O poezie a lui Bogdan Suceavă

Pierdut in biblioteca Aleph

venise toamna când poezia s-a făcut ilizibilă
rătăcirea pe uriaşa hartă

se cerea oprită

Aleph

Scrâșnetul filosofului

Scriam la un moment dat despre Cioran și Friedgard Thoma - cea pe care Liiceanu o denumea "Capra Metafizică". Astăzi, prin intermediul unui amic mai mult virtual, mi-am amintit din nou de cuplul Cioran - Thoma, dar mai cu seama mi-a revenit în minte măgăria lui Liiceanu. De ce, adică, să vorbeşti de o femeie în termenii ăştia?

O comparatie

E ora 4:17. In acest moment, pe You Tube, piesa Bad Romance a lui Lady Gaga are 426,654,736 de accesari. In acelasi timp, Recviem-ul lui Mozart are, in varianta filmata direct in sala si condusa de Karl Bohm, 1,195,481 de accesari, iar in varianta urcata de un oarecare madhammu, care a facut un clip din imagini cu portrete ale lui Mozart, are 13,306,132 de accesari. Mai sunt si alte variante, dar la o estimare rapida, ele nu ating, luate impreuna, 20,000,000 de accesari. As putea spune ca Lady Gaga este, in randul celor care acceseaza Internetul, de peste 20 de ori mai populara decat Mozart.

Mozart a murit in 1791, la varsta de 35 de ani. Muzica lui a avut la dispozitie 220 de ani pentru a se face cunoscuta. Lady Gaga este vie (si, vorba lui Svejk, inca ce vie!), iar muzica ei este deja cu mult mai cunoscuta decat cea a lui Mozart. Pare ceva curios, dar la o analiza mai atenta, nu e. 

Ceea ce vreau sa spun eu este ca am convingerea ca peste 220 de ani, nimeni, dar absolut nimeni, nu va sti cine a fost Lady Gaga, cu exceptia, eventual, a unora care vor administra baze de date si se vor distra accesand diveste chestii din trecut. Si mai cred ca atunci cand se va intampla asta, Mozart va fi in continuare cunoscut de multe milioane de oameni.

Informatii inutile (3)

HEMISTIH este singurul cuvânt care începe şi se termină cu litera „H”.
JIVRAJ este singurul cuvânt care începe şi se termină cu litera „J”.
XEROX este singurul cuvânt care începe şi se termină cu litera „X”.
Cel mai lung cuvânt terminat în:
G: OTORINOLARINGOLOG (17 litere)
H: COMMONWEALTH (12 litere)
J:  ELECTROAPARATAJ (15 litere)
P: OFTALMODIAFANOSCOP (18 litere)
V: HIDROAMELIORATIV (16 litere)
X: HIDROPNEUMOTORAX (16 litere)
Y: HIGHFIDELITY (12 litere)
Z: MICROELECTROBUZ (15 litere)

Un sentiment

Ma tot incearca o dorinta de a face niste lucruri pe care le-am lasat in ne-lucrare. Dar nu oricum, ci cu sentimentul pe care-l aveam cand eram copil si faceam cate un troc cu mama sau chiar cu mine insumi. Mi se intampla uneori sa n-am chef de scoala, pentru ca orele din ziua aia nu ma interesau deloc. Si atunci, mama ma lasa sa stau acasa cu cate o conditie: sa lucrez 20 de probleme la mate, ori sa imi pun la punct caietele nu stiu la ce materii, sau sa citesc ceva din lecturile obligatorii. Acceptam intotdeauna si chiar faceam ce ma angajasem. Apoi, au venit si momentele in care ramaneam acasa fara ca mama sa stie. Stateam acasa si faceam ceva anume, care nu avea cum sa nu fie mai important decat orele de desen tehnic. Si imi inchipuiam scena cu mama venind acasa suparata si incepand sa ma ia la intrebari, la care eu urma sa-i arat ceea ce facusem, mai important decat scoala si ea avea sa se lumineze la fata etc.

Ei bine, ma incearca acel sentiment, demult uitat. Vreau sa fac anumite lucruri in loc de ceea ce fac acum si sa simt raportarea la cineva care are sa se bucure si o sa-mi spuna "bravo, ai facut ce trebuie, mai bine ca ai facut asta si nu cealalta, era importanta si cealalta, faptul ca nu ai facut-o are niste consecinte nu tocmai placute, insa esti exonerat de orice vina, pentru ca ai facut ceva mult mai important". Dar la cine oare ma raportez? In fata cui trebuie sa dau examenul? De cine ma ascund si cine astept sa ma mangaie pe crestet?

Pacanitul

Motivul pentru care am hotarat sa nu mai intru niciodata intr-un sediu de banca altfel decat cu casti pe urechi, este ca nu mai suport pacanitul. Ce pacanit? Va explic imediat.

Pana acum cativa ani, aveam de-a face cu mai toate bancile din Timisoara. Mergeam tot la doua zile pe la ei, pentru diverse operatiuni. Coada fiind, ma instalam comod intr-un fotoliu si ma simteam nemaipomenit de bine. Mai ales iarna, cand era frig afara, ce senzatie era sa stai in fotoliu, in sediul unei banci, la caldurica, si sa privesti oamenii plini de zapada trecand prin fata geamurilor... Era deosebit de reconfortant, simteai ca nu-ti lipseste nimic, ca esti protejat, aveai un fotoliu adanc, aveai confort, banii ti-i dadea (ti-i si lua, ce-i drept) banca si nu oricum, ci prin intermediul unei domnisoare amabile, ce sa mai vorbim: raiul pe pamant.

Muntele. Ultima parte.

Epopeea munţilor şi-a primit consacrarea. O dată cu cucerirea Everestului, muntele cel mai înalt din lume, a dispărut un mit. De acum înainte, omul este stăpînul universului marilor înălţimi.

MAURICE HERZOG

Alpinismul nu este o loterie. Nu toţi alpiniştii termină la fel, căzînd mai devreme ori mai tîrziu în prăpăstii. Noi credem în tehnică şi pregătire. Noi nu sîntem prizonierii muntelui, ci cuceritorii lui.

EVGHENI ABALAKOV

Un document exceptional

Despre noroc si nu numai

Si pentru ca tot veni vorba de apocalipsa personala, mi-a zburat gandul la o problema fundamentala a existentei: legatura oculta dintre noroc si cacat. 

Toata lumea stie ca atunci cand te plimbi impreuna cu cineva si, neatent fiind, calci intr-un rahat de caine, o cacareaza de oaie, o balega de vaca sau ceva similar, imediat cel/cea care te acompaniaza va zice: "asta aduce noroc". Mai mult, daca ai un noroc neasteptat si cineva, un cunoscut, observa asta, te va intreba numaidecat: "ai calcat intr-un cacat?" Mie mi s-a intamplat asta de fiecare data si trebuie sa recunosc ca numarul acestor intamplari nu a fost chiar neinsemnat.

Despre corp

Mii de miliarde de celule In organism exista mii de miliarde de celule, de 200 de tipuri diferite. Aproximativ 10% dintre acestea sunt "nemuritoare". Celelalte sunt celule care, la un moment dat, mor, fiind in permanenta inlocuite de unele noi. Mai exact: in fiecare minut mor si sunt inlocuite 3 miliarde de celule. O celula masoara 0,07 mm - daca am insira toate celulele una dupa alta, am obtine un lant cu o lungime de 15.000 km. 2 metri patrati de piele Putini stiu ca pielea este un organ, si inca cel mai mare din organism. Suprafata sa masoara 2 metri patrati, iar greutatea variaza intre 2,5 si 4,5 kg. In fiecare an, 200 g de celule moarte se detaseaza de epiderma noastra. Pana in jurul varstei de 25 de ani, celulele imbatranite sunt inlocuite la fiecare 28 de zile, lasand suprafata pielii neteda si lucioa-sa. Pe masura ce trec anii, acest proces de reinnoire a celulelor isi incetin 757h71h este ritmul, nemaifiind la fel de eficient ca in tinerete - iata de ce, dupa 30 de ani, debuteaza imbatranirea cutanata si incep sa apara mult temutele si hulitele riduri.

Minutul apocaliptic

Cel putin senzational! Aseara pe la 11, ma gandeam sa ma culc, fericit ca am sacapat iarasi de apocalipsa. M-am uitat deci la ceas si ma pregateam sa inchid taraba, cand mi-a venit ideea: ia stai sa treaca si 11:11 seara. Corect, nu? La 11:10, m-am uitat la ceas din nou, pregatit pentru orice. La si 11, am inceput sa privesc secundarul. La 11:11:11 am facut captura de ecran. Iata ce-a iesit:

O poveste din folclorul armean

Mincinosul

A fost odată ca niciodată un rege al Armeniei care, curios din fire şi în căutarea unei distracţii noi, şi-a trimis heralzii de-a lungul şi de-a latul ţării ca să dea citire proclamaţiei ce urmează: „Către tot poporul! Oricare dintre voi poate dovedi că este cel mai mare mincinos din Armenia va primi un măr cu totul şi cu totul de aur din mâinile măriei-sale, regele însuşi”. 

O idee

Prin martie, scriam despre felul in care am interactionat cu familia Ponta la targul Gaudeamus. Uite aici

Ei bine, prin octombrie ce mi-am zis eu: ia sa vad daca imi raspunde Daciana Sarbu si, mai ales, daca a citit cartea mea. Asa ca i-am scris pe Facebook. Ia priviti ce a iesit de-aici:

Cum se mai promoveaza carciumile

          Cînd inviţi la masă oaspeţi străini veniţi cu treburi în împestriţata noastră Capitală, e inevitabil să ţi se ceară „ceva specific românesc“. Politeţe? Curiozitate autentică? Cercetare etnografică? Puţin importă. Fapt e că trebuie să ai la îndemînă soluţii cu care să nu te faci de rîs. Soluţii ar exista. Dar multe dintre ele sînt riscante. Capeţi, de regulă, „românescul“ în varianta sa de almanah, cu „tradiţionalele sarmale“ (turceşti la bază, cum o arată şi numele), cu mititei (balcanici, chiar dacă reţeta noastră e mai provocatoare), cu tochituri grase, pre-hepatice, „mămăliguţă“ („polenta“ pentru cunoscătorul european), telemea (foarte) sărată, cîrnaţi olteneşti, fasole bătută sau iahnie, varză călită, saramură de crap. Toate scăldate în ţuică. Multă ţuică. Mai putem „servi“ (căci la noi nu serveşte doar chelnerul, ci şi clientul, dacă e băiat fin), mai putem „servi“, deci, şi vreo chifteluţă („pifteluţă“ pentru cei care, în loc de „pulover“, spun, jenaţi, „plover“), vreun pilaf (tot turcesc, de fapt), sau vreo „ciorbică“, urmate de clătite sau papanaşi. Dacă ai noroc, „preparatele“ sînt corecte, acceptabile ca preţ şi fără efecte digestive răscolitoare. Dacă nu, te trezeşti cu note de plată în care ţuica e mai scumpă ca whiskey-ul, pulpa de pui – mai scumpă ca somonul, iar mămăliga cu brînză – la fel de preţioasă ca icrele negre. În plus, totul e grăsuţ, prăjit bine şi înecat în mulţi decibeli lăutăreşti.

O poveste a lui Saadi

Maestrul de lupte

A existat cândva un maestru de lupte care stăpânea la perfecţie trei sute şaizeci de fente şi prize. Prinsese drag de unul dintre discipolii săi şi, cu timpul, l-a învăţat trei sute cincizeci şi nouă din acestea. Nu se ştie cum, dar, ca un făcut, nu au ajuns să o studieze şi pe ultima. Au trecut luni după luni şi tânărul a devenit atât de priceput în arta sa, încât îi întrecea pe toţi cei care veneau în arenă să-l înfrunte. Era cât se poate de mândru de îndemânarea dobândită astfel că, într-o zi, s-a lăudat în faţa sultanului că ar putea lesne să-şi învingă maestrul dacă nu l-ar reţine respectul pentru vârsta înaintată a acestuia şi recunoştinţa ce se cuvenea să i-o arate pentru învăţătura dată. Sultanul s-a înfuriat la auzul unei asemenea impertinenţe şi a poruncit să se organizeze pe dată o luptă între cei doi, în faţa întregii curţi.

Saadi

O limita

Numai ce am venit la comp ca sa caut ceva, cand aia de la Realitatea au si inceput cu 11.11.2011. M-am uitat la ceas: era ora 11:11. O simpla coincidenta, daca era una mai complexa, ar fi fost si secundarul la 11.

Jinduirea

Mă gândesc, de multe ori, cu jind, la mesele pe care le făcea Busea, bunica mea, pe când aveam 7-8 ani. Dintre felurile de mâncare, primele care-mi vin în minte sunt excelentele plăcințele cu carne pe care le alintam cu numele de "piroșcuțe" şi pe care mama nu a învăţat să le facă, aşa că, după moartea lui Busea nu am mai avut parte de asemenea specialităţi. Îmi mai amintesc şi de băutura fermentată numită "cvas", din care nu mă mai puteam opri să beau şi a cărei reţetă s-ar putea s-o mai găsesc prin hârtiile mamei.
Ceea ce mă face să jinduiesc după mesele alea este, însă, cu totul altceva: ritualul şi atmosfera.

O revelație

Azi dimineaţă, în timp ce plimbam căţelul, m-am uitat către geamurile apartamentului nostru şi, tocmai în acea secundă, în dormitor lumina s-a stins. Am văzut-o cu ochii minţii pe Maria întinzând mânuţa către comutator, apăsând clapa şi apoi ieşind în sufragerie. Un fapt banal, pe care de cele mai multe ori nu-l înregistrăm sau nici măcar nu-l observăm. Dar în dimineaţa asta am avut înţelegerea faptului că acolo, în apartament, s-a petrecut ceva irepetabil, unul dintre sutele de miliarde de lucruri mici care se petrec în fiecare clipă şi care nu se vor repeta niciodată.

Cum legifereaza americanii

Romboch, Virginia: Este ilegala angajarea in activitati sexuale cu lumina aprinsa 

Bozeman, Montana: Toate activitatile sexuale intre parteneri de sex opus in curtea din fata a casei, dupa lasatul intunericului, sunt interzise daca partenerii sunt dezbracati 

Helena, Montana: Legea permite ca o femeie sa danseze pe masa dintr-un restaurant sau un bar numai daca este imbracata cu haine care cantaresc cel putin 1,4 Kilograme 

Oxford, Ohio: Este ilegal ca o femeie sa se dezbrace in fata fotografiei unui barbat 

Skulbone, Tennessee: Femeile nu au voie sa satisfaca placerile sexuale ale unui barbat atunci cand acesta este la volanul oricarui autovehicul in miscare 

Extincția artelor

Ajung să cred că lumea se îndreaptă spre extincția artelor, care vor fi înlocuite cât de curând cu manifestări ale virtuozității. Ce vreau să zic, este că observ un interes tot mai scăzut pentru calitate, pentru interpretare, pentru măiestrie. Publicul este atras de cu totul altceva: de creatorul de artă, văzut ca un fel de competitor pentru intrarea în Cartea Recordurilor.
Sa luăm, de exemplu, dansul. Poate cineva să-mi spună repede câteva nume de balerini? Cred că din zece oameni dacă știe careva un nume. În schimb, fac pariu că din aceiași zece, 8 au auzit de Lord of the Dance și de șeful trupei, Michael Flatley. Ce fac tipii ăștia? Se sincronizează, aia fac. Vin cu 5o de oameni care bat cu tocurile în podele toți odată, la marele fix. Ah, mai fac ceva: dansează cu mâinile pe lângă corp. Bun, deci dansul clasic, baletul, nu mai interesează, este înlocuit, treptat, de forme moderne, în care accentul se pune pe sincronizare și  pe acrobație.