Faceti-va bine (66)

Coada zmeului
Denumire știinţifică: Calla palustris.
Prezentare. Coada zmeului este o plantă iubitoare de mare umezeală și de aceea poate fi întâlnită în mlaștini și în ape stătătoare sau lin curgătoare. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35 cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și începutul verii, fructele fiind niște bobiţe roșii. Coada zmeului face parte din familia araceelor. Ca  plantă  medicinală  nu  are  o  importanţă  deosebită.  Pentru  uz  medicinal  se recoltează rizomul, care are gust acru și este toxic.
Substanţe active importante. Coada zmeului este o plantă puţin studiată, dar se bănuiește că ar conţine alcaloizi.
Întrebuinţări. Coada zmeului poate fi folosită pentru combaterea urzicăturilor, vezicaţiilor, iritaţiilor pielii, mușcăturilor de viespi sau albine. Cândva, această plantă era folosită ca antivenin, în cazul mușcăturilor de șarpe.

Robotul înfulecător de pizza

Există oameni care nu privesc niciodată în trecut. Pentru ei tot ce contează este viitorul. Pentru ei nu mai există nimic din ceea ce a fost, lor le vine ușor să plece de oriunde, nu au niciun fel de nostalgie... Ăștia au fost și sunt oamenii cei mai căutați în societate. Pentru că dacă nu ai trecut, nu te poți teme de nimic. Dintre ei își racolează firmele angajații cei mai de nădejde, pe ei îi pot trimite oriunde oricând. Și tot pe ei ii folosesc cu maxim succes serviciile de spionaj. Își poate cineva închipui un James Bond măcinat de dor, gândindu-se cu o figură tristă la „the green grass of home”? Omul fără trecut este un mic robot căruia i s-a dat o pizza uriașă, din care înfulecă necontenit. Gândul nu i se întoarce niciodată la rotunjimea inițială, tot ce are el în cap este să înainteze, să mănânce. Imaginea permanentă din mintea lui este a părții de pizza care i-a mai rămas de consumat. Dacă-l întrebi despre ceea ce a mâncat în trecut, îți spune: „La ce bun să discutăm despre asta? Ce-am mâncat s-a dus. Să discutăm despre viitor”. Uite-așa, robotul mâncător de pizza ajunge într-o zi să înfulece ultima îmbucătură, după care, exact ca omul care și-a trăit viața dând tribut nostalgiei, moare. Asta e toată treaba: mor amândoi la fel. Și nu știu dacă vreunul dintre ei a înțeles mai mult decât celălalt.

Frumusetea inutila

Generatii intregi de elevi au iubit-o pe mama. Nu am auzit pe nimeni, niciodata, vorbind-o de rau. Pe toti i-a inteles, pe toti i-a ajutat, pe toti i-a facut sa citeasca, sa inteleaga... Dar ce folos... Implinirea ei nu a fost sa fie ca profesor. Ea ar fi vrut mult mai mult decat sa fie iubita de elevi. Ar fi vrut sa fiu eu cel care o iubeste, care o pretuieste si care ii calca pe urme. Dar n-a stiut sa vada ca prea multa dragoste sufoca, n-a inteles ca un baiat de 15 ani are nevoie de mai mult decat de o biblioteca. A vrut sa faca din mine omul perfect si asta s-a intors impotriva ei, pentru ca eu n-am priceput decat ca nu sunt lasat sa fiu eu insumi.

Mama...un suflet frumos. La ce foloseste frumusetea? ma intreb acum... 

La ce foloseste frumusetea unei flori daca ea nu este privita de nimeni? Nu exista frumusete in sine, ea are nevoie de privitori. Dar la ce bun pentru cel frumos sa se stie admirat de oricine in afara de persoana pe care el o iubeste?

Sfârșituri

Mă întind să iau cutia cu cafea și brusc realizez că ceea ce se mișcă e mâna mea, pe care o privesc de parcă aș fi altcineva. Starea de febrilitate nu se mai dă dusă. Pusee de amețeală, contorsiuni ale minții, vin în valuri. „E de la vinul de aseară” - îmi spun. Dar știu foarte bine că nu e așa. E sfârșitul, a început de ceva vreme și acum e în plină desfășurare.
Sfârșitul a fost când am terminat facultatea. Stăteam lungit pe pat, cu mâinile sub cap, cu privirile în tavan și îmi spuneam: „Gata, s-a isprăvit”. Scăpasem de toate problemele, examene, conflicte, repartiție, toate erau rezolvate. „Ce probleme aș mai putea să am de acum înainte?” mă întrebam. „Cum o să fie să trăiesc fără probleme?”

O poezie a lui Octavian Goga

De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...

Ajutorul și iertarea

Într-o zi, un om care până atunci a avut o viață liniștită, obișnuită, comună, dă de necaz. Să zicem, spre exemplu, că trece cu mașina peste cineva și-l bagă în spital. Să mai presupunem că omul cu pricina este evlavios, se duce la biserică în fiecare duminică, ține posturile etc. Se pune întrebarea: cum va acționa el imediat după comiterea faptei?  

Arta si artistii ei (13)

Un cantec al lui Nichita Stanescu

Cântec

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

Alegeri cu puști și pistoale

Mă întreb, uneori, la ce îi poate folosi unui om să aibă păreri. De exemplu, eu am o părere despre greva parlamentară a Opoziției din România. Nu o să spun care e ea, poate fi pro sau poate fi contra, asta nu are nicio importanță. Întrebarea e simplă: la ce-mi folosește că am această părere? O să-mi spună unii: îți folosește, pentru că te duci la vot și o exprimi. Serios? Așadar părerile mele contează doar din patru în patru ani? În rest pot să mor cu ele în brațe? Sistemul asta care ne transformă pe aproape toți în masă de manevră, mie mi se pare complet greșit. Nu văd nicio diferență între a mă duce la vot și a porni un război. Să ne imaginăm că tot la patru ani partidele își strâng armatele și se prind în bătălie la propriu, cu pistoale etc. Bătălia durează 45 de zile, la sfârșit se numără morții și gata. Cine e mai tare, conduce țara. Cât despre președinți? Să fie aleși de partidul care a învins pe câmpul de luptă. Ei? Aud? De ce nu ar fi mai bun sistemul ăsta?

Din pătimirile lui GOG (3)

CAPODOPERELE LITERATURII

Aveam nevoie, pentru unele planuri ale mele, să cunosc ceea ce profesorii colegiilor numesc „capodoperele literaturii". Am comandat unui bibliotecar laureat, a cărui perfectă pricepere mi se garantase, să-mi pregătească o listă foarte restrânsă de cărţi şi să mi le procure în cele mai bune ediţii. Îndată ce avui în mână aceste comori, nu mai primii pe nimeni şi nu mă mai sculai din pat.

Faceti-va bine (65)

Coada șoricelului

Denumire știinţifică: Achillea millefolium.

Denumiri populare: iarba oilor, brădăţel, sorocină.

Prezentare. Sub acest nume sunt cuprinse mai multe specii de erbacee perene medicinale. Făcând parte din familia compozitelor, speciile de coada șoricelului au frunze păroase, florile fiind dispuse într-o inflorescenţă micuţă. Coada șoricelului înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în mod obișnuit, de culoare albă. Uneori, florile de coada șoricelului pot fi colorate

Greva foamei

Exista niste oameni in Romania care fac, din cand in cand, greva foamei. Spun asta fara nicio urma de ironie. Ei protesteaza impotriva incalcarii unor principii fundamentale, de ordin moral sau legal. Este dreptul lor sa aleaga orice mod pasnic de protest, inclusiv greva foamei. Tot ce vreau este sa pun in discutie utilitatea unor astfel de proteste. Si o sa ma refer, pentru a nu discuta in abstract, la cazul lui Doru Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie din Bucuresti. Acest om se afla in greva foamei din 21 noiembrie 2011, pentru a obtine urmatoarele: aplicarea legii lustratiei, a legii imprescribilitatii crimelor impotriva umanitatii si a legii recunostintei fata de eroii revolutiei anticomuniste. De-a lungul vremii, el s-a mai aflat de trei ori in greva foamei si, din cate stiu, nu a rezolvat nimic sau aproape nimic. Si, din cate poate deduce oricine, nici nu va rezolva vreodata ceva, decat daca va trai cat Matusalem si va apuca sa-i vada murind pe cei care impiedica aplicarea legii lustratiei.

Ispravile lui Pacala (6)

Tocmeala

Când pe munte-a pus piciorul, cruce şi-a făcut voios,

Apoi s-adânci-n desimea codrului întunecos.

Şi sub câte-un brad la umbră, fără grijă de nimica,

Sta, cânta cu drag din fluier, cât de mare-i ziulica.

Brazii, auzindu-i cântul, ramurile-şi clătinau;

Păsările, fermecate, pâlcuri prin văzduh săltau.

Dar s-a săturat la urmă prin păduri de hoinărit,

Şi-ntr-o zi, din munţi porneşte către şesul înflorit.

Mici intamplari cu animale (12)

SCĂPARE LA OM (2)

Un gospodar îşi avea locuinţa departe de comuna Cojocna-Cluj, tocmai sub pădure. Un ţăran a prins o ieduţă de că­prioară şi i-a adus-o în dar. Omul era vînător şi ştia că, dacă o va lăsa în pădure, ieduţa, plăpîndă, n-are să trăiască în lipsa mamei. O va prinde vulpea sau mîţa sălbatică, ori va muri de foame. Gospodarul nu s-a bucurat de darul acesta, care era mai curînd o belea, dar n-a avut ce face. A îngrijit-o pe orfană cum a ştiut el mai bine si a scos-o din iarnă mărişoară, dolo­fană. Apoi, primăvara, i-a dat drumul în pădure. A trecut vara, a trecut toamna, omul a şi uitat de protejata lui. Cu cîteva zile înainte de Anul nou, se pomeneşte însă cu căprioara la uşa casei. Dacă n-ar fi avut semnul tăiat în urechea stînga, n-ar fi recunoscut-o, în aşa hal era. Slabă, numai pielea întinsă pe oase, cu părul zbîrlit, în coastă cu o rană urîtă din care se scurgea puroi galben-verzui. Probabil rănită de vreun braco­nier fără suflet. Omul, milos, i-a ales culcuş într-un colt al grajdului cald şi a făcut tot ce a ştiut ca să o salveze. Căprioara suferea toate durerile tratamentului: stoarcerea puroiului, spălături, badijonări cu tinctură usturătoare, bandajări. În za­dar. După patru zile, biata fiinţă a murit. 

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor

 

Parfum de bocanci

Una dintre marile mele probleme în adolescență și dincolo de ea până pe la 25 de ani a fost transpirația urât mirositoare a picioarelor. Din cauza ei, preferam să nu mă duc în anumite vizite, unde știam că trebuie să mă descalț. Fără niciun fel de exagerare, dacă-mi scoteam pantofii urma un dezastru. De multe ori, aveam la mine o pereche de ciorapi curați și, după ce stăteam o vreme mai îndelungată încălțat, căutam o chiuvetă, mă spălam pe picioare și îi schimbam. Numărul situațiilor în care fusesem obligat să plec din casa cuiva intempestiv era mare. La fel și cel al cazurilor în care ireparabilul se produsese și mă făcusem - în opinia mea - de râs. 

O poezie a lui Cezar Baltag

Hotel

Adăugaţi o legendă

"atunci iarasi va veti petrece restul
vietii dormind, afara numai daca
zeul, îngrijindu-se de voi nu v-ar
trimite pe altcineva la fel "
(Platon, Apologia)

Camera 3210. Poftiti cheia, va rog.
Luati ascensorul din stînga.
Buna seara, domnilor.
Eu urc în camera si ma odihnesc putin.
Cobor într-un sfert de ora.
Ne vedem jos. Ne vedem sus.
Nu ne mai vedem niciodata.

Faceti-va bine (64)

Coada racului

Denumirea știinţifică: Potentilla anserina.

Denumiri populare: iarba gâștii, zolotnic, argintică.

Prezentare. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene. Înălţimea ajunge până la 70 cm. Au valoare medicinală, potrivit tradiţiei românești, cozile frunzelor și rădăcinile, dar mai ales cozile frunzelor. Marele specialist Jean Valnet susţine că pentru terapiile cu preparate din această plantă sunt mai indicate frunzele și florile.

Substanţe active importante: ulei eteric, tanin, substanţe amare, flavone.

Extractul de coada racului conţine și alţi compuși, deocamdată necunoscuţi. Întrebuinţări. Decoctul de coada racului are efecte pozitive într-o gamă foarte largă de afecţiuni – artrite, hipermenoree, dismenoree, enterocolite, inflamaţii gingivale, leucoree, anemie, diaree, ulceraţii cutanate – fiind astringent, spasmolitic, antispastic, analgezic, hemostatic, antiseptic, antiinflamator.

Decoctul preparat din coada racului nu se ia pe nemâncate și nu este indicat pentru cei suferinzi de afecţiuni cronice renale și hepatice.

Cuicsardiv

Prin clasa a şaptea cred, făceam practică la atelierul şcolii şi ni s-a schimbat maistrul. Făcusem până atunci cu domnul Istrățoiu, care mă lăsa să fumez la gura sobei. Şi, fără să ştim noi de ce, ne-am pomenit într-o zi cu directorul Rapcea însoţit de un tip cu numele Vidrasciuc, pe care ni l-a prezentat drept noul maistru.  Vidrasciuc ne-a ţinut un discurs de am îngheţat cu toţii. Vorbea ca un plutonier, răstit, apăsa cuvintele ca să ne între bine în cap şi spunea lucruri din care reieşea că viaţa noastră la orele de atelier va fi foarte foarte grea.

Magnificul Britt

Filmul care m-a cucerit totalmente pe cand aveam vreo opt ani a fost "Cei sapte magnifici", cu Yul Brynner, James Coburn, Charles Bronson, Steve McQueen... Cea mai tare scena din film mi se parea aceea in care Britt (James Coburn) se infrunta cu un anume Wallace. Cei doi stateau fata in fata si se stia ca unul trebuie sa fie mai iute iar celalalt sa moara. Ideea e ca Wallace tragea cu pistolul, pe cand Britt avea un cutit cu buton. Uite scena aici: http://www.youtube.com/watch?v=KctqZVYgmO4

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (2)

Deznădejdea bătrânei

Mica bătrână zbârcită se simţi nespus de bucuroasă văzând pe acest drăgălaş copil pe care fiecare îl răsfăţa, căruia toată lumea dorea să-i placă; drăgălaşă făptură, tot atât de plăpândă ca şi ea, mica bătrână şi, la fel, fără dinţi şi fără păr.