Alegerile locale din 2016, sau falimentul moralei

Alegerile locale din 5 iunie mi-au amintit de anii în care partidul lui Corneliu Coposu - PNȚCD, a fost scos de pe scena politică, pentru a ajunge, acum, să nu conteze la vot nici măcar cât un independent mai de Doamne-ajută. Si asta după ce, la un moment dat, țărăniștii erau pe cai mari, participând la guvernare și dând legi importante (vezi, de exemplu, Legea Lupu din anul 2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole).

Un articol publicat în ziarul local al Sinăii

Sinăienii trebuie să voteze altfel

În extraordinara poveste a lui Wilhelm Hauff intitulată „Inimă de piatră”, personajul principal — Peter cărbunarul, merge să ceară ajutor de la un pitic trăitor în adâncurile Pădurii Negre. Îl găsește și între ei are loc următorul dialog:

„— Am obiceiul ca fiecărui om care s-a născut duminica şi vine de mă caută, să-i împlinesc trei dorinţe. Primele două sunt slobode; pe cea de-a treia pot s-o resping, dacă văd că-i rea. Prin urmare, doreşte-ţi ceva, însă, Peter, ceva bun şi folositor.

— Aşa, care va să zică, dacă pot să-mi doresc ceva pe placul inimii, atunci vreau întâi şi-ntâi să dansez mai bine decât Regele dansului şi să intru de fiecare dată la cârciumă cu tot atâţia bani ca şi Ezechiel grasul.

IAR și DAR în Afganistan

Văd în presă un comunicat al MApN legat de tragedia din Afganistan, unde doi militari români au murit în timpul unui exercițiu de instruire. Iată prima parte a comunicatului:

„Doi militari români şi-au pierdut viaţa şi un al treilea a fost rănit în urma unui incident care a avut loc sâmbătă, 7 mai, ora 10.45, în apropiere de localitatea Kandahar, pe timpul executării unei misiuni de instruire a poliţiştilor afgani.
În urma incidentului, celor trei militari de la forţele pentru operaţii speciale, care au fost răniți, li s-a acordat primul ajutor la faţa locului şi au fost transportați imediat la spitalul militar cel mai apropiat. Din nefericire, plutonierul Dumitrescu Iulian şi sergentul Vizireanu Adrian nu au supravieţuit, iar starea militarului rănit este stabilă și urmează să fie transferat la un spital din Germania.”

Tot felul de nunți

La 1 an de la nuntă se spune că e  nunta de hârtie, deoarece, precum hârtia, care se poate rupe atât de ușor, și căsnicia e fragilă.

La 2 ani se sărbătorește nunta de bumbac.

La 3 ani – nunta de piele.

La 4 ani – nunta de flori, pentru că, după ce a trecut perioada de obișnuință, celor doi, viața li se pare frumoasă precum o floare.

La 5 ani – nunta de lemn. Iată că deja căsnicia a început să devină trainică. Lemnul este simbolul cunoașterii și al progresului.

Bach și velociraptorii

Ceea ce fac eu este complet inutil. Mă gândeam însă că a face lucruri inutile poate fi un răspuns la absurditatea vieţii. În plus, a face lucruri inutile şi absurde este mai mult decât a nu face niciun fel de lucruri. Dar iată că vine un moment în care constaţi că este inutil chiar şi să faci lucruri inutile. Adică viaţa rămâne la fel de absurdă, indiferent cât este de util sau de inutil ceea ce faci tu. De fapt, mi se pare o prostie fără seamăn să te pui cu viaţa şi să faci lucruri ca răspuns la ceea ce face ea.

Răzbunarea Domnului

Isaia

Capitolul 34

1.	Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare, luaţi aminte; să asculte pământul şi cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei.
2.	Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le nimiceşte şi le dă la junghiere;
3.	Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi şi prin munţi vor şerpui pârâiaşe din sângele lor.

Alegeri locale 2016 (1)

Principala problemă cu care se confruntă un cetățean responsabil din România, atunci când vine vorba de alegerea primarului și a consilierilor, este lipsa unor criterii ușor de înțeles pe care ar putea să le aplice. Altfel spus: dacă am de ales între doi candidați și vreau ca opțiunea mea să fie cât mai corectă, pe ce mă pot baza? Din nefericire, foarte mulți români nici măcar nu-și pun această întrebare. Ei văd alegerile ca pe niște prilejuri de a primi ceva gratis de la candidați și nu-i interesează nici cât negru sub unghie viitorul post-electoral. Unii chiar se consideră „șmecheri” – iau de la fiecare și apoi votează cu X sau cu Y în funcție de criterii care nu au nicio relevanță. E de-al nostru, e gospodar, e deja primar, arată bine, are bani, nu a fost membru PCR și multe  altele de acest gen se aud de-a lungul și de-a latul țării în timpul campaniilor electorale.

Vești bune pentru cei care doresc să se sinucidă

Răsfoind deunăzi cartea lui Georges Minois intitulată „Istoria sinuciderii”, am dat, la pagina 36 de o mențiune privind minunile săvârșite de Sfântul Martin - unul dintre sfinții cei mari ai Bisericii Catolice, considerat sfânt și de Biserica Ortodoxă, care-l prăznuiește pe 11 noiembrie. În cartea lui Minois scrie că sfântul a înviat mai multe persoane de-a lungul vieții, ceea ce nu-i deloc puțin lucru. 

Sf. Martin, dăruindu-și mantia unui sărac suferind de frig

Un popă forumist - Constantin Necula

Preotul, așa cum se definește această ocupație, este un „mijlocitor între om și divinitate”, care „îi reprezentă pe semenii săi în sfera sacrului”. Creștinii consideră că în momentul în care cineva este uns preot, se săvârșește una dintre taine - taina preoției. Adică, într-un fel pe care nu-l putem înțelege, acea persoană primește puterea de a ierta păcatele, de a săvârși alte sfinte taine etc. Cu alte cuvinte, din momentul în care a fost hirotonit, preotul poate face inclusiv minuni - asta depinzând, totuși, de nivelul lui de sfințenie.

Marian Munteanu ca un anus contra naturii

Liberalii, în frunte cu oameni precum Gorghiu, Blaga, Atanasiu, Predoiu, și-au desemnat candidatul la primăria capitalei în persoana lui Marian Munteanu - liderul studenților din Piața Universității (13-15 iunie 1990). El a fost, în acea vreme, bătut crâncen de așa-zișii mineri chemați de Ion Iliescu și a fost pe punctul de a fi decapitat de unul dintre ei. Cu acest capital politic vrea Munteanu, susținut de PNL, să îi convingă pe bucureșteni că poate fi un bun primar.

Adevărul despre Andre Rieu

Andre Rieu nu cântă muzică clasică. Ceea ce face el este o schimonoseală și o schilodire a muzicii clasice. Și a muzicii, în general. Omul este un oportunist care a simțit că snobii au nevoie de o mână de ajutor pentru a depăși un blocaj real: nu puteau avea acces la muzica clasică. Dacă până la Rieu se mai aventura câte unul la vreun concert de muzică clasică (trecea prin niște cazne de nedescris, dar rezista pentru imagine), odată cu apariția măscăriciului cu Stradivarius în mână, snobii simt că și-au luat doctoratul în ale clasicului. Și sunt mândri nevoie mare. Și profund atinși de sentimente înalte. Și totul este atât de ușor. 

Cele șapte păcate capitale, văzute de Bruegel cel Bătrân

desfrânarea

Jumbo

La data de 15 septembrie a fiecărui an, în orașul canadian St. Thomas este comemorat elefantul Jumbo. Mulți oameni își închipuie că numele lui înseamnă „uriaș, imens” etc. Realitatea e că el este cel care a făcut ca astăzi unui individ foarte masiv să i se spună Jumbo, asta pentru că așa îl striga îngrijitorul lui de la ZOO. Se crede că „Jumbo” vine fie din „jambo”, care în swahili înseamnă „salut”, fie din „jumbe”, care în aceeași limbă înseamnă „șef”.

Ecuațiile în lumea civilizată

M-a rugat cineva (care locuiește în afara României) să-i ajut copilul pentru un test de matematică pe care urma să îl primească la școală, pe subiectul „ecuații de gradul I”. Am discutat cu băiatul pe Skype, am rezolvat cu el vreo 10 exerciții și am constatat că știe. Mai făcea unele erori din pricina grabei, mai scria plus în loc de minus, dar, una peste alta, era în temă. I-am și spus că nu cred să aibă vreo problemă la test. Totuși, mi-a cerut să-i trimit un număr de până în 20 de exerciții, pe care să le rezolve a doua zi, tot pe Skype, sub supravegherea mea.

Solomon Marcus alături de Nichita Stănescu

Azi a murit fostul meu profesor de Analiză matematică din anul I de facultate, Solomon Marcus. Primul Profesor dintre puținii pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții. Dumnezeu să-l odihnească!
Pun aici poezia pe care i-a dedicat-o Nichita Stănescu, intitulată „Matematica poetică”

A fi un nimic în ochii cuiva

Aducându-mi eu aminte de filmul „Walking Tall” din 1972, despre care am mai vorbit pe-aici, m-am gândit că n-ar fi rău să văd și remake-ul din 2004, cu Dwayne Johnson. Fiind acesta un tip cu care n-am văzut niciun film vreodată, m-am gândit că am un prilej numai bun să încep urmărindu-l în rolul șerifului care face totul praf cu o bâtă.

Sex cu unt

Să fi avut eu vreo 13-14 ani când am auzit, la Radio Europa Liberă (ascultam postul zi de zi, pentru muzica pe care ai noștri nu o difuzau niciodată) niște comentarii despre filmul „Ultimul tango la Paris”. Ziceau că e plin de scene erotice și că a fost interzis în SUA, dar nu și în Europa, așa că tot felul de persoane treceau oceanul ca să-l poată vedea etc. Asta mi-a ațâțat imaginația dincolo de orice închipuire, dar ce era să fac, nu exista nicio posibilitate de a vedea și eu filmul. Acum nu trebuie decât să dai un search pe Google și să te uiți la ce film vrei, liniștit, cu cafeaua în față.

Sfaturi pentru muritori

E plin netul de înțelepciune. Azi am găsit o listă cu observații, aforisme, idei și sfaturi japoneze. La sfârșit, am adăugat și eu ceva, că doar nu aveam cum să-i las pe japonezi să aibă dreptate până la capăt.
1. Cedează proștilor și nebunilor.
2. Dacă femeia va dori, va trece și prin stânci.
3. Nu-l reține pe cel ce pleacă, nu-l alunga pe cel ce vine.
4. Repede este același încet, dar fără întreruperi.
5. Mai bine e să fii dușmanul unui om bun, decât prietenul unui om rău.

Din nou despre prieteni și bani

Concluzia la care am ajuns este gravă: nu numai că poți pierde prieteni din cauza banilor, dar ajungi la momentul când pui sub semnul întrebării însuși conceptul de prietenie. Mie mi se întâmplă acum acest lucru, din pricina unui om pe care l-am considerat ani și ani un prieten bun.
Acum cinci luni, prietenul acesta, pe care îl voi numi Velicu, mi-a cerut să-l împrumut cu 300 de euro. Condițiile erau simple: timp de trei luni, urma ca el să-mi restituie, pe data de 11, câte 100 de euro. De ce pe 11? Pentru că Velicu este profesor și pe data de 11 ia salariul. I-am dat banii fără nicio emoție - doar ne cunoaștem de ani mulți. Fiind el într-un loc și eu într-altul, a rămas că-mi pune banii în cont. A scris contul pe o foaie și asta a fost tot.

Un dialog