Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
duminică, 16 martie 2014
Educatie sanitara in comunism (5)
În colonie
Cînd au venit delegaţii Crucii Roşii în clasă şi au întrebat cine
vrea să se înscrie la cursul
F.G.P.A.S, Florin nici n-a vrut s-audă de aşa
ceva.
E drept că cele ce le-au spus delegaţii erau cît pe-aci să-l
determine pe Florin să se înscrie. Cum funcţionează organismul omului, ce sînt
aceia microbi producători de boli, cum să te fereşti de îmbolnăviri, cum să-ţi
ajuţi colegii dacă se rănesc şi multe alte lucruri pe care i-ar fi plăcut să le
ştie, şi le-ar fi putut învăţa tocmai la cursul F.G.P.A.S.
Marin Preda şi mămăligarii
Ciudatele obiceiuri ale bucureştenilor
Pînă acum cîteva zile am crezut că obiceiul de a mînca mămăligă la
masă îl au doar ţăranii şi nu mi-aş fi putut închipui că bucureştenii ar putea
să stea într-o zi în şiruri lungi, la cozi, să obţină mălai. Ei bine, am văzut
fenomenul cu ochii mei: bucureştenii au devenit mămăligari. Vrînd eu însumi să
cumpăr de la casa de comenzi „Mercur" cinci kilograme, mi s-a răspuns:
― Nu, numai două.
Faceti-va bine (348)
Zămoşiţa
Denumire ştiinţifică:
Hibiscus trionum; Hibiscus ternatus.
Denumire populară:
macul ciorii.
Prezentare. Zămoşiţa este
o erbacee din familia maivaceelor. Tulpina, ramificată de la bază, ajunge până
la 80 cm înălţime, fiind acoperită cu perişori tari. Frunzele, păroase şi
peţiolate, au formă lobată sau penată. Florile, care se dezvoltă din iunie şi
până în septembrie, au
culoarea galben-deschis şi
mijlocul purpuriu.
Mici intamplari cu animale (202)
Dintre sălbăticiunile
mari şi mai ales dintre cele care formează obiectivul vînătorii, puţine mor de
bătrîneţe. Arma de foc, capcanele şi odioasa otravă le taie multora
firul vieţii. Nu ne dăm însă seama cîte mor de boli, în afară de secerişul pe
care îl face moartea în puiet. Epizootiile, care izbucnesc deodată, sunt în
stare să golească în scurtă vreme un teritoriu întins de mistreţi, iepuri,
căprioare, capre negre, fazani şi altele. O listă întreagă de paraziţi le chinuiesc,
le slăbesc şi pe unele le omoară, felurite boli necontagioase le aduc suferinţe
neştiute de om şi le iau viaţa. O vietate bolnavă este un spectacol extrem de
dureros şi, oricît de împietrit ai fi din fire, dacă îţi dai seama de
suferinţele fără leac şi alinare prin care trece nu e cu putinţă să nu simţi
milă.
Povestile lui Wilhelm Hauff (18)
Spre ziua a sasea
Călătorii hotărîră să se odihnească o zi în acel caravanserai, pentru ca şi ei şi animalele să prindă puteri. Ziua
aceasta trecu tot cu felurite petreceri, cu aceeaşi voioşie ca în ajun.
După-masă îl îndemnară şi pe al cincilea neguţător, Ali Sizah, să-şi facă datoria şi să spună şi el o poveste, aşa
cum spuseseră şi ceilalţi. El mărturisi că viaţa lui era prea săracă în întîmplări
neobişnuite, vrednice de a fi istorisite; de aceea ar vrea să le povestească
altceva, şi anume: Povestea
despre prinţul cel neadevărat.
Hai ca pe-asta n-o stiati (5)
Anestezia
În Antichitate, oamenii se învăţaseră, probabil, să tolereze durerea
provocată de boli de felul artritei. Uneori aveau de suferit intervenţii
chirurgicale pentru repararea oaselor rupte; cu 4000 sau 5000 de ani în urmă se
răneau în timp ce tăiau copaci, luptau sau construiau monumente megalitice şi
piramide. Din vremuri foarte vechi s-a practicat trepanarea. Aceasta presupunea
tăierea unei bucăţi a craniului, posibil în scopul eliberării duhurilor rele.
Probabil că durerea era îngrozitoare, şi nu se ştie cum o suportau pacienţii.
Mulţi se însănătoşeau, dar unii mureau la scurt timp după intervenţia
traumatică.
Greaua viata a catelelor si a femeilor
Imediat ce Cindy a facut pui, Richi, autorul lor, a intrat in calduri. Nu stiu daca asa se intampla la fiecare nastere, femelele devenind ispititoare pentru masculi. Eu credeam initial ca Richi vrea sa omoare puii, ca sa scape de niste rivali - cam asa am vazut ca se intampla, spre exemplu, la leii din savane. Cand colo, cum i-a scos Lili putin pe amandoi prin jurul casei, cum individul a incercat sa se urce pe Cindy.
| Pui de catea |
sâmbătă, 15 martie 2014
Faceti-va bine (347)
Yucca
Denumire ştiinţifică:
Yucca schidigera.
Prezentare. Yucca – un arbust
din familia liliaceelor (agavaceele) – creşte în America Centrală. Yucca este o plantă verde în permanenţă. Inflorescenţa de yucca are
forma unui racem foarte dezvoltat. Tulpinile au înălţime redusă, frunzele fiind
situate în vârful ramurilor, sub formă de buchet. Pentru uz medicinal se foloseşte
partea aeriană a plantei.
Trei milenii de umor (52)
Un milionar american a înghiţit un os de peşte. Sufocîndu-se, a fost
transportat la clinica unui vestit internist. Salvîndu-1 de la moartea prin
sufocare, medicul i-a spus:
— O.K. Am terminat! Cum? Onorariul?
Să-mi daţi a treia parte din suma pe care aţi gîndit-o pe cînd aveaţi încă osul
de peşte în gît!
vineri, 14 martie 2014
Solidarizarea cu Andrei Pleșu - un demers inutil
În primăvara anului 1991, într-o după-amiază plină de soare, stăteam la o bere cu un bun amic, pe terasa cabanei Schiori din Sinaia. Pe vremea aia citeam, ca orice român, toate ziarele şi revistele posibile. Aşa se face că aveam la mine, pe lângă Zig Zag, Baricada, Adevărul şi ce-o mai fi fost, un exemplar purulent din „România Mare”, publicaţie care se ocupa sistematic cu terfelirea tuturor celor care nu mergeau pe linia trasată de Ion Iliescu. De îndată ce oricare dintre aceştia călca pe bec, dovedindu-se ori pro-occidental, ori pur şi simplu anti-comunist, în revista lui VC Tudor apăreau articole kilometrice în cadrul cărora respectivul era numit microcefal, băutor fruntaş, vânzător de ţară, coadă de topor şi câte altele. Ei bine, în numărul pe care-l primisem eu în acea zi frumoasă de primăvară era împroşcat cu secreţii ministrul culturii. Titlul, întins pe două pagini, era următorul: „Andrei Pleşu - un bandit în guvernul României”.
Numele viermelui
In Noul Testament, Cristos vorbeste despre un anumit vierme care locuieste in gheena focului si care nu doarme niciodata, singura sa ocupatie fiind sa se infrupte din carnea celor care au ajuns acolo pentru faptele lor cele rele. Ulterior, in scrierile bisericesti, s-a incetatenit sintagma "viermele cel neadormit". Ei bine, pot spune ca nu demult, intr-un moment de maxima nervozitate, mi s-a revelat numele acestui vierme. Il cheama Bertil. Sa va explic cum sta treaba.
joi, 13 martie 2014
Mici intamplari cu animale (201)
S-a întîmplat să găsim păstrăvii în
toane bune, adică porniţi pe vînătoare. Îndată ce sărutau musculiţele noastre
mincinoase din pleasna undiţei, unda de cristal a Frumoasei răspundea din
horbota şuvoiului fulgerarea argintie, şi unul după altul se zbăteau, aduşi
spre mal, peştii cu puncte roşii. Mărunţişul se alegea cu o spaimă şi, eliberat
îndată din prinsoarea delicată a cîrligului minuscul, ţîşnea spre adînc. În
coşuri, culcaţi pe pat de urzici, s-au strîns destui. Frumuşei, mărişori, dar
niciunul dintre cei voinici, pe care trebuie să-i joci şi să-i oboseşti pînă îi
poţi aduce în gura minciocului.
Faceti-va bine (346)
Vulturica
Denumire ştiinţifică:
Hieracium pilosella; Hieracium transsilvanicum.
Prezentare. Vulturica – o
erbacee perenă – este o specie din familia compozitelor. Dezvoltă un rizom, din
care pornesc rădăcinile şi stolonii. Tulpina aeriană, lipsită de frunze sau cu frunze
mici, este păroasă
şi poate ajunge
la 30 cm
înălţime. Florile, grupate, au culoare
galben-aurie şi apar
în perioada mai
– august. Vulturica
este răspândită în zonele mai înalte, pe dealuri şi munţi, în locuri cu
lumină multă. Pentru aplicaţii medicinale se recoltează partea aeriană a
plantei, recomandându- se a fi utilizată în stare proaspătă. Se prepară
infuzie, tinctură, extract, poţiune.
Povestile lui Wilhelm Hauff (18)
Muc cel Mic (2)
Ceilalţi
slujitori ai împăratului nu-l vedeau însă cu ochi buni: nu le plăcea să împartă
bunăvoinţa stăpînului cu un pitic care nu ştia altceva decît să alerge. Puseră
deci la cale tot felul de uneltiri împotriva lui, dar toate dădeau greş, căci
împăratul arăta o încredere nemărginită celei dintîi ştafete a sa, care îi
ducea toate veştile de taină. (La asemenea înaltă cinstire ajunsese Muc!)
Hai ca pe-asta n-o stiati (4)
Busola magnetică
În legătură cu inventarea busolei circulă mai multe versiuni. O vreme
s-a crezut că aceasta s-a întâmplat în anul 2634 î.H. în China.
Împăratul Huang Ti a încercat să atace un
duşman învăluit într-o ceaţă groasă şi a construit un „car” pentru a găsi
sudul, ceea ce i-a permis să găsească duşmanul. Această poveste este doar o
legendă şi, în orice caz, un car care găseşte sudul nu este acelaşi lucru cu o
busolă magnetică.
Femei comuniste (5)
Vă vedeţi practicînd o altă profesiune?
ELENA MARTINAŞ, buldozeristă la Grupul
de şantiere Oltul inferior, Slatina
—
Nu! Rămîn la cea de constructor.
—
Dar, ce construiţi dv. aici?
—
Iaca, nişte hidrocentrale.
miercuri, 12 martie 2014
Cosmicomicariile lui Italo Calvino (9)
Dinozaurii
Cauzele rapidei dispariţii a Dinozaurilor rămîn destul de misterioase. Ei au evoluat şi s-au înmulţit
în Triasic şi Jurasic şi timp de 150 de milioane de ani au fost dominatorii de
necontestat ai continentelor. Este posibil să nu
se fi putut adapta marilor
schimbări de climă şi vegetaţie care au avut loc în Cretacic. La sfîrşitul
acelei perioade dispăruseră cu toţii.
Toţi în afară de mine — preciză bătrînul Qfwfq
— căci şi eu am fost dinozaur cîtva timp: să
zicem vreo cincizeci de milioane de ani — şi nu-mi pare rău: pe atunci, dacă erai dinozaur aveai conştiinţa că te afli
pe calea cea bună, şi toată lumea te respecta.
Faceti-va bine (345)
Volbura
Denumire ştiinţifică: Convolvulus arvensis.
Denumiri populare: rochiţa rândunicii, poala rândunicii, poala Maicii
Domnului, adormiţea.
Prezentare. Volbura este o plantă târâtoare-agăţătoare, cu o
tulpină lungă de un metru şi chiar mai mult. Este o plantă erbacee, perenă, des
întâlnită în zona de câmpie şi deal – pe terenuri agricole, prin pârloage, pe
marginea drumurilor. Face parte din familia convolvulaceelor.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)












