Ieri pe la 5 am ajuns in Busteni si am inceput sa caut o pensiune. Am colindat ce-am colindat si m-am lamurit: niciun loc in Busteni pana pe 15 ianuarie. Excelent. Am incercat si in cateva locuri din Sinaia: aceeasi poveste. Pe drum, masini circuland bara la bara pe sensul Bucuresti - Brasov. Nu mai intelegeam nimic:
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Tanti Florica
Azi am facut pomenire de un an pentru mama. Dumnezeu s-o odihneasca!
Traditia spune ca la un an trebuie sa te duci acolo unde este inmormantata, apoi poti sa faci pomeniri unde vrei pe lume. Dar dupa sapte ani, trebuie din nou acolo unde este si mormantul. Asadar, daca voi mai fi in viata (vorba mamei), voi merge din nou la Sinaia in 2018. In orice caz, am fost foarte impresionat sa vad la biserica atata lume, atat de multi cunoscuti. Si multi dintre ei, cu parul complet alb. Oameni ai muntelui, ingineri din MEFIN, fosti profesori, fosti prieteni de pahar...
Tanti Florica a facut niste cosuri super, cu coliva, fructe, farfurii, colaci etc. Mi-a si indicat cui sa-i dau si cui sa nu-i dau cate ceva. Nu am stat sa ma uit ce a pus in pungi, erau destul de mari. I-am dat cati bani mi-a cerut, fara sa ma tocmesc, fara sa comentez. Cum as fi putut face asa ceva?
In final, Tanti Florica mi-a zis: "Sa stii ca e bine pentru doamna Baz ca a prins pomenirea de Sfantul Ion". Nu ma indoiesc, tanti Florica stie absolut tot ce se poate sti in materie de randuieli bisericesti. Sper ca peste sapte ani, tot cu dumneaei sa rezolv lucrurile.
vineri, 6 ianuarie 2012
O poezie a lui Zaharia Stancu
Cantec soptit
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba - mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba - mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.
Faceti-va bine (19)
Bănuţii
Denumire știinţifică: Bellis perennis.
Denumiri
populare: bănuţei, părăluţe.
Prezentare. Această
plantă erbacee, cunoscută
sub numele de
bănuţi sau părăluţe, ajunge
până la maximum 15 cm
în perioada de
maturitate, fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi și buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie și până la munte. Face
parte din familia
compozitelor. Frunzele sunt
dispuse într-o frumoasă rozetă. Florile,
adunate în capitule, sunt mici și
rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roșiatice. Datorită florilor sale, această plantă este
cultivată și pentru decor. În scopuri medicinale se folosesc
florile și frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se
extrage un ulei. În practica medicinală se fac și
comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.
Zâna Măseluță
Maria a rămas fără un dinţişor, care a poposit sub pernă în aşteptarea Zânei Măseluţă.
Întâmplarea asta mă face să mă gândesc din nou la faptul că vine un moment în care orice copil trebuie să rupă graniţa dintre lumea poveştilor şi lumea reală, să afle adevărul: nu există nici moşi care vin cu cadouri, nici iepuraşi, nici zâne, nici spiriduşi. Nu ştiu dacă e bine să fie ajutaţi chiar de părinţi. Unii ar putea spune: „dacă e aşa, de ce m-ai minţit până acum?” Alţii ar putea să fie extrem de necăjiţi şi să aibă un fel de refuz de a se îngloba în lumea reală. Unii, cum sunt eu, vor spera că e vorba de o neînţelegere, că poate, cine ştie, toate sunt deopotrivă reale, unele rămânând însă ascunse până când vor dori să reapară.
Întâmplarea asta mă face să mă gândesc din nou la faptul că vine un moment în care orice copil trebuie să rupă graniţa dintre lumea poveştilor şi lumea reală, să afle adevărul: nu există nici moşi care vin cu cadouri, nici iepuraşi, nici zâne, nici spiriduşi. Nu ştiu dacă e bine să fie ajutaţi chiar de părinţi. Unii ar putea spune: „dacă e aşa, de ce m-ai minţit până acum?” Alţii ar putea să fie extrem de necăjiţi şi să aibă un fel de refuz de a se îngloba în lumea reală. Unii, cum sunt eu, vor spera că e vorba de o neînţelegere, că poate, cine ştie, toate sunt deopotrivă reale, unele rămânând însă ascunse până când vor dori să reapară.
joi, 5 ianuarie 2012
Televizorul Cosmos
Prin anii 60, cand abia apărusera televizoarele în casele oamenilor, tata a cumpărat și el un exemplar. Se numea Cosmos, funcționa cu lămpi și arăta ca în poză:
Anonimatul
Sa zicem ca intr-o buna zi ma hotarasc sa cheltui niste bani ca sa aduc un cantaret de colinde, sa zicem Hrusca, la nu stiu ce festival a copiilor. Il contactez, imi spune ce bani vrea, eu sunt de acord, il platesc, vine, canta, pleaca. Nu stie nimeni in afara de el ca eu sunt cel care am platit. Numele meu nu apare pe vreun afis, nu tin discursuri etc. Dar copiii sunt incantati ca le-a cantat Hrusca. Se pune intrebarea: oare ar trebui ca eu sa consider banii aceia bani pierduti?
Faceti-va bine (18)
Bananierul
Denumirea știinţifică: Musa paradisiaca; Musa sapietus.
Prezentare:
Bananierul este o plantă anuală ce crește
în zonele tropicale. Face parte din familia musaceelor. Tulpina, ierboasă,
poate ajunge până la opt metri înălţime. Frunzele din vârful tulpinii sunt cu
adevărat uriașe – pot avea și
trei metri lungime. O inflorescenţă
de bananier ajunge, la rându-i, până la un metru lungime.
Vulcanul
Mai nou, suntem amenintati cu eruptia unui vulcan gigantic, aflat sub un lac din Germania, pe langa Bonn. Ei, asta ne mai lipsea. Daca erupe, vine racirea globala de la norii de cenusa, iar Bonn-ul urmeaza sa fie ras din temelii, precum odinioara orasul ceh Lidice, caruia i s-a tras de la uciderea de catre partizani a lui Heydrich.
Asadar Bonn-ul este amenintat. Oh, ce chestie! Cum ar zice Dan Diaconescu: Adevarul despre vulcanul gigantic care ameninta Germania! Numai la televiziunea poporului! De ce tocmai acum? De ce nu a aparut chestia asta inainte de criza? Daca nicio economie europeana nu poate ameninta la ora asta economia germana, iata ca apare brusc o amenintare naturala, ceva cataclismic, cum nu s-a mai vazut." Nu-i asa ca suna excelent?
Un poem al lui Mircea Ivanescu
Despre moarte ca revedere
1.
sigur ca nu este adevarat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii închisi – si te leagana –
si la început e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul îsi pierde orice înteles,
1.
sigur ca nu este adevarat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii închisi – si te leagana –
si la început e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul îsi pierde orice înteles,
900 de secunde
Să presupunem - mă gândeam eu în timp ce aşteptam la semafor - că ai şti cu precizie că peste un sfert de oră o să mori. Nu contează cum, contează doar că după exact 15 minute (900 de secunde) nu o să mai fii în viaţă. Întrebarea care se pune în mod firesc este: ce trebuie să faci în acest sfert de oră? Cei mai mulţi cred că ar zice „să te rogi”. M-am gândit şi eu la asta. Dar nu cumva ar trebui să scrii şi un mic testament, în care să precizezi cui îi laşi bunurile tale - atâtea câte or fi? OK, să zicem că eşti sărac lipit. N-ai ce lăsa, poate n-ai nici cui lăsa. Dar poate ar trebui să scrii totuşi o scrisoare posterităţii? Să spui rapid cum, pe ce căi ai aflat tu că o să mori în exact 900 de secunde? Dar oare te va crede cineva? Mai mult că sigur nu. Şi atunci de ce să risipeşti cele 15 minute scriind o scrisoare care o să ajungă la coşul de gunoi? E clar, nu are rost să scrii.
O chestie a lui Robert Desnos
Furnica
O furnică de optsprezece metri nu există,
Cu pălărie pe cap,
Nu există, nu există.
O furnică trăgând o căruţă
Plină ochi cu pinguini şi raţe,
Nu există, nu există.
O furnică vorbitoare de limba franceză;
Vorbitoare de latină şi javaneză,
Nu există, nu există.
Ei! Şi de ce n-ar exista?
Faceti-va bine (17)
Bamele
Denumire știinţifică: Hibiscus esculentus.
Prezentare. Bama
este o plantă anuală, originară din India. Aparţine familiei malvaceelor. Se cultivă
pentru păstăile sale tinere, păroase și
pentru seminţe. Atât păstăile,
cât și seminţele sunt folosite în alimentaţia oamenilor, fiind
considerate foarte
nutritive.
Maneci scurte
Vi s-a intamplat vreodata sa stati seara la o terasa, imbracati lejer, cand afara erau 12 grade? Sunt sigur ca da. Mie mi s-a intamplat si imi amintesc clar ca nu eram doar eu acolo. Dupa o vreme, poate ni se facea putin racoare si atunci puneam ceva pe noi.
Ei bine, ieri la Timisoara, pe la ora 15, erau fix 12 grade. Muream de cald cu haina de iarna pe mine. Asa ca am lasat-o in masina si am plecat pe jos sa cumpar paine, in camasa cu maneca scurta. Ma simteam foarte bine, stiam ca am cel putin jumatate de ora la dispozitie pana sa mi se faca racoare, asa ca m-am tot dus, am intrat prin piata, am fost sa iau paine, am ajuns pe la chioscurile de ziare ca sa caut Comorile Pamantului pentru Maria, am mai cascat gura si apoi m-am intors catre masina. Fapt e ca la un moment dat am remarcat ca eram singurul om imbracat doar in camasa cu maneca scurta (si pantaloni, evident). Toata lumea cu paltoane, pulovere, caciuli, fulare... Pe tarabagii i-am inteles: stateau acolo nemiscati de dimineata. Dar trecatorii? Apoi am observat ca multi se uita la mine ca la o ciudatenie. Nu stiu ce si-or fi zis, dar e clar ca nu ma socoteau in firea mea.
Si totusi, afara erau 12 grade, vreme de stat la terasa cu o bere in fata. Asa ca mi-am zis: "eu sunt OK, toti ceilalti au probleme" si mi-am vazut de drum.
O poezie a lui Blaga
Ce aude unicornul
Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.
Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.
Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.
Prin vuietul timpului
glasul nimicului.
Prin zvonul eonului
bocetul omului.
Prin lumea poveştilor
zumzetul veştilor.
Prin murmurul mărilor
plânsetul ţărilor.
Prin lumea aievelor
cântecul Evelor.
Prin vuietul timpului
glasul nimicului.
Prin zvonul eonului
bocetul omului.
Taxi
Ultima aventura: mi s-a furat placa din spate, cea cu numarul de inmatriculare. Ce pot face cu ea? Daca le luau pe amandoua, presupun ca le puneau pe alta masina, se duceau cu ea la furat, apoi trebuia sa dau eu cu subsemnatul. Dar au furat un singur numar. Asa ca ma gandesc ca poate merg cu o masina avand numere diferite in fata si in spate, numai asa, ca sa deruteze politia la ancheta. In fine, nu-mi mai bat capul.
Vin
Am dat peste un text de care-mi
aduceam aminte din vremea in care aparuse in Romania cartea Mariei Treben
despre plantele de leac. Se chema "Sanatate din farmacia Domnului" si
o citisem pe nerasuflate, desi nu aveam nicio problema de sanatate. Ma atrageau
povestioarele alea cu tipi irecuperabili pe care doctorii ii trimiteau acasa ca
sa moara in patul lor, dar ei se duceau la Maria Treben care le dadea ceaiuri
cu care se vindecau complet, lasandu-i pe doctori cu gurile cascate.
Faceti-va bine (16)
Asmăţuiul
Denumire știinţifică: Anthriscus cerefolium.
Denumiri
populare: hasmaţuchi, asmaţuchi, hașmaciucă.
Prezentare. Asmăţuiul este o erbacee din familia umbeliferelor. În varianta din flora spontană (Anthriscus silvestris) are o înălţime cuprinsă între 30 și 210 cm. Tulpina este ramificată, iar frunzele
au formă triunghiulară și sunt de mari dimensiuni. Înflorește în partea a doua a verii. Florile sunt albe, uneori
gălbui.
Dialog
Cand plec pe undeva, Maria se intristeaza. Cand pleaca ea, la fel. Ma strange in brate, ma pupa, se tot intoarce etc. Apoi, dupa ce ajunge, dorul scade sau chiar dispare - cel putin in forma lui manifesta. Poate ca il simte, dar nu il mai exprima. Acum, spre exemplu, e in America de pe 27 decembrie. Sunt noua zile. Nu telefon, nu mesaj. Ieri am prins-o pe Facebook. Iata dialogul:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)