Faceti-va bine (281)

Secara

Denumire știinţifică: Secale cereale.

Prezentare. Secara este o erbacee anuală și face parte din familia gramineelor. Tulpina secarei poate ajunge chiar și la doi metri înălţime, fiind dreaptă, cu frunze linear-lanceolate. Inflorescenţa este sub formă de spic, format, la rându-i, din mai multe spiculeţe comprimate. Secara înflorește târziu, prin iulie-august. Această graminee, cultivată în regiunile cu climă mai aspră și terenuri sărace, este folosită adesea ca furaj verde pentru hrănirea animalelor. Atunci când, însă, este lăsată să ajungă la maturitate, boabele sunt utilizate în consumul oamenilor și în industrie.  Pentru nevoi medicinale se recomandă boabele, care sunt, totodată, și foarte hrănitoare. Din boabele de secară se face făină și, uneori, un decoct. Pâinea de secară este principala formă sub care oamenii consumă această cereală. 

DEMISIA, OPRESCULE!

„Nimeni nu e mai presus de lege”, spune politicianul roman in campanie si poporul needucat aplauda frenetic: „ce bine le zice omul asta, hai sa-l votam”. Il voteaza, el isi ocupa fotoliul, dupa care face un lucru - imediat, in chiar prima secunda: se pișă cu bolta pe lege, de la cea mai marunta pana la Constitutie. Apoi se incheie la prohab si trece la treaba. Ce treaba? Pai va spun si asta: furtul din buzunarele celor care l-au trimis in acel fotoliu

In casa bunicilor (22)

Musca

Bunicul a aţipit pe canapeaua din etac, cu motanul la picioare şi gazeta pe covor, la căpătâi. Bunica l-a acoperit cu şalul cenuşiu şi a vrut să alunge motanul c-o pălmuţă, hait, dar s-a răzgândit. Şi motanul îi ţine cald bunicului. Lasă-l, cucoană Elencule.

Bunicul e mai palid ca de obicei. Mai alb, nu mai palid. Când doarme ziua, parcă e de argint.

Ce-au vazut Don si Fred Imus (1)

Gelsomino in tara mincinosilor(5)

Cum Şchioapa,-ntîmplător, dădu în cale de cele-o sută  de  peruci regale

În timp ce Gelsomino doarme (fără a bănui că tocmai în somn îi vom descoperi o nouă aventură, despre care o să vă povestim mai departe), hai să ne ducem cît ne-om duce pe urmele celor trei lăbuţe roşii ale Şchioapei.

Capetele de peşte şi osul de solă îi păreau delicioase. Era pentru întîia oară cînd ea lua ceva în gură. Cîtă vreme stătuse desenată pe zid, nu înţelesese ce vrea să-nsemneze acea foame. Era apoi prima noapte pe care o mîţă ca ea şi-o petrecea într-un parc regesc.

„Păcat că nu e şi Gelsomino aici, îşi zise pisica. Ai fi putut să-i tragă o serenadă regelui Giacomone, să-i prefacă toate geamurile în cioburi."

Unde sunt eroii neamului?

După cum se pare, românii nu mai suportă mizeria, corupția, jegul moral, minciuna, tupeul, sfidarea. Parte din români și-au dat seama la ce uriașă manipulare am fost supuși de către USL. Acum, mulți ies în stradă și strigă împotriva regimului incompetenților mafioți. De data asta nu-i îndeamnă să iasă în stradă niciun fel de mercenar lipsit de scrupule de genul lui Mircea Badea. De data asta e realitatea cea care-i scoate din case, realitatea hidoasă pe care încep s-o perceapă. Acum încep să înțeleagă ce grijă au de ei mizerabilii pe care i-au votat. Au înțeles că nu sunt apărați de nimeni, pentru că sistemul pus pe roate de USL nu a avut în vedere nici măcar apărarea vieții copiilor noștri.

Porcăriile Bătrânului Golan Miștocar

Odată cu tragedia băiețelului de patru ani omorât de câini în Bucureștiul lui Oprescu, ies la iveală diverse matrapazlacuri în care este implicat acest bătrân golan care a ajuns primar datorită lipsei de aducatie a românilor cu buletin de București: combinații cu firme apărute peste noapte special pentru afacerile cu câini, acționari aleși pe sprânceană dintre prietenii fiului domnului primar și câte altele. Sper să se ducă DNA peste ei și  să vadă ce se petrece în respectivul viespar.

Bătrânul Golan Miștocar, arătând cât îi pasă de bucureșteni

O poezie de-a Carmencitei G din vremea cand era eleva

Dorința

Aș vrea să fiu un rîu

Și-n apele mele să se oglindească

Privirile arzătoare ale tinerilor.

Aș vrea să fiu o floare

Să mă pot bucura de lumină și soare

Să rîd mereu

Moartea unui copil - pierdere colaterala

Zilele astea, in Bucuresti a avut loc un eveniment ingrozitor: un copil de patru ani a fost atacat de caini si facut harcea-parcea in parcul Tei. Saracul de el a murit in chinuri la care nici nu ma pot gandi. Iar acum a inceput balciul. Nu, nu a inceput vreo actiune serioasa pentru rezolvarea problemelor generate de cainii comunitari. Nici vorba: a inceput doar balciul.

O poveste a lui Voltaire (11)

Rugul
Setoc, plin de bucurie, îşi făcu din rob prietenul cel mai apropiat. Nu se mai putea lipsi de dânsul, tot aşa cum făcuse şi regele Babilonului; şi Zadig fu foarte fericit că Setoc nu era însurat. Descoperi în stăpânul lui o fire aplecată spre bine, multă dreptate şi cuminţenie. Nu-i plăcea însă că Setoc se închina oastei cereşti, adică soarelui, lunii şi stelelor, după vechile datini ale arabilor. Vorbea câteodată cu dânsul de asta, cu multă discreţie. Îi spuse că acestea sunt nişte corpuri ca toate celelalte şi că n-are rost să te închini lor, aşa cum n-are rost să te închini unui copac sau unei stânci.

Mici intamplari cu animale (159)

Paznicul Florea e încă tînăr în meserie, harnic în combaterea răpitoarelor dăunătoare şi în îndeplinirea îndatoririlor. Mai are însuşirea bună de a nu-şi imagina că ar şti toate, şi nu se sfieşte să întrebe pe cei ce au văzut mai multe decît el.

În pădurea bătrînă de fag a găsit un cuib de pasăre de pradă. Nu s-a putut lămuri de care neam era pasărea care clocea. Dacă-i şorecar n-are să se atingă de el, dacă e uliu sau gaie sau alt dăunător trebuie să-l sfîrşească. M-a vestit şi am mers împreună ca să văd şi eu.

Somnul de veci (25)

DOUĂZECI ȘI CINCI

      La ora şapte, ploaia se opri pentru scurt timp, dar rigolele erau încă înfundate. Pe Bulevardul Santa Monica apa se ridicase la nivelul trotuarului, iar un strat subţire spăla marginea caldarâmului.

Un agent de circulaţie, îmbrăcat în cauciuc negru şi lucios din cap până în călcâie, îşi croia drum prin băltoace, la adăpostul unei prelate îmbibate de apă. Tocurile mele de cauciuc alunecau pe trotuar când am intrat în holul îngust al lui Fulwider Building. Nu ardea decât un bec slab, în spatele unui lift cu uşa deschisă, odinioară aurit. Pe un covoraş de cauciuc ros se găsea o scuipătoare pătată de rugină, clienţii scuipând de cele mai deseori pe alături. Pe zidul de culoarea muştarului atârna o cutie cu reclame de dinţi falşi, ca un declanşator de dinamită mascat. 

Gelsomino in tara mincinosilor(4)

Mic basm, dar făr-otravă-n el, din țara mincinoșilor de fel

— Trebuie să ştii, începu Şchioapa...

Dar voi scurta povestea pisicii, ca să nu pierdeţi prea multă vreme cu nişte lucruri care poate nu vă interesează.

Cu destul timp înainte de a sosi Gelsomino în țara aceea străină, se aciuase acolo, adus din largurile mării, un dibaci şi cutezător pirat, pe nume Giacomone; o cogeamite namila de om bărbos, în stare să poarte un asemenea nume fără să se încovoaie şi îndeajuns de bogat în ani, ca să rîvnească să se aran­jeze într-un fel în viaţă.

„Acum — îşi zise el — tinereţea s-a dus. M-am să­turat să tot cutreier mările. Ar fi mai bine să pun laba pe niscai insuliţe, pe vreo cîteva măcar, şi să termin cu pirateria. Nici nu poate fi vorba să-i dau uitării, desigur, pe piraţii mei; îi voi numi majordomi, os­pătari, grăjdari, vătafi, şi nu vor avea pentru ce să cîrtească împotriva maimarelui lor."

Faceti-va bine (280)

Scumpia

Denumire știinţifică: Cotinus coggygria; Rhus cotinus.

Denumire populară: oţetar.

Prezentare. Scumpia este un arbust din familia anacardiaceelor, cu o înălţime  destul de redusă, în jur de cinci metri. Tulpina și ramurile au o interesantă, surprinzătoare, culoare galbenă. Frunzele – plasate altern, au peţiolul lung și sunt de formă ovală, ceva mai rotunjite la vârf. Florile sunt mici și au culoare gălbuie sau verzuie. Scumpia înflorește în luna mai. Sucul din frunze și lăstari are un miros specific, de morcov. Scumpia crește în zonele de deal și la munte, formând adevărate tufărișuri. 

In casa bunicilor (21)

O filă veche

Are bunica în etac, chiar lângă patul ei, un scrin cu trei sal­tare. Deasupra scrinului e icoana Maicii Domnului, cu candela mereu aprinsă.

Nepotul n-a văzut-o niciodată pe bunica umblând la vreun saltar. În schimb, ea singură, cu mâna ei, îngrijeşte straiul de nuc al scrinului. Îl şterge de colb, îi lustruieşte încuietorile, şi o dată pe săptămână îi dă luciu proaspăt, frecându-l cu o petică plină de rumeguş de miez de nucă.

— Bunică, nu vrei să-ţi ajut?

Cateva cladiri vazute de Berenice Abbott

O poveste a lui Voltaire (10)

Robia

Abia intrase în târguşorul egiptean şi se şi văzu înconjurat de o mulţime de oameni. Toţi strigau:

— Uite, ăsta a răpit-o pe frumoasa Misuf şi l-a omorât pe Cletofis!

— Oameni buni, spuse el, să mă ferească Dumnezeu s-o răpesc pe frumoasa voastră Misuf! E prea cu toane! Cât despre Cletofis, nu l-am omorât, m-am apărat numai împotriva lui. Voia să mă omoare pentru că i-am cerut foarte umil îndurare pentru frumoasa Misuf pe care o bătea fără milă. Eu sunt străin şi vin să caut adăpost în Egipt. Şi nu-i de crezut că, odată ce am venit să cer ocrotirea voastră, m-am apucat să răpesc o femeie şi să omor un om.

Pagini din istoria marlăniei universale

Asa cum stie toata lumea, scandalul de la Ministerul Transporturilor s-a incheiat prin numirea Ramonei Manescu in functia de ministru. Ramona Manescu este membru vechi al PNL si prietenă apropiata a sotiilor celor doi lideri USL - Ponta si Antonescu.

La ceremonia de investire a noului ministru a participat si numitul Crin Antonescu - presedinte al Senatului si, totodata, al partidului care a sustinut-o pe Manescu. Individul a stat in stanga presedintelui Romaniei, asa cum prevede protocolul, pana cand doamna ministru a depus juramantul. Dupa care, exact in momentul in care Basescu isi incepea alocutiunea, Antonescu s-a intors, a dat mana cu Zgonea - presedintele Camerei Deputatilor, si a plecat. Da, a plecat pur si simplu, intr-un gest de marlanie cum rar mi-a fost dat sa intalnesc si care va ramane, probabil, in istoria marlaniei universale.

Gelsomino in tara mincinosilor(3)

Veţi privi cu Gelsomino cum purcede Pisicuţa Şchioapa, zveltă, din perete

Cel dintîi lucru peste care dădu Gelsomino cînd intră în ţara aceea străină, fu o monedă de argint. Sclipea pe pămînt, lîngă trotuar, la vedere. „Ciudat, gîndi el, că n-a ridicat-o nimeni. Eu nu las să-mi scape prilejul. Cu puţinii mei bani s-a zis de ieri seară, iar azi încă n-am deschis gura, nici măcar să înghit o bucăţică de pîine. Dar mai întîi să întreb dacă banul ăsta nu l-o fi pierdut careva din jur."

Gelsomino se apropie de un pîlc de oameni ce bom­băneau privindu-l, şi le arătă moneda:

— A pierdut cineva dintre dumneavoastră, dom­nilor, banul ăsta? întrebă Gelsomino cu un glas sub­ţirel, ca să nu-i sperie.

— Cară-te de-aici, îi răspunseră ei, şi arată mo­neda asta cît mai puţin cu putinţă, dacă nu-ţi arde de vreo nenorocire.

In casa bunicilor (20)

O vorbă de-a bunicii

— I-auzi!

Bunicul s-a oprit cu gazeta în mijlocul etacului.

Începe sa citească din nou, cu glas şi mai tare, articolul despre Vasile Alecsandri.

Bunica şi bunicul l-au cunoscut pe „Conu' Vasile". Vorbesc despre el numai cu preamărire.