Sa zicem ca intr-o buna zi ma hotarasc sa cheltui niste bani ca sa aduc un cantaret de colinde, sa zicem Hrusca, la nu stiu ce festival a copiilor. Il contactez, imi spune ce bani vrea, eu sunt de acord, il platesc, vine, canta, pleaca. Nu stie nimeni in afara de el ca eu sunt cel care am platit. Numele meu nu apare pe vreun afis, nu tin discursuri etc. Dar copiii sunt incantati ca le-a cantat Hrusca. Se pune intrebarea: oare ar trebui ca eu sa consider banii aceia bani pierduti?
In general, zicem ca am pierdut niste bani in momentul in care ii investim in ceva si nu avem profit. Asadar exemplul cu Hrusca e unul clar de pierdere. Indiferent daca stiu copiii sau nu cine a platit, pentru mine banii sunt pierduti. Numai ca sunt destui oameni care transforma aceasta pierdere in castig - de exemplu politicienii. Nu-mi pot imagina ca un politician este capabil sa plateasca un concert pentru copii si sa ramana anonim. Fara discutie, daca il va aduce pe Hrusca la spectacol, se va lauda cu gestul lui, va iesi in fata, va vorbi la radio si la televizor despre bucuria pe care le-a facut-o el copiilor, doar asa, din dragoste fata de ei. Asadar, el va recupera pierderea baneasca prin acumularea de capital electoral.
Eu insa vorbesc despre un gest pe care-l face cineva in cel mai strict anonimat. De ce l-ar face? De ce ar cheltui cineva niste bani doar asa, ca sa se bucure altii si sa nu stie cine a platit pentru bucuria lor? Cred ca exista unii oameni care fac astfel de lucruri gandindu-se ca se dau bine cu Dumnezeu, care o sa le spele din pacate. Asadar au si ei un interes. Ma gandesc insa ca mai exista si din cei care se bucura de bucuria altora. Faptul ca niste copii sunt fericiti ii face sa se simta si ei fericiti. Sincer, as fi bucuros sa cunosc astfel de oameni. Dar cum sa-i cunosc, cata vreme ei nu se lauda cu faptele lor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu