In afara de preocuparea pentru dreptate, despre care am vorbit, foarte mult mi-a daunat in viata dorinta de exactitate. Multi dintre cei cu care am intrat in contact de-a lungul vremii, considerau ca exactitatea nu este ceva important decat atunci cand construiesti, sa zicem, avioane - atunci, o singura zecimala transcrisa gresit poate avea consecinte incalculabile. In viata de toate zilele, insa, oamenii nu doresc exactitatea, iar atunci cand apare unul ca mine, interesandu-se de amanunte, il califica drept maniac, enervant etc. O sa dau doua exemple, fictive desigur, pentru ca nu sunt omul care chiar sa tina minte astfel de lucruri.
1. Sotia pleaca la strand cu copiii. Sotul ramane acasa si se indeletniceste cu ale lui. La un moment dat, il suna nevasta si-l intreaba: "E ceva de mancare pe-acasa?". El raspunde "Nu e nimic, dar am in congelator niste pizza, se face in zece minute". "Lasa, zice sotia, mancam in oras". "OK, cum vrei tu"
Dupa un timp, femeia apare acasa, fara copii. Are loc urmatorul dialog:
-Unde sunt copiii?
-I-am mai lasat la strand pentru o ora-doua
-Pai cum asa, nu ai zis ca mergeti sa mancati?
-Asta am si facut.
-Si v-ati intors la strand?
-Nu inteleg ce vrei sa zici
-Pai daca ati mancat si acum copiii sunt la strand, nu inseamna ca v-ati dus inapoi?
-Am mancat acolo
-Am inteles. Eu am crezut ca mancati in oras, asa cum ai zis la telefon, de unde era sa stiu ca mancati la strand, m-am gandit ca "in oras" inseamna ca mergeti la un restaurant, undeva. Nu mi-ai zis ca mancati acolo.
-N-ai intrebat
-Dar de ce as fi intrebat una ca asta?
-Ce vrei, in fond, vrei sa te certi? Nici nu intru bine pe usa si ma iei cu...
-Cu ce te iau draga? Cu singura intrebare pe care puteam s-o pun si pe care ar fi pus-o orice alt om in locul meu: "Unde sunt copiii?"
Si de-aici lucrurile degenereaza, in unele cazuri pana la pierderea controlului.
2. Femeia ii zice barbatului: "Vezi ca am spalat si ai pe masa, langa masina, un teanc cu lucruri de-ale tale". "OK, multumesc", zice el. Mai trece ceva vreme si barbatul se misca prin sufragerie. Ea observa pe pantalonii lui o pata de mancare. Are loc urmatorul dialog:
-Ai o pata pe pantaloni, trebuie sa-i schimbi
-Da? Aha, asa-i, intr-adevar. Mi-ar trebui pantalonii de trening. I-am pus la spalat acum cateva zile. I-ai spalat si pe ei?
-Dupa cum ti-am spus, ai langa masina de spalat un teanc cu lucruri de-ale tale, aranjate frumos.
-Am inteles, insa ma interesa daca in teancul ala sunt si pantalonii de trening
-Dar daca ti-am spus ca am spalat si ti-am aranjat lucrurile...
-OK, insa eu nu puteam sa stiu daca ai spalat si pantalonii aia. Erau foarte multe lucruri duse la spalat si ma gandeam ca poate i-ai lasat pentru tura urmatoare.
-Esti pur si simplu insuportabil. Trebuie sa te legi de orice lucru si sa despici firul in patru. In fond ce fel de raspuns vrei sa primesti la asa niste intrebari?
-Simplu: un raspuns de genul "da, sunt si pantalonii de trening in teanc" sau "nu, pe aia inca nu i-am spalat" sau, pur si simplu "nu mai stiu daca i-am spalat si pe ei, du-te si vezi".
-Dar nu e mai simplu sa nu mai discut cu tine niciodata?
Si de aici lucrurile degenereaza, uneori pana la pierderea controlului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu