Luarea aminte

Citind eu paginile lui Teofil Paraian pe marginea trezviei, mi-am adus aminte cat de mult m-am chinuit sa pricep de ce se vorbeste de trezvie si nu de trezie. Citeam, acum vreo zece ani, texte filocalice si mereu dadeam peste indemnul la trezvie. Pana la urma am inteles: trezvia e mai mult decat trezia. Pentru ca poti sa fii treaz, adica sa nu dormi, dar mintea ta tot intr-un fel de somn sa fie, intr-o intunecare. Cand dai in trezvia mintii, observi orice gand, esti atent la el, ii faci ce vrei.

Ia aminte la tine insuti

Trezvia este o stare sufletească comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme, starea de priveghere. Cuvântul trezvie îl găsim în special în volumul IV al Filocaliei şi se referă la starea omului care nu doarme. Este altceva decât somnul; este priveghere, luare aminte, aşa cum cel treaz ştie ce se întâmplă cu sine şi în jurul lui. Trezvia are darul de a pune în evidenţă în special gândurile, înclinările. Este o supraveghere de noi înşine, este starea în care putem să acţionăm asupra întregii noastre vieţi ulterioare.

Faceti-va bine (8)

Anasonul

Denumirea știinţifică: Pimpinella anisum.

Denumiri populare: chimen dulce, chimion dulce, bădean, aniș, anison.

Prezentare.  Anasonul  este  o  plantă  anuală  aromatică,  aparţinând  familiei umbeliferelor. Are înălţimea de 40 – 70 cm, deci este de dimensiuni reduse.

Micul Cantemir și cireșul

Puiul de vulpe pe care micul Cantemir îl primi în dar de la nevasta frumoasă a pădurarului nu ştia să vorbească. Era spre sfârşitul iernii. Nici până la mijlocul lui aprilie el nu reuşi să înveţe vreun cuvânt. Micul Cantemir îşi spuse, că, probabil, acesta este adevărul despre vulpi, deşi el nu văzuse vreo vulpe mută. E drept, băiatul nu văzuse până în această primăvară niciun fel de vulpe. Dar în cărţile pe care le citise, vulpile vorbeau româneşte şi erau atât de viclene, încât reuşeau să înşele cu uşurinţă corbi, urşi şi alte vietăţi, ba chiar şi oameni. Oamenii câştigau întotdeauna; cu toate acestea, vulpile continuau să-i înşele în alte poveşti. Iată un amănunt la care micul Cantemir nu se opri.

Niște sfaturi ale lui Toma din Aquino

Fiindcă m-ai întrebat pe mine, întru Christos dragul meu Ioan, în ce fel trebuie să studiezi ca să dobândeşti comoara cunoaşterii, eu, de asemenea, îţi dau un sfat: să alegi ca prin râuleţe să pătrunzi în mare fără întârziere, fiindcă trebuie să se ajungă prin cele mai uşoare la cele mai grele. 

Toma din Aquino, supranumit "Boul taciturn"

O silaba in plus

O alta faza din vremea soldatiei mele eroice s-a petrecut intr-o dimineata, pe platoul de adunare. Pentru cei care nu stiu, acela este un loc betonat, pe care pot fi trasate diverse linii albe si unde se prezinta in fiecare dimineata soldatii, frumos spalati si barbieriti, pentru apel. Se face asezarea pe plutoane, baterii si divizioane sau ce denumiri vor mai fi fiind, dupa care gradatii numara. Apoi vin comandantii de plutoane si mai fac o verificare, dupa care, la sfarsit, vine un greu caruia i se da raportul.

Mitraliera lui Cucușicu

Am stat la Gogol cinci zile și în fiecare dintre ele ne-am îndeletnicit cu următoarele: mâncare, băutură, muzică, povești, glume. Nu aveam cum să nu ne amintim fel de fel de faze din liceu, din facultate, din armată. Așa se face că mi-a revenit brusc în memorie locotenent-colonelul Nenciu de la Focșani, un individ agramat și grosier, care zbiera la noi făcând spume la gură pentru orice fleac. Cel mai mult ținea acest lent-colonel la regulamente.

Faceti-va bine (7)

Ananasul

Denumire știinţifică: Ananas sativus.

Prezentare. Ananasul este o plantă tropicală originară din America. Marele navigator Cristofor Columb a văzut ananași în Guadelupa, în 1493. Surprinzător pentru cei din regiunile mai reci ale planetei, ananasul este o erbacee. Este o plantă perenă, aparţinând familiei bromeliaceelor. Are frunze lungi și o tulpină scurtă ce poartă, în vârf, o inflorescenţă sub formă de spic. Fructul de ananas, așa cum îl știm noi de la piaţă este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate. Anansul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor  fructului  său,  din care se extrage un suc foarte plăcut.

Colinde

Aici, la Breaza, vin colindatorii unul dupa altul. Ia uite:

Niste versuri din popor

Foaie verde, spic de paine,
Dac-as sti ca mor ca maine,
Mi-as face casa de piatra,
Ca moartea sa nu razbata,
Au, au, au, inima, au.
Si-as chema fierarii toti
Sa-mi puna lacat la porti,
Au, au, au, inima, au.

Cu lanturi sa ma-ngradeasca,
Moartea sa nu ma gaseasca,
Pentru biata viata mea,
Mi-as vinde si camasa,
Au, au, au, inima, au.
Ca moartea sa ma mai rabde
Inc-o zi si inc-o noapte,
Au, au, au, inima, au.

Insa moartea nu vrea bani,
Vrea copii si oameni mari.
Si moartea nu vrea nimic,
Numai viata de voinic,
Au, au, au, inima, au.
Si moartea nu vrea nimic,
Numai viata de voinic,
Au, au, au, inima, au.

Nici pe mine nu ma iarta,
Pot sa-mi fac casa de piatra,
Au, au, au, inima, au.
Si din gaura de sarpe,
Cand vrea moartea tot ma scoate,
Au, au, au, inima, au.

Dansul

Vad prin comp niste poze incredibile. Se pare ca la un moment dat, fiind la Costica, ne-a apucat dansul. Mai mult ca sigur era muzica populara, dar asta nu mai conta. Eram trei: Adriana, Costica si cu mine. Toate pozele au iesit ca naiba, dar se poate deduce din ele cam ce se intampla pe-acolo.
 

Frații lui Pigulea

Acum doi ani, în vacanţa de iarnă, am fost cu Maria la ski, undeva în Austria. Din păcate, am uitat în ce localitate - am mers în ultimii ani în atâtea staţiuni austriece că acum mi se învălmăşesc toate în cap. Poate a fost la Soll, poate la Kaprun... În orice caz, este un sat prin care am mai trecut cândva şi am cumpărat de-acolo un monstru. Monstrul a ajuns în camera Mariei, a primit numele Pigulea şi are rolul de a o apăra împotriva coşmarurilor. De când l-am adus, fetiţa mea nu a mai visat urat.

Cu strămoșii

Când am fost, în vară, la Malaga, am făcut vreo două excursii, că așa e frumos, să te duci cu autocarul și să vezi lucruri. Una din ele a fost în Gibraltar. Acolo e singurul loc din Europa unde trăiesc maimuțe în libertate. Și adevarul e că sunt peste tot. Urci pe stâncă și nici nu apuci să te dai bine jos din cabină că le și vezi. N-ai voie să le hrănești, amenda e mare de tot. Iată:

O rugaciune

Rugăciunea celui ferecat în temniţa neputinţelor vieţii

Îndură-te Doamne, Cel mult milostiv şi plin de bunătate, Domnul puterilor şi Împăratul veacurilor, cu frică şi cu ruşine, întru cutremurare şi cu pocăinţă Te chem să vii în casa cea surpată a inimii mele şi iarăşi cu osârdie Te rog: vino Doamne. în adăpostul sufletului meu cel asuprit de tot răul şi de greşelile cele de multe feluri pe care necontenit le săvârşesc ca un vrăjmaş - potrivnic al chemărilor şi îndreptărilor Tale - şi cu pierzătoare râvnă le plinesc spre a mea osândire. Izbăveşte-mă Tu, Sfinte, de toată rătăcirea şi căderea şi întru iertare şi cu bunătate, de toată ispitirea cea de peste zi şi cea de peste noapte mă scapă. Miluieşte-mă, Doamne, cu darul Tău cel preabogat şi cu îndurare mă adaugă iarăşi la turma moştenirii Tale şi iarăşi de chipul cel dintâi ca al unui prunc ascultător şi nepăcătos mă învredniceşte, de tot binele cu împlinirea voii Tale împodobindu-mă.

Parastasul

Cum spuneam, as fi dorit sa fac parastasul de un an pentru mama. Ma gandisem la ziua de azi, 29 decembrie, fiind vorba chiar de ziua in care a murit ea. Asa ca, in timp ce veneam catre Breaza marti, am sunat-o pe tanti Florica. I-am spus ce intentii am si am primit un raspuns surprinzator: intre Ignat si Sfantul Ion nu se fac parastase! Explicatia? Sunt apele spurcate! Nu stiu exact ce inseamna, prin Biblie am gasit niste sfaturi cu privire la anumite vietati spurcate (Leviticul, Cap 11), dar chestia cu apele spurcate in ele insele, nu am dibuit-o. In definitiv, ma gandeam eu, ce are apa spurcata cu parastasul? Mi-era cam jena sa o intreb pe tanti Florica asa ceva, dar dumneaei a trecut la explicatii din proprie initiativa: "nu se face coliva, dragul mamii, uite, chiar ieri de Sfantul Stefan a venit o femeie cu o coliva si preotii n-au vrut sa o slujeasca". Aha, deci coliva nu se poate face cu ape spurcate. Ma intreb daca intre Ignat si Sfantul Ion ai voie sa bei apa. Poate ca trebuie sa bei numai vin? Candva o sa descalcesc eu aceste mistere. Deocamdata, am hotarat sa aman parastasul pentru data de 7 ianuarie. Voi veni din nou aici si voi participa la sjujire.

Cu colegii de facultate

Carevasăzică, luni am fost la Budapesta ca să-mi duc familia la aeroport. Marți am făcut vreo nouă ore până la Breaza, la Gogol. Miercuri, am plecat la București, de unde nu m-am putut întoarce decât pe la 8 seara. Ei bine, la ora 1 din noapte, m-am sculat de la masă și m-am dus să mă culc, lăsându-l pe Gogol să facă ce vrea el cu carafa de vin. Nu am mai putut să rezist, asta nu mi s-a mai întâmplat demult.
Am adormit rapid și, culmea, iar am visat, vise din cele lungi și clare, din care parcă nu ai mai vrea să te trezești. De data asta, mi-au apărut foști colegi de facultate, printre care Gabriel Naghy, zis Ghioși. Nu l-am mai văzut de atunci, am aflat că e în America. În vis, venea către mine cu bucurie și cu zâmbetul pentru care îl plăcea toată lumea. Mai erau și ceilalți acolo și mi se părea că nu trebuie decât să ne ducem până la facultate, să ne așezăm în bănci și să fim din nou cei de-atunci. Mi se părea absurd să fim alții, încercam să înțeleg și nu reușeam. Apoi a apărut și Maria și visul a mers mai departe, în alte direcții și cu alte personaje.

Faceti-va bine (6)

Amăreala

Denumirea știinţifică: Polygala amara; Polygala vulgaris.

Denumire populară: șopârliţă.

Prezentare. Amăreala este o erbacee de mici dimensiuni – maximum 20 cm – cu flori ce pot fi albe, violete, albastre, cel mai adesea albastre. Modesta plantă cunoscută sub numele  de  amăreală  aparţine  de  familia  poligalaceelor. Rizomul este scurt, iar partea  aeriană  a  acestei  plante  se  prezintă  sub formă  de  tufă.  Înflorește  la  sfârșitul primăverii și aproape toată vara. Amăreala crește prin fâneţe, pe marginea drumurilor, pe terenuri înţelenite. Fructul este o capsulă.

O broasca

Tot vorbind de frica, mi-am amintit o intamplare senzationala din vremea cand candidam la primarie. Lucram la Economat ca director si se pregateau vremuri grele pentru mine. Taranistii urmau sa piarda catastrofal, iar oamenii lor, printre care si eu, erau pe faras. Exista, desigur, solutia sa ma duc la PDSR, unde chiar fusesem invitat, dar eu aveam principii. M-am gandit ca mai bine candidez si poate ies primar. Nu-mi dadeam seama cat de mare era capitalul de ura impotriva taranistilor, eram un naiv.

Vise

Intaia noapte singur, dupa multa vreme. De obicei ma apuca frica, una venita direct din adancurile copilariei, cand ma vizitau tot felul de monstri. De cate ori raman singur, incepe - intr-o forma mult atenuata, desigur. Mi se pare ca e ceva in spate, ori dupa usa etc. Nu o sa uit niciodata frica de la Sinaia, din Calea Codrului, cand mama plecase la manastire, la Prislop, iar Luminita la Bucuresti. Ma bagam in pat si instantaneu incepea groaza. Nu avea niciun obiect, dar ma cuprindea pe de-a-ntregul. Luam si citeam degeaba dintr-o carte de rugaciuni. Dar insistam, seara de seara citeam pana oboseam, uneori cu voce tare. Apoi stingeam lumina, dar imediat ma cuprindea si mai tare, asa ca lasam veioza aprinsa. Ma faceam ghem sub plapuma grea, tineam afara numai nasul, ca sa respir aer rece si, pana la urma adormeam. Oh, sa fi stiut lumea pe la Protoculul de Stat cum sunt serile domnului director.....

Apoi frica s-a tot dus, s-a tot dus, pana a ramas umbra asta palida care ma face sa merg atent prin casa atunci cand raman singur. Interesant e ca daca dorm in alta parte, nu am nicio treaba. Acolo insa unde locuiesc multa vreme, acolo se intampla toate.

Cum spuneam, azi noapte nici urma de frica. Am visat, in schimb, tot felul de persoane care mi-au populat anii sinaieni. Luminita, un oarecare Costica zis "Putere", Petre Mongolu', nea Marian - barmanul de la Furnica si multi altii. Un vis placut, pana la urma, chiar daca destul de absurd, ca mai toate visele.

Concurs

Mai stie cineva filmul lui Dan Pita intitulat "Concurs"? Oh, ce film! Ca student, l-am vazut de mai multe ori si mi-a placut de fiecare data mai mult. Una din scene il contine pe Dinica. El se pierde in timpul concursului de orientare turistica si toata lumea il cauta. Cel care il dibuie este Bleontz. Da peste el in niste ruine, undeva sub pamant. Il roaga sa vina inapoi, sa participe in continuare la concurs, insa Dinica sta asezat pe un zid prabusit si se uita in gol. "Nu mai pot, m-am saturat"  - zice el. Sigur ca in vremea aia, noi interpretam acel "m-am saturat" ca pe o reactie la regimul ceausist. Dar acum, daca as vedea filmul pentru intaia data, m-as gandi ca e o reactie fata de viata insasi. Si de aici, iata, imi vine gandul de neinlaturat ca viata este un sistem opresiv, precum comunismul. Ce porcarie de gand!

Dinica in "Concurs" de Dan Pitza