Un contraexemplu la atotputernicia lui Dumnezeu

Ar fi putut Dumnezeu să ne înzestreze cu capacitatea de a şti cu exactitate momentul în care vom muri? Dacă el este atotputernic, răspunsul nu poate fi decât pozitiv: DA, Dumnezeu ne-ar fi putut crea în aşa fel încât să ştim că vom muri cu un anumit interval de timp înainte ca respectivul eveniment să aibă loc. Ei bine, dacă s-ar întâmpla asta, Dumnezeu ar ajunge într-o situaţie fără ieşire.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (13)

Închipuie-ţi, dacă poţi, că ai ajuns până acolo. Ce altceva mai bun poţi face decât să te sinucizi? Pentru ce ai continua să trăieşti în felul ăsta? Unii ar putea spune ca totuşi trebuie să trăieşti, pentru ca să te întorci, să-ţi revii la normal, să capeţi o nouă viaţă şi multe alte formule din gama asta, pe deplin găunoase. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens (12)

Un om care a descoperit lipsa sensului trăieşte degeaba – asta este perspectiva lui. Iar în ce-i priveşte pe ceilalţi, traiul lui nu este unul normal. Pentru că lipsa oricărui sens te face să nu mai pui preţ pe nimic din tot ce li se pare celorlalţi mportant. Când îţi este egal dacă trăieşti sau dacă mori, când eşti dispus să te sinucizi în orice clipă, ce importanţă poate să mai aibă pentru tine dacă umbli îmbrăcat sau în pielea goală, dacă mergi în două picioare sau în patru labe? 

Despre sinucidere si lipsa unui sens (11)

Pentru cel care a descoperit lipsa oricărui sens, niciun argument nu este satisfăcător. E ca şi cum o tânără virgină ar fi violată de un grup de bărbaţi. Ce argumente poţi să-i aduci acelei tinere pentru a o face să accepte că de fapt nu s-a întâmplat nimic? Aşa stau lucrurile şi cu persoana care a descoperit lipsa sensului. Tot ce poţi face este să încerci să o determini să trăiască pe mai departe cu conştiinţa lipsei sensului. Ia o cupă de cristal şi trânteşte-o de o lespede. Ce poţi să mai spui după ce ea s-a spart în zeci de fărâme? Orice ai spune, orice ai face, cupa va rămâne spartă. Chiar dacă o recompui, lipindu-i cioburile unul câte unul, nu mai obţii o cupă, ci o cupă spartă şi lipită.

P12

Despre sinucidere si lipsa unui sens (10)

Există oameni care combat sinuciderea prin apelul la credinţă. Ei spun aşa: “noi suntem creaţi, creatorul este cel care ştie in ce scop ne-a creat, sensul vieţii noastre este atingerea acelui scop”. Cu alte cuvinte, sensul vieţii mele este în afara mea, nu-l pot cunoaşte, dar trebuie să cred în el. Este o soluţie, dar după cum se vede, ea presupune credinţa. Dacă însă nu ai această credinţă, atunci tot edificiul se prăbuşeşte.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (9)

Mai există un argument al celor care caută să te convingă că nu trebuie să te sinucizi: “sinuciderea este împotriva vieţii în sine, dacă fiecare om s-ar sinucide, omenirea ar dispărea cu totul”. Acest argument este la fel de pueril ca şi celelalte. Răspunsul este foarte simplu: “şi ce-ar fi dacă omenirea ar dispărea cu totul? De ce-ar trebui să-mi pese mie de asta?” Nu cred că există cineva care să poată merge mai departe cu argumentaţia din acest punct. Existenţa omenirii nu e cu nimic mai importantă sau mai deosebită decât existenţa norilor, să zicem. Faptul că există ceva mai degrabă decât să nu existe este absolut neimportant, mai cu seamă atunci când ai descoperit că nu există un sens. Faptul că trăieşti sau mori nu schimbă cu nimic existenţa în sine, prin urmare existenţa ta nu este prin nimic remarcabilă.

P10

Despre sinucidere si lipsa unui sens (8)

Pentru aproape toţi oamenii, viaţa este plină de sensuri, care însă nu dau un sens existenţei în sine. Dacă te bântuie dorinţa de a te sinucide pentru că existenţa ta nu are sens, se vor găsi foarte mulţi care să-ţi spună platitudini de genul: “ai un copil, el este sensul vieţii tale”, sau “de ce să o faci mai degrabă decât să n-o faci?”, “de ce este important să aibă viaţa un sens?” etc. Oamenii ăştia sunt dintre cei care nu simt, ci doar gândesc. E ca şi cum cineva ar fi cuprins de o mare părere de rău pentru tot ce a făcut de-a lungul vieţii şi ceilalţi oameni ar începe să-i vorbească despre ce simte el, dându-şi cu părerea şi aducându-i exemple, cu toate că ei nu ar simţi la rândul lor acea părere de rău. Practic, atunci când cineva doreşte să se sinucidă pentru că a descoperit lipsa sensului, ceilalţi caută să-l convingă că greşeşte doar pentru că au crescut în credinţa că sinuciderea este un lucru rău. Dar dacă ar simţi lipsa sensului, ar renunţa la toate argumentele şi s-ar gândi ei înşişi să se sinucidă.

P9

Despre sinucidere si lipsa unui sens (7)

Multă lume vorbeşte despre lipsa de sens a vieţii. Unii o fac de la tribune, alţii scriu cărţi pe această temă. Dar cei mai mulţi dintre ei o fac fără să simtă cu adevărat lipsa oricărui sens. Ei fac filosofie, fac raţionamente prin care constată că sensul nu apare nicăieri, dar nu simt lucrul ăsta aşa cum simt, de exemplu, dorinţa de a-şi astâmpăra foamea. Poţi face filosofie pe foarte multe subiecte care nu te afectează nicicum. Poţi scrie despre durere, fără să te doară nimic. Poţi vorbi despre ură, tu fiind un om bun, care îşi iubeşte semenii. Poti filosofa despre credinţă, fără să crezi în Dumnezeu. La fel de bine poţi scrie cărţi despre lipsa unui sens, tu găsind, de exemplu, un bun sens al vieţii în câştigarea de bani de pe urma cărţilor tale. Cu totul altceva este să vorbeşti despre lipsa de sens simţind-o în permanenţă, aşa cum simţi o durere de dinţi - până să te duci la dentist nu te lasă, indiferent ce ai face. Atunci când ai fost atins, vătămat de înţelegerea lipsei oricărui sens, eşti îndreptăţit să te sinucizi. Dacă o faci din orice alt motiv (exceptie făcând, desigur, cazul în care suporţi dureri de nesuportat), eşti un criminal.

P8

Despre sinucidere si lipsa unui sens (6)

O problemă foarte importantă este ca sinuciderea să izbutească. Dacă ratezi, deja a doua oară când vei avea un accident, vor exista suspiciuni serioase că nu a fost o întâmplare. Aşa că dacă vrei să reuşeşti, trebuie să te pregăteşti cum se cuvine. Orice neglijenţă poate duce la eşec, după care totul se complică foarte mult. Dacă ratezi, atunci deja cei din jurul tău vor fi cu ochii pe tine permanent, poate că te vor obliga să urmezi diverse tratamente psihiatrice, ba chiar este posibil să te interneze forţat pentru o vreme. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens (5)

Se poate întâmpla ca un sinucigaş să-şi aleagă deliberat un mod oribil de a se sinucide, vrând ca prin asta să-i producă unei alte persoane o traumă cât mai puternică. Sunt oameni care se sinucid din cauza unei anumite persoane şi o fac pentru a se răzbuna pe ea. In acest caz, ei vor plănui cu minuţiozitate lucrurile, aşa încât momentul în care vor fi descoperiţi de persoana respectivă să fie cât mai cumplit.

Despre sinucidere si lipsa unui sens (4)

Dacă ai ales calea sinuciderii, poţi s-o faci în mai multe feluri. Poţi să o faci, pur şi simplu, fără pregătiri, fără niciun fel de regie, fără să-ţi pese de ce laşi în urmă. Pentru asta trebuie să fii cu adevărat disperat sau să fii atins de una din multele forme de nebunie. Cred că trebuie totuşi să te gândeşti că în urma ta rămâne corpul tău, într-o stare pe care nu ai vrea să o vadă cei pe care-i părăseşti. 

Despre sinucidere si lipsa unui sens(3)

Dacă ai ales calea sinuciderii, poţi s-o faci în mai multe feluri. Poţi să o faci, pur şi simplu, fără pregătiri, fără niciun fel de regie, fără să-ţi pese de ce laşi în urmă. Pentru asta trebuie să fii cu adevărat disperat sau să fii atins de una din multele forme de nebunie. Cred că trebuie totuşi să te gândeşti că în urma ta rămâne corpul tău, într-o stare pe care nu ai vrea să o vadă cei pe care-i părăseşti. Nu cred că există moarte curată, care să te lase să arăţi ca şi cum ai fi adormit. Poate doar anumite otrăvuri să lucreze în direcţia asta.

Despre sinucidere si lipsa unui sens(2)

Chiar dacă nu poţi scăpa de moarte, poţi totuşi să îi grăbeşti sosirea. Moartea este o opţiune – acesta este un alt adevăr fundamental. Intotdeauna, în orice clipă, ai posibilitatea să alegi moartea. Chiar dacă textele creştine învaţă că sinuciderea este un păcat care nu se iartă, moartea rămâne o opţiune. Poţi alege această variantă din mai multe motive. Poţi să fii atât de bolnav, încât să nu existe pentru tine nicio altă variantă de îndepărtare a suferinţei. Sau poţi să fii prizonier al unor oameni care te torturează zi de zi, aşa că sinuciderea ţi se poate părea o izbăvire. Poţi să te sinucizi salvând în felul aceste nişte vieţi. Nu cred că interdicţia creştină poate fi luată în serios în asemenea situaţii.

P3

Despre sinucidere si lipsa unui sens(1)

O să mor. Un adevăr atât de simplu... Toţi murim, asta e una din legile fundamentale. Murim fiecare, mai devreme sau mai târziu, fiecare în legea lui. In singurătatea lui. Nimeni nu poate să-şi împartă moartea cu altcineva. Nimeni nu poate să moară în locul altuia. Murim aşa cum am trăit – singuri.

Pacalirea lui Dumnezeu

Biserica Ortodoxa si celelalte biserici crestine spun ca sinuciderea este un pacat care nu se poate ierta, ceea ce mi se pare de mirare, cata vreme Dumnezeu ne iubeste infinit. Cum vine aia sa iubesti pe cineva si nu oricum, ci la infinit, dar sa nu-l ierti niciodata pentru ca a facut unul din lucrurile interzise? 

Explicatia pentru aceasta posibila dovada ca Dumnezeu de fapt nu ne iubeste chiar la infinit este urmatoarea: daca te-ai sinucis, nu mai ai cum sa regreti ceea ce-ai facut si sa te pocaiesti, asa incat flacarile iadului te vor linge de-a pururi. 

Inalta sinucidere

Am postat acum câtăva vreme, în serial, „Înalta aventură” - cartea lui Edmund Hillary despre cucerirea Everestului. O carte frumoasă, care pe unul ca mine, născut şi crescut la poalele Bucegilor, îl ţine cu sufletul la gură. Sigur că am citit această carte în adolescenţă şi, în urma lecturii, mi-am dorit să ajung şi eu pe Everest. N-a fost să fie, o astfel de încercare nu este chiar pentru oricine. Trebuie să ai o dârzenie ieşită din comun, un coeficient nu chiar neglijabil de nebunie şi, mai ales, să consideri că merită. Ori eu n-am avut nici dârzenie, nici nebunie. Aşa că am urcat doar munţii din preajma casei.

Sinuciderea și gradul de ocupare al Iadului

Dacă încerci să-ți pupi cotul (nu contează că e stângul sau dreptul), o să constați că nu reușești nicicum. Singura variantă, în caz că vrei cu tot dinadinsul, ar fi să-ți tai brațul. Dar presupun că dacă ai face-o, după aia n-ai mai fi în stare de nimic din cauza durerii și a slăbiciunii. Și oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sănătoși mintal.

Intrebuintari ale rotii

In 1785, pe vremea asta, la Alba Iulia erau omorati prin tragere pe roata doi dintre conducatorii rascoalei taranesti din 1784 - e vorba de celebrii Horea si Closca. Cel de-al treilea, Crisan, se spanzurase in celula lui, ca sa scape mai usor.

Conform Bisericii, Horia si Closca s-ar prea putea ca acum sa fie in Rai, in vreme ce Crisan, saracul, indura in iad pedepse cu mult mai infricosatoare decat trasul pe roata, intrucat sinuciderea este un pacat atat de mare incat cine il savarseste este ars la infinit in cazane cu smoala topita. Sa retinem acest aspect al doctrinei crestine. Intotdeauna cand citesc cate un text despre martirii primelor secole care mureau jupuiti de vii, eviscerati, decorticati, dati prin masina de tocat etc, ma gandesc cat de stranie poate sa fie invatatura asta despre sinucidere. Imi inchipui ca as fi in locul unuia dintre cei care il propovaduiau pe Cristos, ca as fi prins si pus sa ma lepad de credinta mea, altfel voi fi trecut incetisor prin stramosul device-ului din poza:

Zile bune și zile rele

Am observat că foarte mulți oameni trăiesc cu convingerea că lucrurile nu se petrec în legea lor, ci țin seama, într-un mod tainic, de persoana acelor oameni. Spre exemplu, i-am auzit pe unii - și nu puțini - expunând teoria că dacă îți merge rău multă vreme, exact atunci când nu mai poți să suporți și te gândești să termini cu toate, ei bine, exact atunci se întâmplă ceva care nu mai e rău ci îți da perspectiva binelui. Asta ar veni cam așa: o duci tot mai greu cu banii, problemele se înmulțesc, dar te descurci cu salariul de portar, apoi ești dat afară, iei ajutor de șomaj, când, hop, e dată afară și soția și uite-așa ajungi la limită și începi să te gândești să iei, vorba lui Manilas, „un tren în bot”. Dar tocmai atunci, ce să vezi, câștigi la loterie, ori îți lasă un unchi o moștenire, ori ești angajat din nou cu un salariu mult mai mare etc. Așa ceva este complet stupid, din foarte multe motive.

Idei constructive