Din povestile Agathei Christie (2)

Casa Idolului Astarteei

— Ei, acum, doctore Pender, ce o să ne povesteşti?

Bătrânul preot zâmbi cu blândeţe.

— Mi-am petrecut viaţa în locuri liniştite, spuse el. Mi s-au întâmplat foarte puţine evenimente. Totuşi, odată, când eram tânăr, am trecut printr-o experienţă foarte stranie şi tragică.

— Chiar? exclamă Joyce Lemprière în mod încurajator.

— N-am uitat-o niciodată, continuă preotul. Atunci m-a impresionat profund şi, chiar şi astăzi, dacă fac un uşor efort să-mi reamintesc, îmi revine simţământul acela de groază şi oroare pe care l-am trăit în momentul ăla îngrozitor, când am văzut un om murind fără vreun motiv aparent.

Păşunile Raiului (2)

Pentru cei din Păşunile Raiului, ferma Battle era blestemată, iar pentru copiii lor era bîntuită de strigoi. Oricît de bun i-ar fi fost pămîntul, fertil şi cu apă din belşug, nimeni din vale nu rîvnea la ea, nimeni n-ar fi fost dispus sa trăiască în casa aceea, fiindcă pămîntul şi casele ce-au fost cîndva îngrijite, îndrăgite şi muncite, iar pînă la urmă părăsite, par totdeauna încărcate de tristeţe şi de ameninţare. Copacii care cresc în jurul unei case pustii sunt întunecaţi, iar umbrele aruncate de ei pe faţa pămîntului prind forme pline de ciudate înţelesuri.

Trei oameni inimosi (1)

In 1995, pentru ca se implineau 300 de ani de la intemeierea Sinaii, trei oameni inimosi s-au gandit sa scoata o cartulie intitulata "Sinaia 1695-1995, Marturii Istorice". Planul lor era sa implice Primaria si Consiliul Local, care ar fi urmat sa suporte cheltuielile cu tiparul. Cartuliile le-ar fi revenit in totalitate si le-ar fi folosit pentru promovarea orasului. Ar mai fi urmat sa participe la proiect Publicatiile Flacara si Fundatia Bucegi. 

Faceti-va bine (155)

Levănţica

Denumire ştiinţifică: Lavandula angustifolia.

Denumiri populare: levand, spichinel, levănţică de grădină.

Prezentare. Levănţica este o plantă cultivată, prezentându-se sub formă de tufe, care au o nuanţă verde-cenuşie-albăstruie. Aparţine familiei labiatelor. Levănţica are tulpinile ramificate, înălţimea acestei plante ajungând până la 70 cm. Frunzele sunt mărunte şi înguste. În vârful ramurilor se află florile, plăcut mirositoare, care au o culoare foarte bine conturată în peisaj – albastru-violet. 

Aventurile lui Cepelică (20)

Mister  Morcovely  este  numit consilier  militar

Cînd se lăsă seara şi întunericul învălui castelul, în inima cîtorva începu să încolţească unele temeri: 

– Şi acum ce-i de făcut? întrebă lelea Lubeniţă. Doar n-o să rămînem aici în vecii vecilor. Avem şi noi casele noastre, trebuşoara noastră...

– Nici nu avem să rămînem aici în veci, răspunse Cepelică. O să începem tratative cu duşmanii. Nu cerem decît libertate pentru toţi. Cînd vom fi siguri că nimănui n-o să i se întîmple niciun rău, o să plecăm cu toţii din castel.

– Dar cum o să ne apărăm? sări şi domnul Mazăre. Apărarea unui castel ca ăsta este o operaţie militară foarte com­plicată. Se cer cunoştinţe de strategie, tactică şi balistică.

– Ce-i aia... balistică? se încumetă lelea Lubeniţă. Ia-o mai uşor, maestre, nu ne mai zăpăci şi dumneata cu cuvinte d-astea sucite.

A face si a nu face

Una dintre marile piedici în calea succesului meu pe orice plan a fost şi rămâne incapacitatea funciară de a face ceva atunci când trebuie făcut. Încă de pe când eram copil, aveam tendinţa de a înlocui cumva datoria cu nişte fapte care, în mintea mea, ar fi trebuit să reprezinte în ochii tuturor ceva mai mult decât împlinirea datoriei. Să zicem că trebuia să fiu la şcoală. Ei bine, n-aveam chef să mă duc, aşa că rămâneam acasă şi făceam altceva, de exemplu 100 de exerciţii la matematică. Sigur că exerciţiile alea nu le-aş fi făcut pentru nimic în lume dacă ar fi fost obligaţia mea, aşadar dacă le-aş fi avut ca temă. Aşa însă, pentru că în momentele alea trebuia să particip la orele de chimie, istorie şi ce-o mai fi fost, mă apuca marele chef de a face matematică. Să mai zicem că, student fiind, trebuia să merg la seminarul de geometrie, pus ca naiba undeva spre seară. Chiar atunci mă apuca brusc cheful să mă duc la frizer. Şi tot aşa. Acum la fel. Mă ocup de orice altceva decât ar trebui şi, într-un fel de reflex pavlovian, simt dorinţa de a face anumite lucruri exact atunci când nu am nici cea mai mică posibilitate de a le face. Vreau să scriu o nouă poveste cu Maria când sunt la volan. Vreau să beau neapărat un vin care se găseşte numai la supermarket, dar asta se întâmplă duminică, atunci când niciun supermarket nu e deschis. Vreau să fiu la mare când sunt la munte. Vreau să am prieteni în timp ce fug de oameni. Într-un cuvânt, vreau să fac atunci când nu trebuie să fac şi invers, să nu fac atunci când trebuie să fac. Stau şi mă mir că, în condiţiile astea, am făcut totuşi câte ceva, oricât de puţin.

De-ale lui Zoscenko (28)

HAINELE DE LUCRU

Uite c-am văzut-o şi p-asta, măi fraţilor! Auzi dumneata, nu mai poate muncitorul să intre într-un restaurant; nu-l lasă ăia. Se uită chiorîş la haine. Cică-s prea murdare şi nu cadrează...

Ca să vezi ce-a păţit pe chestia asta Vasili Stepanîci Konopatov. El în persoană. L-au scos afară pe brînci, măi fraţilor, din restaurant. Uite unde-am ajuns!

Păi să vezi. Vasili Stepanîci, cum a intrat pe uşă, cum a simţit că ceva nu e-n regulă; prea se uita urît portarul la costumaşul lui. Costumaşul, deh, prăpădit rău; ce vrei, haine de lucru, un fel de salopetă. Dar nu asta importă. Ceea ce l-a supărat din cale-afară pe Vasili Stepanîci a fost felul cum l-au tratat. Să-i dea lacrimile nu alta.

Poveste cu gălbejiţi

Traversarea

Stii cum e dis-de-dimineaţă acolo, în Havana, înainte să vină maşinile cu gheaţă pentru baruri, cînd vagabonzii mai dorm încă sprijiniţi de ziduri? Ei bine, veneam dinspre docuri şi ajunseserăm în piaţă. Mergeam la cafeneaua Pearl of San Francisco să ne bem cafeaua şi în piaţă era treaz doar un cerşetor care sorbea o gură de apă din fîntînă. Dar cînd ne-am aşezat la masă în cafenea i-am găsit acolo pe toţi trei, aşteptîndu-ne.

Ne-am aşezat şi unul dintre ei a venit la noi.

— Ei? întreabă el.

— Nu pot, i-am răspuns. Mi-ar plăcea să vă fac favoarea asta. Dar v-am zis şi aseară că nu pot.

— Zi tu cît vrei.

— Nu-i vorba de asta. Nu pot. Atîta tot.

Mici intamplari cu animale (83)

Roi  de  buburuze

De obicei vedem singuratică această gîză drăguţă, simpati­zată de toţi şi alintată cu fel de fel de nume: buburuză, mămăruţă, vaca domnului şi cîte altele. Vine de undeva şi se opreşte pe haine sau pe o frunză de pe care o culegem. O aşe­zăm în palmă şi, după cîteva clipe de nehotărîre, începe să-şi mişte trupuşorul acoperit cu aripi boltite, roşii, strălucitoare. Nici nu-i prea vezi picioarele, care lucrează mărunt sub ţestul spatelui. În fine, ajunge în vîrful unei deget, stă, parcă ar gîndi în care parte a lumii să o ia, începe să pîlpîie din aripile externe punctate cu negru, le deschide larg, le desface apoi şi pe cele membranoase şi pleacă deodată în zbor mai repede decît te-ai fi aşteptat. Dacă cel ce i-a dat drumul e flăcău sau fată şi a spus versul „magic"  trebuitor, buburuza, prin direcţia zborului ei, îi arată,  fără greş — aşa zice credinţa populară — încotro se va însura sau se va manta.

Unghiuri

135

Luni am urcat aici acest test. Ziceam ca peste cateva zile dau si rezultatul. Iata-l: 
                Pentru bărbaţi                                Pentru femei

                a = 15 puncte                                 a = 15 puncte 

                b = 5 puncte                                   b = 5 puncte

                c = -5 puncte                                  c = -5 puncte

                Total puncte =                                Total puncte =

                               

La toate întrebările la care răspunsurile nu reflectă foarte exact propria situaţie sau la cele la care nu aţi încercuit nicio literă, acordaţi-vă cîte 5 puncte.

Spune-mi pe cat te-ai nascut ca sa-ti spun cine esti

Conform zicalei "Vorbesti de lup si lupul la usa", ia uite ce am primit in mail, dupa ce am scris de toate aiurelile cu numerologie, astrologie si alte orgii. Un mesaj din care aflu ce fel de om sunt in functie de numarul de ordine al zilei in care m-am nascut. Poftim:

Cei nascuti in zilele de 1, 6, 11, 16, 21, 26, 31 – Tipologia A1 – Curgere si apa.

Dintre toate tipologiile, oamenii A1 sunt cei care au viziunea cea mai calda si mai frumoasa asupra iubirii. Pentru ei insisi, intregul lor destin se rezuma la “a iubi”, iar daca nu reusesc acest lucru se simt nefericiti, neimpliniti, traind cu sentimentul ca nu si-au atins menirea in viata. Se indragostesc de multe ori in viata, cu prea multa usurinta am putea spune, de fiecare data ca si cand ar fi prima si ultima oara, insa dezvolta relatii sentimentale de o natura neobisnuita, adesea furtunoase si intense. Au o natura prietenoasa si adora sa traiasca in mijlocul celorlalti, inconjurati de viata, de tumult, de agitatie si de complicatii. Sunt precum apa… dinamici, plini de viata, agili, se strecoara prin stanci si oameni si in ciuda obstacolelor reusesc cumva sa iasa la suprafata. Chiar daca nu realizeaza, au capacitatea de a-i modela pe ceilalti, contribuind la evolutia lor interioara. Sunt insa si schimbatori, iar uneori, in ciuda unor calitati remarcabile, prea umili, modesti si sensibili la gesturile si cuvintele celor din jur.

Teorii neexplicate

Zilnic primesc pe mail mesaje din care aflu că numărul de la pantofi îmi decide câștigul la loterie, că zodia mă influențează mai mult decât mi-aș fi închipuit, că numărul literelor prenumelui meu are legătură cu banii de care o să dispun la pensie etc etc etc.
O caracteristică a acestor teorii este că ele nu sunt niciodată explicate în vreun fel. Afli, de pildă, că dacă te-ai născut în 1979, ești plin de dragoste față de animale. Dar de ce ar fi așa, nu ți se spune în veci. De ce conjuncția lui Saturn cu nu știu ce altă planetă ar trebui să îmi aducă nu știu ce câștig neașteptat, iarăși rămâne un mister. Ce e interesant, e că mulți oameni citesc chestiile astea și, pentru că sunt suficient de generale că să se potrivească la aproape toată lumea, ajung să le ia de bune. Citind astfel de chestii, ajungi să te crezi deștept, norocos, sensibil, prietenos și câte și mai cate.
Un alt lucru interesant e că nu ți se spune niciodată ceva de genul „ești născut la ora H și asta înseamnă că ai instincte criminale”. Nici vorbă, toată lumea e plină de calități, de sentimente înălțătoare, cu toții avem noroc (dar în unele zile, ce-i drept, nu chiar atât de mult), toți suntem generoși, iubiți, sănătoși, apreciați, invidiați și tot așa. Cu toate astea, lumea e plină de criminali, violatori, tâlhari, teroriști și alte lighioane. Pentru ei, din câte s-ar părea, nu funcționează nici astrologia, nici numerologia, nici alte teorii de care sunt pline Inbox-urile.

Pungi

Faceti-va bine (154)

Leuşteanul

Denumire ştiinţifică: Levisticum officinale.

Prezentare. Leuşteanul este o plantă perenă cultivată, dar care în anumite condiţii se poate sălbătici. Aparţine familiei umbeliferelor. Leuşteanul are un rizom gros şi o tulpină aeriană dreaptă şi ramificată.

Păşunile Raiului(1)

Unu

Pe vremea cînd se clădea Misiunea Carmelo din California de Sus, adică pe la 1776, o ceată de douăzeci de indieni convertiţi s-au lepădat de credinţă într-o bună noapte, iar dimineaţa şi-au părăsit colibele. În afară de faptul că era o pildă proastă, schisma asta neînsemnată paraliza activitatea carierelor de lut unde se făceau cărămizi de chirpici.

O poveste a lui Brătescu-Voineşti

Puiul    
Sandi, să asculţi pe mămica
    Într-o primăvară, o prepeliţă aproape moartă de oboseală - că venea de departe, tocmai din Africa - s-a lăsat din zbor într-un lan verde de grîu, la marginea unui lăstar. După ce s-a odihnit vreo cîteva zile, a început să adune beţigaşe, foi uscate, paie şi fire de fin şi şi-a făcut un cuib pe un moşoroi de pămînt, mai sus, ca să nu i-l înece ploile; pe urmă, şapte zile de-a rîndul a ouat cîte un ou, în tot şapte ouă mici ca nişte cofeturi şi a început să le clocească. Ai văzut cum stă găina pe ouă? Aşa sta şi ea, doar că în loc să stea în coteţ, sta afară în grîu.Şi ploua, ploua de vărsa şi ea nu se mişca, ca nu cumva să pătrunză o picătură de ploaie la ouă.

Micul Cantemir la mare

Eu, cel care scriu aceste întîmplări, le cunosc demult pe cele două bătrîne, iar pe micul Cantemir de cînd abia ştia să numere pînă la şapte. Citeodată îl iau cu mine la vînătoare. Dar ghinionul, prefăcut într-un magnet afurisit de forma unei mici potcoave, stă mereu prins de ţevile puştii mele aşa că, bătînd amîndoi cîmpul şi pădurea, avem timp de vorbit. Acest băiat are o însuşire deosebită: nu pune niciodată întrebări de prisos. Un mare defect al lui de aici porneşte: cu toţi anii lui puţini, cere tuturor din jur să facă la fel. Ce îndrăzneală! Oamenii mari, cu mintea bine coaptă, auzindu-l, îl muştruluiesc pe loc: „Auzi, ce copil neascultător, ne învaţă el pe noi să nu-l întrebăm. Şi răspunde! Ar trebui să i se scadă nota la purtare, să se înveţe minte”.

Intîmplarea de mai jos mi-a povestit-o un tînăr care era instructor de pionieri într-o tabără la mare, unde micul Cantemir a fost vara trecută.

Addenda la "Ciorba vietii"

Evident, miraculoasa ciorba despre care v-am povestit si al carei secret l-am dezvaluit, are si o varianta superioara. Iata despre ce este vorba:

1. Alaturi de patrunjel si telina, se poate adauga si pastarnac, asadar la fiecare etapa unde se umbla cu patrunjel si telina, se poate pune si un pastarnac. Cine doreste, poate adauga si o sfecla mica, in regim de gulie. De asemenea, cine doreste, poate pune in ciorba, odata cu dovleceii, cativa cartofi taiati bucatele. Nu se recomanda insa consumul, ci aruncarea lor la caini dupa ce au fiert suficient.

Cazanul copilariei

Spune Cioran ca daca ajungi sa te gandesti numai la copilarie, inseamna ca s-a incheiat ciclul tau de viata.
M-am intrebat daca asa stau lucrurile cu adevarat si am ajuns la concluzia ca da. Numai ca vreau sa explic in ce fel este ciclul vietii tale incheiat daca te gandesti numai la copilarie. Unii isi pot inchipui ca esti pe moarte, ca nu ti se mai intampla nimic altceva decat ca stai cu gandul in trecut, cu o figura plina de tristete. Cumva cam cum a patit bunica mea din partea tatei, care, pe patul de moarte, m-a vazut trecand pe-acolo si m-a intrebat: "Tu esti, Toadere?", strigandu-ma cu numele sotului ei trecut demult in lumea dreptilor.