Căindu-şi
mereu soarta şi socotindu-se drept o pildă de nenorocire, Zadig ajunsese la un
râu. Pe mal şedea întins un pescar care ţinea cu o mână leneşă un năvod, parcă
gata să-l scape, şi îşi ridica ochii la cer.
—
Sunt negreşit cel mai nenorocit om de pe pământ, spunea pescarul. Am fost, după
cum spune toată lumea, cel mai vestit negustor de brânză şi smântână din
Babilon şi am pierdut toată averea. Am avut cea mai frumoasă femeie pe care un
om de teapa mea poate s-o aibă şi femeia asta m-a lăsat. Îmi mai rămăsese o
căsuţă prizărită, mi-au dărâmat-o şi pe aceea. Acum stau într-un bordei, n-am
alt mijloc de trai decât pescuitul şi nu prind niciun peşte. Năvodule, de acum
nu te mai arunc în apă, am să m-arunc chiar eu în ea.
Spunând
aceasta, se sculă deodată şi se duse către apă cu înfăţişarea unui om care vrea
să se azvârle şi să sfârşească cu viaţa.
„Iată
aşadar, îşi spuse Zadig, că mai sunt oameni tot atât de nenorociţi ca şi mine.“
Dorinţa
de-al scăpa de la moarte pe pescar îi veni tot atât de repede ca şi gândul
acesta. Se repezi la dânsul, îi opri şi îi spuse înduioşat vorbe de mângâiere.
Se zice că eşti mai puţin nenorocit când nu eşti nenorocit numai tu; dar, după
Zoroastru, asta nu-i din răutate, ci din nevoie. Te simţi atunci atras către un
nenorocit ca spre semenul tău. Bucuria unui fericit ar fi o insultă: însă doi
nenorociţi sunt ca doi copăcei slabi care, sprijinindu-se unul de altul, se
întăresc împotriva furtunii.
—
De ce te laşi copleşit de nenorocire? îl întrebă Zadig pe pescar.
— Din pricină că nu mai
am de ce să trăiesc. Am fost cel mai de vază om din satul Deriback de lângă
Babilon şi făceam, ajutat de nevastă-mea, cea mai bună brânză din toată ţara. Reginei
Astarte şi vestitului Zadig, ministrul, le plăcea foarte mult. Le dădusem şase
sute de bucăţi de brânză. Când m-am dus să mi le plătească, am aflat că regina
şi cu Zadig nu mai erau în Babilon. M-am dus acasă la Zadig, pe care nu-l
văzusem niciodată. Am găsit acolo pe arcaşii Desterhamului care, cu poruncă scrisă
din partea regelui, prădau casa în chip cinstit şi cu bună rânduială. Am plecat
repede la bucătăriile reginei. Câtiva stolnicei mi-au spus ca regina a murit;
alţii, că era la închisoare; alţii ziceau că a fugit; şi toţi mi-au spus că am
să rămân cu brânza neplătită. M-am dus cu nevastă-mea la seniorul Orcan, care
era şi el muşteriul meu. I-am cerut sprijinul. L-a dat, dar numai nevesti-mi.
Era mai albă decât brânza care a fost începutul necazurilor mele; şi purpura de
Tyr nu era mai strălucitoare decât roşeaţa care înviora pielea ei albă. De
aceea Orcan a oprit-o la dânsul şi pe mine m-a dat afară. I-am scris soţiei
mele o scrisoare plină de deznădejde. Ea a spus celui care aducea scrisoarea:
„A, da! Îl cunosc pe omul acesta care-mi scrie, am auzit de dânsul. Se zice că
face nişte brânză minunată; să-mi aducă şi mie şi să i se plătească.“
În
necazul meu am vrut să iau calea judecăţii. Mai aveam şase uncii de aur. A
trebuit să dau două uncii avocatului pe care l-am consultat, două procurorului
care a cercetat cum stă treaba, două secretarului judecătorului. Dar când toate
acestea au fost gata, procesul încă nu începuse şi cheltuisem mai multe parale
decât făceau brânza cu nevastă-mea la un loc. M-am întors în satul meu cu
gândul să-mi vând casa ca să-mi capăt nevasta.
Casa
mea preţuia cel puţin şaizeci de uncii de aur; dar lumea vedea că sunt sărac şi
grăbit sa vând. Unul mi-a dat treizeci de uncii, al doilea douăzeci şi al
treilea zece. Eram tocmai gata să închei târgul, până într-atâta eram de orbit,
când iată că un prinţ din Hyrcania a venit în Babilon cotropind totul în calea
lui. Casa mi-a fost prădată şi arsă.
După
ce mi-am pierdut banii, nevasta şi casa, am venit pe aceste meleaguri unde mă
vezi acum. Am încercat să mă fac pescar. Dar peştii îşi bat joc de mine ca şi
oamenii. Nu prind nimic, mor de foame; şi daca nu erai dumneata, preacinstite
domnule, era să mor înecat în râu.
Pescarul
nu-şi spusese povestea lui dintr-o dată, pentru că Zadig, tulburat adânc, îi
spunea în fiece clipă:
—
Şi nu ştii nimic de soarta reginei?
—
Nu, preacinstite domnule, răspunse pescarul; ştiu numai atât că regina şi Zadig
nu mi-au plătit brânza, că am rămas fără nevastă şi că sunt necăjit, vai de
capul meu.
—
Eu cred, răspunse Zadig, că n-ai să-ţi pierzi toţi banii. Am auzit de Zadig; e
un om de treabă; daca se întoarce la Babilon, aşa cum trage nădejde, are să-ţi
dea mai mult chiar decât îţi datorează. Iar în ce priveşte pe nevasta dumitale,
care nu-i aşa de cinstită, eu te-aş sfătui să nu mai încerci s-o iei înapoi. Şi
acum, uite ce zic eu: să te duci la Babilon; eu am să ajung înainte fiindcă
sunt călare şi dumneata pe jos. Acolo du-te la Cador, un om vestit prin partea
locului, spune-i că te-ai întâlnit cu prietenul lui şi aşteaptă-mă la dânsul.
Du-te, şi poate că n-ai să mai fi aşa de necăjit. Atotputernice Orosmad, urmă
el, tu te slujeşti de mine ca să aduci mângâiere omului acestuia; de cine oare
te vei sluji ca să-mi aduci mângâiere şi mie?
Zadig
dădu pescarului jumătate din banii pe care îi adusese din Arabia şi pescarul,
uimit şi fericit, sărută picioarele prietenului lui Cador, spunând:
—
Eşti un înger mântuitor.
Dar
Zadig îl întreba mereu şi se tânguia.
—
Cum? preacinstite domnule, spuse pescarul, eşti nenorocit şi dumneata, care
faci atâta bine?
—
Mai nenorocit de o sută de ori decât tine, răspunse Zadig.
—
Dar cum se poate ca omul care dă să fie mai nenorocit decât omul care primeşte?
—
Se poate, fiindcă necazul tău cel mai mare a fost nevoia, iar nenorocirea mea
vine de la inimă.
—
Oare ţi-o fi luat şi dumitale nevasta? întrebă pescarul.
Vorbele
acestea îi aduseră aminte lui Zadig de toate întâlnirile lui. Îşi reciti în
minte catastiful tuturor ne cazurilor, începând cu căţeaua reginei şi sfârşind
cu sosirea lui la Arbogad tâlharul.
—
Orcan, spuse el, se cuvine pedepsit. De obicei însă tocmai oamenii ca el sunt
ocrotiţi de soartă. Deocamdată tu du-te la Cador şi aşteaptă-mă acolo.
Se
despărţiră. Pescarul o luă pe jos aducând sorţii lui mulţumiri, iar Zadig porni
în fuga calului, învinuidu-şi mereu soarta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu