Am stat la Gogol cinci zile și în fiecare dintre ele ne-am îndeletnicit cu următoarele: mâncare, băutură, muzică, povești, glume. Nu aveam cum să nu ne amintim fel de fel de faze din liceu, din facultate, din armată. Așa se face că mi-a revenit brusc în memorie locotenent-colonelul Nenciu de la Focșani, un individ agramat și grosier, care zbiera la noi făcând spume la gură pentru orice fleac. Cel mai mult ținea acest lent-colonel la regulamente.
Dacă știai ce scrie în ele, erai prietenul lui. Și nu erau puține:
de ordine interioară, de instrucție, de păstrare a echipamentului, de mâncat,
de făcut curățenie, ce mai, pentru orice pas pe care îl făceai puteai fi
convins că ești sub incidența unui regulament. Pe lângă asta, lui Nenciu îi
plăcea să ne pună să demontăm și să montăm pistolul mitralieră. Aia era suprema artă, lucrul pe care îl prețuia cel mai mult. Astăzi am uitat, dar pe atunci
știam cu toții răspunsul la următoarea întrebare: „Din ce este compus
pistolul-mitralieră calibru 7.62 mm?” Ce-mi mai amintesc era că începea așa: „Pistolul bla
bla este compus din: patul cu închizătorul”. Urmau alte câteva componente, țeava cu cătarea parcă, încă
ceva și la sfârșit cutare cu cutare și cu cutare. Noi recitam poezia asta și
Nenciu stătea falnic la zece metri, ca să ne oblige să urlăm. Ne asculta și
zicea: „Nu-i bine! Trebuie să se audă clar acel CU: patul CU închizătorul,
țeava CU cătarea” și tot așa. Carevasăzică, importante erau prepozițiile simple. Și atunci
ne-am apucat să zicem chestii fără înțeles, întrerupte de prepozițiile lui
Nenciu. Chestia suna cam așa: „Pistolul-mitralieră calibru 7,62 mm este
compus din: plijupeliha CU amanijoliga,
vertoprina CU chiflinigelu,
ganaminaca CU porikilonu ȘI CU ghinubla” Stătea Nenciu și asculta,
apoi zicea: „așa da, soldat, acum e bine!” De la toate astea i s-a tras, pentru că nimeni din divizionul nostru
nu-i mai spunea altfel decât „Cucușicu".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu