cu care am intrat in contact de-a lungul vremii, considerau ca exactitatea nu este ceva important decat atunci cand construiesti, sa zicem, avioane - atunci, o singura zecimala transcrisa gresit poate avea consecinte incalculabile. In viata de toate zilele, insa, oamenii nu doresc exactitatea, iar atunci cand apare unul ca mine, interesandu-se de amanunte, il califica drept maniac, enervant etc. O sa dau doua exemple, fictive desigur, pentru ca nu sunt omul care chiar sa tina minte astfel de lucruri.

Povestea unei manii, istorisita de Cehov

Zestrea

Multe case mi-a fost dat să văd în viaţa mea, şi mari, şi mici, şi de piatră, şi de lemn, şi vechi, şi noi, dar una dintre ele mi-a rămas mai adânc întipărită în minte decât toate celelalte. La drept vorbind, nici nu este o casă, ci mai de grabă o căsuţă. E mică, joasă, fără etaj, cu trei ferestre, şi sea­mănă grozav cu o băbuţă măruntă şi gârbovită, cu scufie pe cap. Spoită cu alb, cu acoperiş de ţiglă şi cu un horn derăpănat, căsuţa e înecată în frunzişul verde al duzilor, salcâmilor şi plopilor sădiţi de bunicii şi străbunicii stăpânilor ei de astăzi. Nici nu se vede din frunziş. Potopul acesta de verdeaţă nu o împiedică, însă, să fie o căsuţă de oraş. Curtea ei spaţioasă stă la rând cu alte curţi spaţioase, verzi şi ele, care se înşiră toate de-a lungul străzii Moskovskaia. Nimeni nu trece vreodată cu trăsura pe această stradă, şi rar se întâm­plă să întâlneşti pe cineva chiar pe jos.