Povestile lui Wilhelm Hauff (18)

Muc cel Mic (2)

   Ceilalţi slujitori ai împăratului nu-l vedeau însă cu ochi buni: nu le plăcea să împartă bunăvoinţa stăpînului cu un pitic care nu ştia altceva decît să alerge. Puseră deci la cale tot felul de uneltiri împotriva lui, dar toate dădeau greş, căci împăratul arăta o încredere nemărginită celei dintîi ştafete a sa, care îi ducea toate veştile de taină. (La asemenea înaltă cinstire ajunsese Muc!) 

Hai ca pe-asta n-o stiati (4)

Busola magnetică

    În legătură cu inventarea busolei circulă mai multe versiuni. O vre­me s-a crezut că aceasta s-a întâmplat în anul 2634 î.H. în China.

   Împăratul Huang Ti a încercat să atace un duşman învăluit într-o ceaţă groasă şi a construit un „car” pentru a găsi sudul, ceea ce i-a permis să găsească duşmanul. Această poveste este doar o legendă şi, în orice caz, un car care găseşte sudul nu este acelaşi lucru cu o busolă magnetică.

Femei comuniste (5)

Vă vedeţi practicînd o altă profesiune?

ELENA MARTINAŞ, buldozeristă la Grupul de şantiere Oltul inferior, Slatina

—        Nu! Rămîn la cea de constructor.

—        Dar, ce construiţi dv. aici?

—        Iaca, nişte hidrocentrale.

Cosmicomicariile lui Italo Calvino (9)

Dinozaurii

    Cauzele rapidei dispariţii a Dinozaurilor rămîn destul de misterioase. Ei au evoluat şi s-au înmulţit în Triasic şi Jurasic şi timp de 150 de milioane de ani au fost dominatorii de necontestat ai continentelor. Este posibil să nu se fi putut adapta marilor schimbări de climă şi vegetaţie care au avut loc în Cretacic. La sfîrşitul acelei perioade dispăruseră cu toţii.

Toţi în afară de mine — preciză bătrînul Qfwfq — căci şi eu am fost dinozaur cîtva timp: să zicem vreo cinci­zeci de milioane de ani — şi nu-mi pare rău: pe atunci, dacă erai dinozaur aveai conştiinţa că te afli pe calea cea bună, şi toată lumea te respecta.

Cateva poze mai mult sau mai putin fioroase

Faceti-va bine (345)

Volbura

Denumire ştiinţifică: Convolvulus arvensis.

Denumiri populare: rochiţa rândunicii, poala rândunicii, poala Maicii Domnului, adormiţea.

Prezentare. Volbura este o plantă târâtoare-agăţătoare, cu o tulpină lungă de un metru şi chiar mai mult. Este o plantă erbacee, perenă, des întâlnită în zona de câmpie şi deal – pe terenuri agricole, prin pârloage, pe marginea drumurilor. Face parte din familia convolvulaceelor. 

Mici intamplari cu animale (200)

Paznicul de vînătoare de la Bucin s-a grăbit să-mi scrie. Adică, vorbele erau ale lui, dar scrisul al muierii lui, care ştia oleacă de carte. Lupii, vulpile, rîşii, vidrele şi jderii erau tainul paznicilor — de Anul nou îşi puteau împuşca cîte doi mistreţi, dar de cerbi nu aveau voie să se atingă — şi iată că el, pazni­cul, a împuşcat un cerb. Putea să-l tăinuiască, dacă nu era om drept şi cu credinţă. Aşa, mi-a scris întîmplarea şi a cerut să-l dezleg.

Trei milenii de umor (51)

—   Nu-mi place starea dumneavoastră generală! Vă sfătuiesc ca să încetaţi a bea, a fuma, a mesteca tabac şi mai ales a pierde nopţile. De acum înainte să fiţi la ora nouă în pat, căci alt­fel nu mai garantez...

—  Opriţi-vă! Opriţi-vă, domnule doctor! Îmi ajunge cît mi-aţi spus. După spusele dumneavoastră, pricep că sunteţi înţeles cu soţia mea!

Povestile lui Wilhelm Hauff (17)

Muc cel Mic (1)

    În Nicheea, oraşul meu drag în care m-am născut, trăia odată un om căruia i se zicea Muc cel Mic. Eram copil pe vremea aceea, dar îmi aduc bine aminte de el. Poate, fiindcă din pricina lui am mîncat o dată de la tata o bătaie soră cu moartea. 

Hai ca pe-asta n-o stiati (3)

Banii de hârtie

Banii din hârtie erau folosiţi local şi informal în China încă din secolul al VII-lea, fiind adoptaţi la scară naţională în secolul al X-lea. Din această perioadă timpurie, din timpul dinastiei Song, au supravieţuit câteva bancnote imprimate cu blocuri de lemn. Monedele erau găurite la mijloc, pentru a putea fi ţinute la un loc într-un şir, dar mulţi negustori chinezi erau atât de înstăriţi încât cu greu şi-ar fi putut ţine banii la ei.

Educatie sanitara in comunism (4)

Doi prieteni, două greşeli

In fiecare dimineaţă, cînd se trezeşte din somn, îna­inte de a se îmbrăca şi a pleca la şcoală, Nicuşor se spală cu apă şi cu săpun pe faţă, pe urechi, pe gît, se piaptănă şi-şi perie părul.

Dar o deosebită atenţie dă Nicuşor spălatului din­ţilor. Nu există dimineaţă în care să nu-l vezi spălîndu-şi dinţii cu periuţa şi cu pasta de dinţi. El întinde pasta pe periuţă, apoi freacă dinţii de-a lungul lor, de cîteva ori.

Faceti-va bine (344)

Viţelarul

Denumire ştiinţifică: Anthoxanthum odoratum.

Denumire populară: părangină, iarba fânului.

Prezentare. Viţelarul – plantă mai puţin cunoscută chiar şi în cercurile naturiştilor – este o erbacee perenă din familia gramineelor. Creşte sub forma unei tufe gălbui (circa 50 cm înălţime), cu flori în formă de spiculeţe.

Mici intamplari cu animale (199)

Vînătoarea de cocoşi de munte se desfăşoară în primele zori. Cînd s-a ridicat soarele e terminată, vînătorul se întoarce la cabană şi îşi completează somnul scurt de peste noapte. Asa făceam şi eu, iar după-mesele hoinăream prin teren, ca să vad ce mai e cu cerbii şi cu căprioarele, dacă au dat peste iarnă tribut mare lupilor.

O poveste a lui Greg Egan

Şanţul fortăreţei

Sunt primul în birou, aşa încât curăţ mâzgăliturile de peste noapte înainte să-nceapă clienţii să sosească. Nu-i o treabă grea; am acoperit toate suprafeţele externe cu un strat protector, şi nu-i nevoie decât de apă caldă şi o perie de sârmă. Când termin îmi dau seama că nu-mi mai amintesc ce zicea niciuna dintre inscripţii; am atins stadiul în care mă pot uita la lozinci şi insulte fără să le mai citesc.

Dezvaluiri despre copacul meu

Romania needucata (4)

Cazul Gica Popescu

Gica Popescu, fostul international roman, unul dintre marii nostri fotbalisti, a intrat la puscarie pentru fapte grave: inselaciune, evaziune fiscala si spalare de bani. El a fost condamnat si s-a dus unde-i e locul: la penitenciar. Imediat, o sumedenie de romani de toate confesiunile, meseriile, varstele si sexele au inceput sa vorbeasca despre o cerere de gratiere. La unele posturi de televiziune se discuta despre asta de dimineata pana seara. Romanii needucati, bulucindu-se precum galeria lui U. Craiova, semneaza petitii, scriu scrisori, plang si isi smulg parul din cap: Baciul trebuie neaparat gratiat - Basescu sa-l gratieze imediat.

Faceti-va bine (343)

Viţa de vie

Denumire ştiinţifică: Vitis vinifera.

Prezentare. Viţa de vie este unul dintre cei mai cunoscuţi arbuşti, fiind, se pare, printre cele mai vechi plante cultivate de om. Face parte din familia vitaceelor şi se remarcă prin lungimea impresionantă a ramurilor sale, până la 20 de metri. Viţa de vie are o rădăcină foarte puternică. Tulpina, adică butucul viţei de vie, se remarcă prin consistenţă, grosime şi multe noduri. Ramurile sunt relativ subţiri, lemnificate şi flexibile, târâtoare, agăţătoare. Aceste ramuri se mai numesc şi lujeri. Frunzele viţei de vie au formă de inimă, rareori fiind lobate. Viţa de vie înfloreşte primăvara, inflorescenţele fiind sub formă de racem. Florile au, de obicei, o culoare galben-verzuie. Fructele nu sunt altceva decât binecunoscutele bobiţe (bace), dispuse în struguri. 

Însorirea păianjenului

Aflu de la fiică-mea că atunci când unii dintre colegii ei de şcoală îşi serbează ziua cu invitaţi - fie la ei acasă, fie într-un loc special (club, sală etc), angajează un party planner. Ştiţi ce face ăla? Vine cu un fel de orar pe care îl impune pe tot timpul petrecerii, aşa încât copiii parcă ar fi la şcoală, la repetiţii pentru spectacolul de sfârşit de an. Ceva mai odios eu nu-mi pot imagina.

Ziua Femeii

In timpul zilei de ieri, am meditat pe tema semnificatiei sarbatoririi zilei de 8 martie. O zi ca oricare alta, in care nu s-a intamplat niciodata nimic fundamental pentru istoria omenirii. Din punctul asta de vedere nu putem compara Ziua Femeii, sa zicem, cu Pastele. Dar nu o putem compara nici cu trecerea intr-un nou an, cand macar se petrece ceva important. Pur si simplu, o zi ca oricare alta a devenit sarbatoare aproape planetara, printr-o hotarare a ONU. Si cred ca nu-i deloc rau ca s-a intamplat asa.

Povestile lui Wilhelm Hauff (16)

Caravana ajunsese la marginea pustiului şi călătorii priviră cu bucurie întinderile verii şi desişul pomilor, de a căror plă­cută înfăţişare duseseră lipsă atîtea zile. Într-o vale frumoasă se afla caravanseraiul pe care îl aleseră ca adăpost pentru noapte şi, cu toate că acolo nu era un loc destul de tihnit şi de răcoros, toţi se simţeau mai veseli şi mai încrezători ca oricînd, căci gîndul de a fi scăpat de toate primejdiile şi greu­tăţile călătoriei prin pustiu le deschisese inimile şi-i îmbia la glume şi petreceri.