DOUĂZECI ŞI NOUĂ
Venise o altă zi şi soarele
strălucea din nou.
Căpitanul Gregory, de la Biroul de
persoane dispărute, aruncă o privire grea pe fereastra biroului său spre
geamul de sus, zăbrelit, al Palatului de Justiţie, alb şi curat după ploaie.
Apoi se întoarse gânditor pe scaunul turnant, apăsă tutunul din pipă cu degetul
mare, plin de cicatrice, şi mă privi lung şi rece.
— Aşadar ai intrat într-altă
încurcătură.
— Ai şi auzit de ea.