Din povestile lui Haruki Murakami(3)

Cuţitul de vânătoare

Două geamanduri pluteau în largul mării, legate una de alta, ca două insule gemene. Erau pătrate, cu latura cam de patru metri. De la mal până la ele făceam, înotând pe burtă, cincizeci de mişcări şi de la o geamandură la alta, treizeci. O distanţă tocmai bună pentru a înota.

Apa era aproape nefiresc de limpede, încât, dacă te uitai în jos, vedeai lanţul gros şi greutatea de beton de la capătul lui ce ancora geamandura. În jur erau recife de coirali. În acest punct apa avea trei-patru metri adâncime. Nu erau deloc valuri, aşa că geamandurile stăteau aproape nemişcate în bătaia soarelui arzător, resemnate parcă. Deasupra, erau acoperite cu un fel de iarbă artificială, iar pe o latură aveau montată o scară de metal.

Un inventar al lumii făcut de Andrei Pleșu

Fete mari, porumbi uscaţi,

Lacrimi, scări şi capi pătraţi

Mangafale, pişicheri,

Poponari, savanţi, străjeri,

Zahăr acru, veselie,

Fuste, bani pe veresie,
Găinuşe, gâsculiţe,

Iepuri, lei în puşculiţe,

Spiritişti, popi, regi, tramvaie,

Carne de berbec ori oaie,

Versuri, măcelari, tristeţe,

Urlete

Întâi de toate trebuie să-ţi alegi o zi. N-are importantă cum ţi-o alegi, oricum toate zilele sunt la fel. Poate să fie ziua ta, ori prima zi din noul an, poate să fie ziua cea mai lungă, ziua când vin peştii, ziua copilului sau ziua a treia după ce o să vezi prima barză din acel an. După ce-ai făcut alegerea, trebuie ca nimeni şi nimic în afară de moarte să nu te mai poată face să te răzgândești. Poate să dea Domnul pe lume o ploaie cu spume şi să sufle-un vânt atât de tare încât munţii să-i răstoarne - dar să nu te-ntoarne: aceea va fi ziua şi nu alta.

Mici intamplari cu animale (157)

Înainte cu cîţiva ani m-am pomenit că o pereche de rîndu­nele şi-a făcut cuib în casa mea într-un loc cu totul neobişnuit. În încăperile de la subsol se intra printr-un pridvor cu tavan destul de scund. În această intrare se găsea un bec electric sim­plu, dintre cele obişnuite în asemenea locuri, deasupra cu abajur de tinichea în formă de farfurie. Pe această farfurie şi-a făcut cuibul perechea de rîndunele.

Faceti-va bine (276)

Schinelul

Denumire știinţifică: Cnicus benedictus.

Denumiri populare: șofran sălbatic, iarbă amară.

Prezentare. Schinelul, o plantă din familia compozitelor, este puţin cunoscut  omului obișnuit. În orice caz, seamănă întrucâtva cu șofranul de cultură. Pentru uz medicinal se recoltează și se prelucrează vârfurile tinere, cu tot cu flori, din care, în mod obișnuit, se face infuzie. Alte preparate medicinale realizate pe bază de schinel: decoct, tinctură, extract, pilule. 

In casa bunicilor (17)

Nănoaia

A venit Nănoaia — cea cu gutuile — în vizită la bunici. Nănoaia e mai bătrână decât bătrâneţea. De aceea, sania Nă­noaiei intră în ogradă, ca dricul, şi trage la scară.

— Nănoaia, — zice bunica către bunicul.

— Lasă că-ţi mai ţine de urât, Elencule, — zice bunicul, şi se duce la birou, închizând uşa după el.

— Da' tu unde-mi pleci, potaie?

— Mă duc să-mi fac lecţiile, bunică.

Din cazurile lui Sherlock Holmes (1)

Scandal în Boemia

          Pentru Sherlock Holmes, ea este întotdeauna Femeia. Foarte rar l-am auzit numind-o altfel. In ochii lui, ea domină și eclipsează întregul sex feminin. Nu că ar fi simţit el vreun sentiment înrudit cu iubirea pentru Irene Adler. Pentru mintea lui rece, precisă, dar admirabil de echilibrată, toate sentimentele - şi mai ales iubirea — erau respingătoare. Era, ca să zic aşa, cea mai bună maşină de raţionat şi de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. Nu vorbea niciodată de pasiunile dulci decât cu ironie şi dispreţ. Erau lucruri admirabile pentru observator — excelente pentru dezvăluit motivele şi acţiunile bărbaţilor. Dar ca gânditorul profesionist să admită astfel de tulburări în temperamentul lui delicat şi ajustat cu rafina­ment însemna să introducă un factor care l-ar fi distras şi ar fi putut arunca îndoieli asupra tuturor rezultatelor lui mentale. Nici nisipul într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe una din lupele lui de înaltă performanţă n-ar deranja mai tare decât un sentiment puternic într-o fire ca a lui. Şi totuşi, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar acea femeie era defuncta Irene Adler, de dubioasă şi îndoielnică amintire.

Din povestile lui Victor Eftimiu (5)

Răsplata Profetului

     Nu ţi s-a întîmplat vreodată, scumpe cititorule, să iu­beşti pe cîte cineva, să-l aperi de cîte ori e vorbit de rău şi la urmă să vezi că toată dragostea ta a fost în zadar? Te miri cum îţi răsplăteşte cel pe care ţi l-ai crezut prieten! Ba de multe ori, chiar năzuinţele noastre ne înşală. Îţi jertfeşti toată viaţa ca s-ajungi la o ţintă şi vezi că ceea ce ai visat n-a fost vrednic de atîta luptă. Palatul muncit o viaţă-ntreagă se năruieşte într-o clipă.

Un pictorial incendiar

A nu recunoaște că ai greșit

Acum ceva vreme, uitându-mă la textul scris de un amic virtual şi atârnat pe peretele lui de Facebook, am depistat o eroare: scrisese „ce bine e să fi independent”, în loc de „ce bine e să fii independent”. Eroare pe care, de altfel, o comit foarte mulţi oameni în zilele noastre, în aşa măsură încât tare mă tem că nu mai e mult şi Academia va propune noi reguli de ortografie, printre care şi cea care elimina complet cel de-al doilea i şi cel de-al treilea i. Vom vedea atunci în cărţi dialoguri de tipul:

Cateva portrete ale lui Berenice Abbott

Marin Preda si diferentele dintre sat si oras

Cîți oameni cunoaştem?

     Trebuie să mărturisesc că nu văd în Bucureşti în cîteva luni atîta lume cîtă văd în cîteva zile ori de cîte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existenţă a orăşeanului comparată cu aceea a omului care trăieşte într-un sat. Trebuie să te saturi de oraş ca să începi să reflectezi la modul de viaţă în comunităţi mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliţei, care te vede cînd pleci de-acasă şi cînd te întorci. Dacă nu eşti atent, ţi se aud şi şoaptele, fără să mai vorbim că toată lumea ştie cum îţi creşti copiii, cum te porţi cu părinţii şi cum îţi iubeşti nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva înspăimîntat de ideea că viaţa sa personală s-ar desfăşura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi şi spectator şi actor.

Faceti-va bine (275)

Schinduful

Denumire știinţifică: Trigonella foenum graecum.

Denumire populară: sfindoc.

Prezentare. Schinduful este o plantă erbacee anuală, originară din zona Mării Mediterane. Face parte din familia leguminoaselor. Tulpina – ramificată, cilindrică, poate ajunge la maximum 75 cm înălţime. Frunzele sunt alterne, trifoliate. Florile au culoare ușor gălbuie sau liliachie și apar în lunile iunie și iulie. 

Flanela lui Ursachi

Îți amintești desigur flanela violetă,
flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem
în cea mai frumoasă din serile noastre;

Despre datorie (2)

CRITON(2)

SOCRATE Admitem oare că nu trebuie în niciun fel să săvîrşim cu bună ştiinţă o nedreptate? Sau putem crede că într-un anume fel ne e îngăduit s-o săvîrşim, iar în altul nu? Ori poate admitem — aşa cum am căzut de acord adesea, că săvîrşirea unei nedreptăţi nu este, în niciun fel, nici ceva bun, nici ceva frumos? Să se fi spulberat oare în aceste puţine zile toate vechile noastre convingeri dobîndite împreună? Am putut noi, Criton, la anii noştri, bătrîni cum suntem, să ne amăgim atîta vreme cu credinţa că discutăm serios, cînd de fapt noi eram aidoma unor copii? Sau poate totuşi ce ne spuneam noi pe atunci rămîne adevărat mai presus de orice, indiferent dacă mulţimea spune aşa sau altfel şi indiferent dacă trebuie să trecem prin încercări mai grele sau mai uşoare ca aceea de acum, şi anume că pentru acela care săvîrşeşte o nedreptate aceasta este, fără excepţie, ceva rău şi înjositor? Ce crezi, admitem acest lucru sau nu?

Setea de sânge și bani a unei principese

O frumoasă ştire soseşte din SUA, unde o doamnă pe nume Irina şi soţul ei au fost arestaţi pentru organizarea de lupte ilegale de cocoşi. Bineînţeles că acolo se paria la greu şi doamna Irina câştiga o grămadă de bani. Poliţia statului Oregon - stat pe teritoriul căruia doamna Irina deţine o fermă împreună cu soţul ei pe nume John Wesley Walker, i-a înhăţat pe cei doi, care riscă puşcărie până la 5 ani şi confiscarea fermei. Poliţiştii au găsit la fermă dovezi privind organizarea luptelor de cocoşi, inclusiv dispozitive metalice speciale care le sunt montate cocoşilor pe picioare, pentru ca rănile pe care şi le produc în timpul luptelor să fie mortale.
Partea cea mai frumoasă a ştirii este că doamna Irina nu este o persoană oarecare, ci fiica regelui Mihai I de România. Ori asta mie mi se pare că spune ceva despre familia regală.

Eliberarea lui Becali

Aflu cu satisfacţie că judecătorii nu i-au permis lui Becali să se ducă acasă pentru trei luni. El va rămâne în puşcărie până la ispăşirea pedepsei pe care a primit-o pentru faptele lui. În acelaşi timp, văd în presă că a apărut un individ care se oferă să execute el pedeapsa în locul lui Becali, susţinând că respectivului infractor ar trebui să i se spună Maria-Ta şi nu să stea la puşcărie.

Despre datorie (1)

Eu nu va zic mai mult: cititi de la un cap la altul acest dialog al lui Platon, luati aminte si apoi ganditi-va la mizeria morala a unor Nastase, Antonescu, Voiculescu, Ponta etc.

CRITON

SOCRATE Ce-i cu tine aici atît de devreme, Criton? Sau o fi tîrziu?

CRITON E foarte devreme.

SOCRATE S-a luminat de ziuă?

CRITON Abia mijesc zorile.

SOCRATE Şi cum de s-a înduplecat paznicul închisorii să te lase să intri?

CRITON Am fost de-atîtea ori pe-aici, Socrate, încît mă ştie bine; şi-apoi, l-am îmbunat şi eu cu ceva.

Din spatele portii negre (7)

Lampa

Dimineaţa însorită, moare pe turle pe la nămiezi. 0 înserare precoce umbreşte lumea şi se îngroaşă. La 4 şi jumătate ciorile ţin sfat zgomotos în ulmii din faţa celulelor, croncănesc în cor, se ridică-n aer grămezi şi cad iarăşi în arbori, ca într-o groapă un pământ aruncat în vînt, odată cu o sută de lopeţi.

Pe clopotniţa plumburie, învelită de curând, alte ciori se aşează pentru noapte, pe reliefurile religioase ale frizei de sus, cele mai de sus adăpostite de streaşina rece. Ele îşi caută atitudinea repaosului, ca nişte bolnavi, îşi găsesc cu greu cel mai comod echilibru, pe care şi-l părăsesc mereu protestând, ca şi cum îngerii pe creştetul cărora sălăşluiesc se mişcă, le smulg aripile negre şi le muşcă de gheare.

In casa bunicilor (16)

Duminica

— Trai, nineacă, zice bunica de cu sâmbătă seara. Mâni, ai să te umfli de lene.

Dar îl deşteaptă ca şi luni, marţi, miercuri, joi, vineri şi sâmbătă.

— Hait, scoală. Du-te la Hală cu bunicu-tău.

Duminică dis-de-dimineaţă bunicul târguieşte la Hală. Numai viscolul l-ar putea opri, adică bunica. Dar afară ninge liniştit. Bunica asistă la pregătirile de ducă.

— Închide şoşonii lui bunicu-tău.

Bunicul are blană de nurcă.

— Ajută lui bunică-tău să-şi puie blana.

Bunicul are fular de mătasă ecoseză, căciuliţă de lutru şi gu­ler la fel.