miercuri, 4 septembrie 2013

O poezie de-a Carmencitei G din vremea cand era eleva

Dorința
Aș vrea să fiu un rîu
Și-n apele mele să se oglindească
Privirile arzătoare ale tinerilor.
Aș vrea să fiu o floare
Să mă pot bucura de lumină și soare
Să rîd mereu

Să nu mă sting niciodată.
Un licăr de lumină aș vrea să fiu
Scînteie ruptă din soare.
Și de ce n-aș fi o pasăre
Să-mi cînt bucuriile și viața
Să pot umbla în locuri neumblate
Dar nu sînt decît un om.
Un simplu om
Care se bucură de rîuri, de flori, de păsări și lumină
Un simplu om,
Care se bucură de tot
De tot ce se numește viață
Și pămînt
Da, și pămînt.



Un comentariu:

După mine!