Un dialog

Tortura prin speranță

În secolul al XVI-lea, la Saragossa, în Spania, un rabin putrezea într-o temniță subterană, umedă și întunecată, torturat de Inchiziție ca să-și renege credința. Un frate dominican, al treilea Mare Inchizitor al Spaniei, urmat de un torționar-șef și de două ajutoare ale acestuia, vine să-l anunțe, cu ochii în lacrimi, că „pedeapsa lui frățească a luat sfârșit“: a doua zi, va urca pe rug, împreună cu alți patruzeci de eretici ca el, și trebuie să-și încredințeze sufletul lui Dumnezeu. 

Palesică și salvamontista lui Pește

A văzut o țară întreagă cum un interlop din Lupeni a trântit la pământ o salvamontistă, cu o lovitură de pumn în plină figură. Scena a avut loc într-un bar din Straja, pe la 2 noaptea. Domnișoara salvamontistă Miruna Inel se apropie de masa unde bea interlopul Palesică, îi spune ceva, la care el se ridică și o pocnește. Dă în ea ca într-un bărbat, fără să stea prea mult pe gânduri.

Nici Dumnezeu nici Big Bang

Aflu, dintr-un articol publicat de livescience.com, că teoria Bing Bang privind apariția universului acum vreo 14 miliarde de ani printr-o uriașă explozie, s-ar putea să nu stea în picioare. Explicația, la nivel de broșură de popularizare, este următoarea. 

Ură, vulgaritate și venin

Am, de la o vreme, diverse revelații privind felul în care mă văd oamenii. Acum o lună, o foarte bună prietenă mi-a spus că s-a lămurit în ce mă privește: sunt un om care nu ia absolut nimic în serios, nici măcar pe sine însuși. Și, trebuie să mărturisesc, i-am dat dreptate. Nu iau nimic în serios, nici măcar răul care mă împresoară, nici moartea care se tot apropie. E un mod de a scăpa de toate amenințările.

Ce a înțeles Iohannis din acțiunea ANAF

Klaus Iohannis, președintele României, omul care a câștigat alegerile în 2014 pe un uriaș val de ură contra lui Victor Ponta,  și-a dat arama pe față într-un mod la care cred că puțini s-ar fi așteptat. Fără să clipească, el a declarat, la unison cu Tăriceanu, Dragnea și ceilalți exponenți ai gândirii pesedisto-vadimiste, că ANAF nu a procedat cum trebuie descinzând la sediile Antenelor și dându-le termen să plece. Totul bazat pe o hotărâre definitivă și irevocabilă, căreia Gâdea și compania refuză de doi ani să-i dea curs. 

Despre dragoste - altfel

OSHO - CE ESTE DRAGOSTEA?

N-ar trebui să punem această întrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toată lumea ar trebui să ştie ce este dragostea. Însă de fapt nimeni nu ştie sau foarte rar se întâmplă să mai fie câte cineva care să ştie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experienţe.

Da, se vorbeşte despre ea. Se scriu scenarii de film şi romane de dragoste, se compun cântece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, vei citi despre ea în reviste – există o imensă industrie care să-ţi pună la dispoziţie idei despre ceea ce înseamnă dragostea. Mulţi sunt implicaţi în industria destinată să-i ajute pe oameni să înţeleagă dragostea. Însă dragostea rămâne în continuare un fenomen necunoscut. Şi ar trebui să fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.

Facebook - viața în oglindă

Trebuie să recunosc că FB este o sursă continuă de învățături despre lume și viață. Comportamentul celor care intră aici este cel pe care-l au și în afară. Au loc trădări, se minte, se petrec mici drame, oamenii se îndrăgostesc, se despart, se fac declarații, se fură, se amenință etc. Dacă ți se pare simplu să închizi calculatorul și să spui că toate sunt doar virtuale, te înșeli: toate sunt reflexii ale vieții reale și multe au consecințe reale pentru cei care se implică. E ca și cum ai privi oamenii printr-o oglindă, dar din când în când ar zbura către tine câte o piatră care te-ar lovi în tâmplă. 

Ochelarii impenetrabili

Am scris o poezie și m-am gândit să fac un BMP cu ea, ca s-o atârn pe peretele meu de Facebook. Fac lucrul ăsta adesea, în principiu pentru că BMP-urile conțin poeziile puse pe anumite imagini. Dar mai e ceva: uneori ascund în fundal anumite mici (sau foarte mari, uriașe) secrete legate de textul poeziei. De data asta, m-am gândit la ceva care, dacă ar fi prezentat fără nicio prelucrare, ar putea, vorba televiziunilor, să-i „afecteze emoțional” pe privitorii-cititori.

Un cântec barbar

Voi laşi dătători de porunci,            
Mai râdeţi! Nevolnică turmă,
Mai râdeţi, că-i râsul din urmă!
S-apropie ziua! Şi-atunci
Vedea-veţi, sălbateci barbari,
Câmpiile voastre-necate
De vuietul multor armate,
Ca vuietul apelor mari -
Veni-vom ca-n ziua de-apoi;
Va plânge cu hohote zarea
De cară, de cai, de strigarea
Mulţimii pornite spre voi!

Domnul Miki și plita electrică

Într-o zi, pe când locuiam în orașul C, mi s-a ars o plită electrică - din cele cu un singur ochi, pe care poți să-ți faci o cafea, un ceai, dar și varză cu carne sau pilaf, dacă insiști. S-a ars pentru că am scăpat pe ea niște apă, apoi m-am luat cu nu mai știu ce treburi și am uitat, după care am băgat-o în priză. Așa că m-am dus cu ea la reparat. Dar nu a fost deloc simplu: în orașul C nu găsești un „centru” de reparații, cum erau pe vremuri. Nu găsești nici măcar un mic atelier unde să meargă lumea cu electrocasnice defecte. Singura soluție e să găsești pe cineva priceput.

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură niciun copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare, ba pe la meşteri vrăjitori, ba pe la cititori de stele şi ca să rămâie baba grea, nici gând n-avea.

Ajunşi la vreme de bătrâneţe, începură a se îngrijora.

O vizită a Reginei Maria

Sunt curioase datini la țărani, eresuri ciudate. România fiind o țară de secetă, e noroc să ajungi cu ploaie: e semn de belșug, de rodnicie, e nădejde de bună recoltă, bogăție.

Uneori, când mergeam prin sate, țărancele puneau donițe mari pline de apă înaintea pragului; un vas plin e semn de noroc. Ele varsă chiar apă înaintea piciorului cuiva, tot din pricina acestui straniu eres, că apa e belșug, și, când vine fața luminată între ei, trebuie să i se facă cinste în tot felul.

Stânca Corbului - o poveste a lui Alecu Russo

    Vizitând valea Bicazului, care dă în valea Bistriței, caii noștri se înșirau pe cărări înguste și pietroase, conduși fiind de un călăuz muntean. Acesta era tipul românului din Carpați, tânăr, vesel, sprinten, dibaci, lipsit de învățătură, însă înzestrat cu bunul simț al strămoșilor noștri. El își purta calul în joc și ne povestea în graiul său poetic viața lui de copil al munților, vânătorile sale la urși și chiar îndrăgirile inimii lui, spunându-ne totodată numele piscurilor și admirând cu noi mărețele așezături stâncoase, care ne înconjurau ca un amfiteatru uriaș.

Despre curve și prostituate

O întrebare dificilă este următoarea: „ce este aceea o curvă?” Cei mai mulți oameni își închipuie că știu răspunsul: o femeie care își oferă trupul bărbaților contra cost. Dar aceasta este o opinie ușuratică și pripită. Femeia care face sex pentru bani se numește prostituată. Este adevărat că unii îi zic curvă, dar folosirea acestui cuvânt este abuzivă.

Mizil - poziția 35

An de an, începând cu 2007, are loc un festival de poezie numit „Romeo și Julieta la Mizil”. Locul desfășurării?....Evident, Mizil. Un oraș pe care nu l-am vizitat niciodată, dar prin care am trecut cu viteza legală. Pentru cine nu știe, „Romeo și Julieta la Mizil” este titlul unei comedii în două acte scrise de George Ranetti. Iar despre Ranetti, se pot găsi informații aici:
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/George_Ranetti.

Repudierea imaginației

Am publicat zilele trecute o poezie - mai bine zis am urcat-o pe Facebook, unde am o pagină dedicată inspiraţiilor mele poetice. Am primit likes, unii cititori m-au felicitat, alţii au dorit să comenteze. Cineva a mers mai departe - întrucât i-a plăcut mult poezia respectivă, a sharuit-o pe propria sa pagină de Facebook. Acolo văzând-o, o doamnă care nu ştia de mine i-a dat un like şi a adăugat un comentariu care mie mi se pare fantastic:

Oare cum e să fii liliac?

Presupun că toţi suntem de acord că liliecii au experienţe. În definitiv, sunt mamifere, şi nu e mai puţin adevărat faptul că ei au experienţe, decât faptul că şoarecii, sau porumbeii, sau balenele au experienţe la rândul lor.

Lipă și imnul național

Despre Elisabeta Lipă, mărturisesc că nu am știut nimic până să devină ministru al tineretului și sportului în guvernul Cioloș. Așa am aflat că domnia sa a fost una dintre cele mai mari sportive ale României, ca și Gabriela Szabo, predecesoarea sa în funcție. Așadar, punem în fruntea ministerului oameni care au făcut performanță în sport. După mine, o prostie. În fruntea MTS ar trebui să fie oameni pricepuți la alocarea banilor, la bugete etc, nu oameni care știu să alerge sau să dea cu vâsla. 

Un vis al lui Kafka

Visul de azi noapte, pe care eu însumi nu l-am considerat fru­mos cînd a venit ziua, exceptând o scenetă comică alcătuită din două replici şi al cărei efect a fost acea satisfacţie imensă pe care o simţi în vis, dar pe care am uitat-o. Străbăteam - nu mai ştiu dacă Max a fost de față chiar de la început - un şir lung de case la înălţimea primului sau a celui de-al doilea etaj, aşa cum treci dintr-un vagon în altul în trenurile accelerate. Mergeam foarte repede, poate şi pentru că unele case erau atât de şubrede, încât tre­buia să te grăbeşti, fie şi din pricina asta. Uşile dintre case nu mă surprindeau