Marin Preda si dreptul la stat si cascat gura

Ce ne spune Orion?

Un poet ne atrăgea de curînd atenţia că peste ca­petele noastre „alunecă pe cerurile sticloase de iarnă o catedrală de lumină". E vorba de o stea sau de o constelaţie şi ne îndeamnă s-o descoperim pe cer.

Într-adevăr, asta e menirea poeţilor, să atragă atenţia oamenilor asupra lucrurilor frumoase şi să-i smulgă din grijile şi obsesiile lor prea de tot terestre. Într-adevăr, contemplarea ne face să descoperim în noi înşine eterni­tatea. Ieşim din blestemul activităţii, care ne mănîncă zilele, şi redevenim ceea ce fusesem înainte de izgonirea din rai: adică inactivi şi nemuritori. Asta înseamnă că gestul poetului de ridicare a braţelor spre a arăta ce e pe cer se adresează doar oamenilor activi, celor trudiţi de cele opt ore petrecute în zgomotul uzinelor, sau celor care petrec alte ore pe la cozi, înghesuiţi în magazinele su­praaglomerate, şi nu se adresează celor inactivi, care, neavînd ce face, pot să se uite pe cer şi fără îndem­nul poetului. Sau se adresează şi acestora? „Tuturor oamenilor", bănuiesc că ar protesta el cu un gest larg şi afectat citind rîndurile de faţă.

Faceti-va bine (298)

Strugurii ursului

Denumire ştiinţifică: Arctostaphylos uva-ursi; Arbutus uva-ursi.

Denumire populară: caminei.

Prezentare. Planta numită strugurii ursului este un arbust târâtor, cu o tulpină ramificată a cărei lungime poate ajunge până la 2,5 metri. Frunzele sunt cărnoase, consistente, puternice, cerat-pieloase. Nu cad iarna, arbustul rămânând verde tot timpul anului. Florile au culoare roz sau albă, sunt grupate în formă de ciorchine şi sunt plasate în vârful ramurilor. Fructul este o bobiţă roşie, comestibilă. Pentru uz medicinal se recoltează frunzele şi ramurile tinere. Se prepară: tincturi, extracte, pulbere, infuzie, decoct.

Micul print (14)

Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe.

- Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ.

Micul prinţ se aşeză pe masă, ca să mai răsufle puţin. Călătorise până acum atât de mult!

- Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân.

- Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ. Ce faceţi dumneavoastră aici?

- Sunt geograf, zise Domnul cel bătrân.

Mici intamplari cu animale (170)

Urletul   lupoaicei

Lupoaica, atunci cînd se apropie cu prada de cuibul cu puii ei încă mici, dă semnal un fel de lătrat scurt şi răguşit, abia auzit. Parcă i-ar întreba pe pui dacă acasă sunt toate în bună regulă. Căţeii răspund cu scîncet.

Mai întîi, profesorul universitar E.B. — zoolog şi vînător — a atras atenţia asupra unui altfel de urlet pe care îl scoate lupoaica. Şi numai atunci cînd puii sunt mari, cînd lupoaica îi conduce la vînătoare şi încă nu s-au înhăitat cu alte familii de lupi. Aceasta se petrece pe la sfîrşitul verii şi toamna, deci în epoca boncăluitului cerbilor. Vînătorii de cerbi au deci mai mult prilej să audă acest urlet caracteristic. Şi acesta are nota de „u" prelungit, însă e cu totul altfel decît celelalte urlete de lup. Este un fel de „vuuuuu" care începe încet, se intensifică, se prelungeşte, scade şi se pierde în aceeaşi înălţime a tonului. 

American Scientist

In 15 ianuarie ac, publicam aici cateva fotografii neobisnuite - formatiuni naturale de gheata, aparute in timpul noptii in preajma locuintei noastre din Hanovra. In aceeasi zi am primit un mesaj de la Dragos Bora, care imi semnala un site, anume http://my.ilstu.edu/~jrcarter/ice/diurnal/extrude/spirals/. M-am dus acolo si am vazut ca fenomenul este destul de raspandit si, mai cu seama, ca este studiat la modul serios de oamenii de stiinta.

Destinul potrivnic

Pe la inceputul lunii i-am scris lui David - cel care-mi pune la punct textul povestilor in vederea publicarii pe Amazon. I-am scris pentru ca nu aveam nicio veste de la el si mi se parea ca imi lipseste ceva. Ca romanii, ma asteptam ca el sa-mi scrie la un moment dat si sa-mi spuna ca totul e OK sau ca, dimpotriva, sunt anumite probleme. I-am scris, asadar, si pe 9 octombrie mi-a raspuns astfel:

Hi Raul, yes, all is well thus far.  I will be completing this work over the coming weekend.  So expect email from me by October 15.
Thanks!

O revista de matematica

Prin anii 30 aparea la Bucuresti o revista intitulata "Numerus". Aprobata de Ministerul Apararii Nationale si recomandata de Ministerul Instructiunii Publice, aceasta revista publica, in romana si franceza, probleme de matematica adresate in special elevilor de liceu. Uite cum arata coperta acestei reviste:

Gelsomino in tara mincinosilor(17)

Sfîrşitul capitolului e posomorît: Şchioapa va redeveni o mîzgăleala şi-atît

    Cînd în casa bunului Benvenuto-Care-Pururea-Stă-În-Picioare, unde Gelsomino îşi îngrijea genunchiul cu beteşug, se află că Bananito ajunsese mi­nistru, Şchioapa se hotărî să meargă la el cu o cerere, ca să fie slobozite mătuşa Pannocchia şi Romoletta. Din păcate, mîţa nimeri la palat tocmai după ce norocul lui Bananito apusese mai repede decît luna cea grăbită de pe cer.

— Dacă vrei să-l vezi pe Bananito, îi spuseseră santinelele, luîndu-o în derîdere, trebuie să te duci la balamuc. Dar nu e sigur că-ţi vor permite să intri: afa­ră doar de cazul cînd eşti şi tu scrîntită la minte...

Inalta aventură(2)

Spre Everest în 1951

            Împreună cu Riddiford şi cu cei doi din şerpaşii(1) noştri, Pasang şi Nyima, am ajuns la Lakhnow la 28 august. Urma să ne întîlnim cu Shipton şi grupul lui la capătul de cale ferată Jogbani, la frontiera indo-nepaleză, dar mai întîi trebuia să ne cumpărăm alimente şi combustibil. A găsi însă alimentele necesare unei ascensiuni pe Himalaya în bazarele din Lakhnow era o sarcină aproape imposibilă, aşa că pînă la urmă tot ce am putut cumpăra a fost doar o sumedenie de cutii de conserve, mari ca volum şi grozav de scumpe.

Faceti-va bine (297)

Stirigoaia

Denumire ştiinţifică: Veratrum album; Veratrum nigrum.

Prezentare. Stirigoaia  este  o  erbacee  perenă,  din  marea  familie  vegetală  a liliaceelor,  fiind  întâlnită  în  zonele  de  munte şi  de  deal – prin  pajişti  umbrite şi  alte locuri umede, cu vegetaţie de pământ înţelenit. Are o înălţime ce trece de 1,5 metri. În pământ are un rizom, de circa opt centimetri, cu rădăcini puternice, dezvoltate. Tulpina aeriană a plantei de stirigoaie este cilindrică şi acoperită cu perişori scurţi. Frunzele de la nivelul solului sunt dispuse în rozetă. 

Inimile ratelor

Luni, cand m-am trezit si mi-am dat seama ca sunt la Timisoara, mi-a si incoltit gandul: trebuie sa merg la mall. Si m-am dus. Dupa ce am colindat prin librarii, pe la naturisti, pe la telefoane etc, m-am dus si la Auchan. Ma gandeam sa iau cate ceva de pus in tigaie, din cele care pe la Hanovra nu le gasesti niciunde ori, daca le gasesti, au alt gust decat cel cu care te-ai obisnuit. Asa ca m-am infiintat in zona carnurilor si, ce sa vezi, mi-au cazut ochii peste niste pungi cu inimi de rata. Fapt e ca niciodata pana atunci nu-mi inchipuisem ca se poate gasi asa ceva in comert. N-am mai stat pe ganduri si am luat o punga - nici nu costa mult, vreo 6 lei aproape juma' de kil. Cand am ajuns acasa, am bagat punga in frigider si mi-am vazut mai departe de treburi.

De ce Tatoiu?

Cel putin de doua ori pe saptamana, uitandu-ma pe diverse canale de stiri si palavrageli, dau peste cate o emisiune de tipul talk-show, unde este invitata Monica Tatoiu. Intrebarea pe care mi-o pun in legatura cu aceste aparitii este urmatoarea: ce anume o recomanda pe respectiva femeie pentru a participa la emisiuni televizate? Face cumva rating? Adica de indata ce apare ea intr-o emisiune, numarul celor care comuta pe respectivul post se dubleaza? Sau poate exista alt gen de studii de piata din care rezulta ca Tatoiu trebuie invitata neaparat la emisiuni?

Tarifarea la ochi

Azi am fost să tund câinii. De fapt, numai pe Cindy, pe Richi îl duc peste jumătate de oră. E o frizeriţă de câini aici în Timişoara, la care am mai tuns animalele. Lucrează cu o asistentă simpatică şi amândouă iubesc în mod evident câinii. Am sunat-o şi am făcut programările, la 11 am dus căţeluşa, la 13:30 m-am dus s-o iau. Nu terminaseră încă, aşa că am mai stat pe-acolo să privesc finalul operaţiunii. Şi pentru că aşa-i romanul (dar şi neamţul, asta v-o spun sigur), ne-am apucat să pălăvrăgim pe diverse subiecte. 

Cum mi-am vazut moartea

Stiti cum se vad lucrurile atunci cand le citesti in carti. Toate capata un fel de aureola, ceva special care le face sa para a veni dintr-un taram magic. Insasi moartea devine acolo purtatoare de farmec, batranii se duc fericiti vazand ca nepotii lor sunt sanatosi, frumosi si destepti, luptatorii inving multime de dusmani, dupa care mor si ei frumos, pentru ca moartea este sfarsitul firesc al tuturor. Personajele din carti traiesc si dupa moarte - in mintile noastre - asa incat moartea lor nu mai e perceputa drept o tragedie.

Oare e posibil sa te vezi pe tine insuti murind si continuand sa traiesti ca si cum ai fi un personaj dintr-o carte? Am avut astazi senzatia ca da. Nu stiu exact cum am simtit asta, dar am vazut mai multe imagini suprapuse - un stalp de poarta taraneasca, niste flori, o pata de soare, un fluture, albastrul cerului, am auzit o pala de vant si un tril de pasare si cam asta a fost tot. N-a durat decat o secunda, insa a fost de ajuns ca sa ma vad murind fara spaima, integrat intr-un ciclu universal perfect.

Criticarea nemților

I-am criticat pe nemţi în mod constant pentru modul în care conduc prin oraşele lor. De mii de ori i-am înjurat ca un birjar, am făcut gesturi exasperate, am construit îndemnuri de genul "mişcă-te băi cheagule de sânge", am clătinat din cap dezaprobator. Sigur că nu am deschis portiera, precum cocalarii, nu m-am dat jos la ei, dar nici impasibil n-am rămas când i-am văzut cum încetinesc la o sută de metri de semaforul verde în loc să accelereze ca să nu prindă roşu, când am stat după ei aşteptând să facă dreapta cu viteza cu care merge dricul etc etc. 

Micul print (13)

Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. Era cea mai mică dintre toate. Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva, pe cer, pe o planetă fără case şi fără locuitori. Cu toate acestea, îşi spuse:

„Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. E totuşi mai puţin nerod decât regele, decât vanitosul, decât businessmanul şi decât beţivul. Munca lui măcar are o noimă. Când îşi aprinde felinarul, e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare. Când îşi stinge felinarul, îşi adoarme floarea sau steaua. O îndeletnicire foarte frumoasă. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă.”

Mici intamplari cu animale (169)

La o vînătoare cu goană din munţii de pe la Gheorgheni unuia dintre vînători i-a ieşit în cale o ursoaică însoţită de doi ursaci, în anul al doilea. Vînătorul, calm şi corect, n-a voit să tragă în ursă, cu toate că puii pe care îi conducea erau deja mărişori. N-a voit, dar a trebuit: cum l-a zărit, ursoaica a dat semne evidente că vrea să-l atace. Or, în asemenea cumpănă a vieţii tale alegere n-ai. A căzut îndată bătrîna, ursacii au sărit in pădure şi au dispărut.

Ponta la Biden

Ieri, Victor Ponta a fost primit la Casa Alba de vicepresedintele american Joe Biden. Nu stiu ce fel de discutii au purtat cei doi intre patru ochi, nimeni nu spune astfel de lucruri si, in cazul lui Ponta, chiar daca ne-ar povesti cu lux de amanunte ce i-a spus Biden, nu l-am crede, stiut fiind ca el minte fara incetare, cu usurinta cu care stranuta. Asa ca nu vom afla niciodata ce au discutat cei doi, exact cum nu stim ce s-a discutat la scurta intalnire Merkel - Ponta. 

Faceti-va bine (296)

Stejarul

Denumire ştiinţifică: Quercus robur.

Denumire populară: tufan.

Prezentare. Stejarul este un arbore înalt – poate ajunge la 50 de metri înălţime – şi foarte puternic. Face parte din familia fagaceelor. Impresionantul arbore are o coroană largă, bogată, cu frunze alterne, lobate. Scoarţa este colorată diferit, în funcţie de vârsta arborelui – de la gri până la brun spre negru. Florile sunt sub forma unor amenţi (mâţişori). Stejarul înfloreşte în luna mai. Fructul este binecunoscuta ghindă. Importantă din punct de vedere medicinal este coaja stejarului, din care se face decoct. Alte preparate medicinale realizate pe bază de stejar: infuzie, pulbere, tanin.

Niste poze aparute din adancuri

Maine foarte devreme plec spre Timisoara, drept pentru care in seara asta a trebuit sa-mi fac, cum se zice, bagajul. Cautand eu anumite hartii de care am nevoie, am dat peste o cutie de lemn, destul de mica, plina cu tot felul de lucrusoare din alea care starnesc nostalgia - poze, scrisorele, insigne etc. Printre ele, un mic album fotografic, cu copertele imbracate intr-un material asemanator cu panza de sac, dar avand o tesatura cu mult mai fina. Lipit pe el, un ciobanas facut din placaj si vopsit, cam cum erau diversele figurine pe care le decupam la traforaj pe cand eram pionier. Inauntru.....