Un tînăr ziarist, disperat că
şeful său nu este mulţumit de materialele aduse de el în ultima săptămînă,
caută un interviu senzaţional, care să facă vîlvă şi să-l reabiliteze. Reuşeşte
să stea de vorbă cu un dresor de purici, care a obţinut succese răsunătoare cu
„elevii" săi. Încasările acestuia erau substanţiale.
—
Ce
veţi face, a întrebat tînărul ziarist, dacă deveniţi milionar.
— O! s-a luminat chipul dresorului. Fiecare purice va avea propriul său cîine!
Un industriaş avut din Dundee îşi
pierde cîinele, un cocker. După două zile, negăsindu-şi animalul
preferat, omul de afaceri se duce la redacţia unui ziar cu scopul de a da un
anunţ la mica publicitate. Funcţionarul de la ghişeu îi citeşte anunţul şi îl
roagă să depună banii oferiţi drept recompensă.
Industriaşul se reîntoarce peste
zece minute cu suma respectivă, dar nu mai găseşte pe nimeni la ghişeu.
—
Vreau
să vorbesc cu persoana care se ocupă de anunţuri.
—
A
plecat, îi răspunde portarul.
—
Atunci
cu cineva care îi ţine locul.
—
Este
de asemeni plecat.
— Redactorul şef?
— Redactorul şef?
—
Lipseşte.
—
Directorul?
—
De
asemeni.
—
Dar
unde sunt cu toţii?
—
Caută
cîinele dumneavoastră!
Doi ziarişti profesionişti,
fiecare conducînd rubrici similare, dar la ziare concurente, s-au întîlnit la o
cafea.
—
Cum
îţi par articolele mele? întreabă unul.
—
Le
citesc cu regularitate, stimate coleg, a răspuns celălalt.
—
Ce
vorbeşti? Şi cum sunt?
—
Calde,
foarte calde!
—
Înţeleg,
îţi aprinzi cu ele focul în cămin!
Redactorul şef al unui cotidian
din New York exasperat de cheltuielile făcute de subalternii săi, cu prilejul
unor deplasări, a decis introducerea decontului pentru sumele folosite exclusiv
pe baza unei note justificative. Hubert Knickerbocker, redactor la pagina
externă, a înaintat următoarea notă: „Cină cu premierul britanic 30 dolari,
ţigări 2 dolari şi 20 cenţi, un buchet de flori pentru secretară 1 dolar şi
diverse 1800 de dolari". A fost primul şi ultimul decont cerut de
redactorul şef.
Într-un pitoresc restaurant aflat
în apropierea muzeului în aer liber Skansen din Stockholm, s-a desfăşurat balul
presei. O duduie decoltată dincolo de bunul gust s-a adresat unui ziarist:
—
Hei,
doctore! Ce faci? Eu mă plictisesc înfiorător. Ce-aş putea face?
— Ştii ce? Du-te acasă, pune ceva pe tine şi culcă-te!
Un bătrîn de o sută treizeci şi
patru de ani este mîndria micului cătun situat undeva în creierul munţilor.
Delegaţia de ziarişti străini, care îl vizitează, îl întreabă admirativ:
—
Ce-aţi
făcut de-aţi reuşit să atingeţi această respectabilă vîrstă?
—
Am
respirat, domnilor. Vă rog să mă credeţi că nu m-am oprit nicio clipă! Iată
secretul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu