Ispravile lui Pacala (8)

La oi

Popa şi-a ţinut cuvântul. Pe Păcală l-a trimes,

Chiar în dimineaţa-aceea, să păzească oi la şes.

El s-a dus. Şi-n larg afară, stând la umbra unui fag,

Scoase fluierul şi prinse a cânta cu mare drag.

Iară oile-mprejuru-i — parcă le-ncinsese-un foc —

Cum îi auziră cântul, toate s-au pornit pe joc!

Happy Birthday

Azi, la școală, așteptând-o pe Maria, am asistat la show-ul produs de niște mămici împreună cu odraslele lor multiculturale. A fost ceva fa-bu-los. Au strigat, au chițăit, s-au lăsat pe vine, și-au clătinat coamele de păr, au râs paranoic, și-au pasat jucării de-ale copiilor și multe alte lucruri care eu credeam că se petrec doar în filmele cu Meryl Streep - alea de genul „Mamma mia”. Uite cam cum arătau, într-un moment de acalmie:

Mici intamplari cu animale (16)

Miros de primejdie

Foarte multe şi dezastruoase experienţe au avut cele mai multe animale în contactul lor cu omul, încît s-a sedimentat în firea lor, ca un instinct de temelie, frica de acesta. Oricît ar fi de înzestrate unele animale cu arme de apărare şi de atac mult superioare celor fizice ale omului, din vechimile adînci au recunoscut superioritatea acestei fiinţe care a născocit unelte şi meşteşuguri pe care ele, animalele, nu le pot egala. În afară de situaţii excepţionale, primul impuls al animalelor ajunse în faţa omului este să fugă, să scape. Aceasta o constată si vînă­torii de fiare mari - urşi, mistreţi, lei, tigri, elefanţi, rino­ceri etc.

O mică întîmplare a vărsat multă fiere într-unul din ceasu­rile mele de seninătate.

Prima zi de școală

Azi, Maria a început școala. Emoționată, biata de ea, dar lasă că nici cu mine nu mi-a fost rușine. Parcă aș fi început eu, nu fiică-mea. Am ajuns la școală cu aproape zece minute mai devreme. Am parcat și ne-am dus către intrare, unde trona un portar cu chip aspru. Tocmai ne pregăteam să-l abordăm, când îl auzim că zice:

- May I ask if she is Maria?

- Yes, she is Maria, but how do you know? am întrebat eu, absolut surprins.

Pe malul lacului

Ieri, pe malul lacului Maschzee, in Hanovra, Maria s-a dat cu rolele, Liliana a plimbat catelul, iar eu am facut poze. Mi s-a parut incredibil sa vad oameni de toate culorile, sexele, religiile, orientarile sexuale (oare cum mi-oi fi dat eu seama de aceste nuante?) alergand, pedaland, alunecand, culisand, trepidand etc, fara nicio inhibitie si, cu siguranta, fara niciun fel de gand circulandu-le prin minte - ceea ce nu poate fi decat minunat. Iata cateva mostre:

Un fel de femeie-comisar in mars

Rollerita impingand un carucior de invalid
Pacat ca nu mi-a iesit foarte clar

Faceti-va bine (72)

Cornul secarei 

Denumire știinţifică: Claviceps purpurea. 

Denumire populară: pintenul secarei. 

Prezentare. Cornul secarei este o ciupercă ce se dezvoltă în ovarul diferitelor graminee și, mai ales, după cum îi spune și numele, pe spicele (florile) de secară. Această dezvoltare a ciupercii provoacă o boală a spicului. Prin urmare, pe spic apar niște diformităţi tari, de culoare brun-negricioasă sau violaceu-negricioasă, niște săculeţi alungiţi numiţi scleroţi.

Mituri cu germani

Nu am decat doua zile de Hanovra si deja incep sa se spulbere incetisor miturile despre hiper-corectitudinea germana. La intrarea dinspre Cehia, am vazut limpede panoul pe care sunt indicate vitezele maxime pentru autovehicule, in functie de tipul drumurilor. Pentru autostrada, scria clar 130km/h. Eu, ca romanul, apasam pana pe la 150 si ma uitam cum trec pe langa mine masini cu numar de Germania, care aveau cel putin 200 la ora. 

Elisabeta a II-a și conspirația papucilor

În anul 1952, Banca Națională a Canadei a avut ideea să lanseze o nouă serie de bancnote. Pentru design, a fost contractat un oarecare Gundersen, de la British American Bank Note Company, care a trecut la treabă. Termenul pentru lansare era undeva în 1954. Gundersen și-a lucrat matrițele folosind fotagrafii ale reginei Elisabeta a II-a, făcute de fotograful oficial al reginei, un anume Peter-Dirk Uys. Totul a decurs conform planului, iar în 1954 bancnotele erau pe piață. Ei bine, la un moment dat, un cetățean a sunat la Banca Națională a Canadei și a anunțat că în părul reginei se vede clar figura unui diavol. Iată ce observase el:

De-ale lui Zoscenko (4)

Agitatorul

Grigori Kosonosov, paznic la o şcoală de zbor, a plecat în concediu la el în sat.

— Ia vezi, tovarăşe Kosonosov — i-au spus prietenii înainte de plecare — dacă tot te duci la ţară, fă şi dumneata un pic de agitaţie. Spune-le ţăranilor că aviaţia se dezvoltă... Poate donează şi ei ceva pentru un aeroplan.

— Nici vorbă —  a zis Kosonosov. Fac şi agi­taţie. La altele nu mă bag, dar despre aviaţie le vorbesc eu, n-aveţi nici o grijă.

Kosonosov a venit în sat toamna şi, chiar în ziua cînd a sosit, s-a dus la soviet.

— Uite — zice — aş vrea să fac şi eu puţină agitaţie. Avînd în vedere că sînt venit de la oraş, nu s-ar putea ţine o adunare?

— Mă rog — a zis preşedintele. S-a făcut. Mîine adun oamenii.

A doua zi, preşedintele a adunat oamenii lîngă magazia pompierilor.

Cuceriri la Praga

Autostrăzile din Slovacia și Cehia nu sunt de cea mai bună calitate. Pe distanțe lungi, de zeci de kilometri, prima bandă este făcută din plăci de beton care nu sunt perfect îmbinate, așa că ai senzația că mergi pe tablă ondulată. Dar una peste alta, e OK. În Ungaria, lucrurile stau altfel, nici nu știi când ajungi la 150/h, poți să și adormi liniștit – glumesc.

Faceti-va bine (71)

Cornul

Denumire știinţifică: Cornus mas.

Prezentare. Cornul este un arbust cu o înălţime cuprinsă între patru și opt metri, statura sa fiind, uneori, asemănătoare cu cea a unui adevărat arbore. Face parte din familia cornaceelor și este cunoscut pentru lemnul său foarte tare, pentru fructele gustoase, roșii, precum și pentru faptul că la venirea primăverii este printre cei dintâi arbori care înfloresc. Florile de corn apar în martie, rareori în aprilie, fiind mici, multe și de un galben foarte plăcut. Frunzele sunt ovale, aspre, cu întrebuinţări în vopsitoria textilă. Cornul crește în păduri, în tufărișuri și chiar și în parcuri, ca arbust de ornament. Valoare medicinală au frunzele, coaja și fructele (coarnele).

Substanţe active importante: vitamina C, plus un complex de vitamine, pectine, acid citric și malic, tanin, un amestec de glucoză și levuloză.

Întrebuinţări. Infuzia de frunze și coajă de corn reglează tractul gastro-intestinal și revigorează activitatea acestuia, având acţiune antidiareică. Efecte asemănătoare au și fructele, care sunt folosite în alimentaţie. Totodată, sub formă de infuzie, preparatele din corn și fructele de corn sunt utilizate în combaterea febrei, dovedindu-se și un bun sedativ.

Din fructele de corn se fac, în mod tradiţional, jeleuri, marmelade, siropuri, băuturi răcoritoare sau alcoolice.

Despartirea

Maine plecam. Seara dormim in Praga, poimaine suntem in Hanovra.
Azi, la scoala, despartire emotionanta. Uite ce frumos lucrusor i-a dat Michelle Mariei:

O notă informativă

Am in față o „NOTĂ INFORMATIVĂ” întocmită în 18.08.1982 de informatorul "DAVID" din Sinaia și în care este vorba despre fosta mea profesoară de chimie, domnișoara Gheorghe. Iat-o:

O reteta pentru cina si micul dejun

Astazi vreau sa va prezint reteta mea de stingere a foamei valabila pentru o seara si o dimineata - de preferinta cea de a doua zi.

Se cumpara o punga de cartofi congelati, doua felii de cotlet fara os, doua oua si o punga mica cu varza murata.

Se cauta prin dulapuri ulei si se ia cel mai vechi care poate fi gasit - daca nu stiti, astfel de sticle golite pe trei sferturi stau, in general, ascunse prin spatele oalelor.

Se incinge tuciul si se pune in el uleiul. Cand este bine incins, se arunca in tuci jumatate din punga de cartofi, care a stat cel putin patru ore pe masa, deci nu in frigider.

Mici intamplari cu animale (15)

Scăpare la om (5)

Abia am putut răzbi de acasă pînă la serviciu, cu toate ca depărtarea nu este decît de cîteva sute de paşi. Fiecare pas era însă o luptă şi cu pavajul îngheţat sticlă şi cu îmbrîncelile viscolului. Hain viscol, acesta care acum urlă de trei zile! Pe întinsul Bărăganului îşi ia avîntul, în lărgimea cîmpului atacă pieptiş, dar oamenii îşi pot face un plan de apărare. Aici în oraş însă e viclean: în fiecare stradă îşi trimite altă trupă, fiecare de capul ei. Abia aşteaptă să scapi de după un colţ de stradă spre care înaintezi cu capul proptit în fuiagul de vînt si de zăpadă; cînd ai ajuns acolo, bucuros că ai scăpat, te atacă de la spate, gata să te răstoarne. Apoi, deodată, te izbeşte drept în piept.

Iepurila

Ieri am prins al doilea carnaval la scoala Mariei. In germana ii zice fasching. Toata lumea se costumeaza, pe unii nici nu-i mai recunosti. Data trecuta m-am imbracat normal si i-am explicat Mariei ca daca toata lumea e deghizata, inseamna ca aia devine normalitatea si atunci eu apar ca fiind altfel - prin urmare, numai eu sunt costumat de carnaval. De data asta, n-am avut incotro si mi-am pus o chestie care m-a transformat imediat intr-un personaj foarte pleostit. Uite:

Richi și Galen

Cârnatul ăsta pe nume Richi, după ce a fost la femei a devenit o fiară. Nu mai e cățelul jucăuș, cu care poți face ce vrei. Acum dacă are niște mâncare prin preajmă și i se pare că vrei să i-o iei, mârâie și se uită fioros, se încordează gata să sară, de-ți vine să crezi că e în sălbăticie.
Post coitum omne animal triste est, zicea Galen acum vreo 2000 de ani. Na că a apărut și excepția: Richi.
PS. Nu pot trage decât o concluzie: chiar și la bichoni, există o mare legătură între sex și agresivitate.

Faceti-va bine (70)

Cornaciul
Denumire știinţifică: Trapa natans.
Denumire populară: castanul de apă.
Prezentare. Cornaciul este o plantă de apă, cu tulpini foarte lungi, ce pot ajunge până la patru metri. O bună parte din frunze, de formă romboidală, se află sub apă. Celelalte  frunze,  de  la  nivelul  apei  și  de  deasupra  apei,  sunt  dispuse  în  formă  de rozetă. Florile au o conformaţie specifică, conţinând o încăpere plină cu aer. Cornaciul înflorește în lunile iulie și august. Poate fi întâlnit în bălţi, iazuri, locuri mlăștinoase cu lumină multă. Pentru  preparate  medicinale  se  recoltează  fructele,  care  sunt  tari  și  au  niște prelungiri, niște coarne. Seminţele de cornaci sunt comestibile, fiind foarte hrănitoare. Se  consumă  crude, fierte și  chiar se  macină,  obţinându-se  o  făină  din  care se face pâine.
Substanţe  active  importante.  Deoarece  seminţele  sunt  bogate  în  elemente nutritive, cornaciul a devenit, în unele ţări, plantă de cultură. O analiză asupra conţinutul seminţelor de cornaci a dat următoarele rezultate: 52% amidon, 15% proteine, 7,5% grăsimi, 3% zaharuri.
Întrebuinţări.  Utilizate  în terapii  de  urgenţă, fructele  de  cornaci  pot  acţiona  ca un  adevărat  antivenin, fiind  folosite în cazul  mușcăturilor  de șerpi  sau păianjeni.  De asemenea, pot fi folosite în tratamente antirabice (împotriva turbării) și antidiareice. 

Invitatia la masa

O exceptionala povestire spusa de Gogol la Breaza, sambata, m-a facut sa rad cu lacrimi. Acum vreo 40 de ani, el, fratele mai mare si sora cea mica se jucau prin casa, cand parintii i-au chemat la masa. "Hai, ca avem sarmale" au zis ei. "Nu vreau sarmale!" s-a stropshit cea mica. "Bun, pentru tine am o fripturica de pui", a zis mama. "Nu vreau pui!", s-a otzarat mezina. "Bine, atunci iti dau o salata de cartofi". "Nu vreau salata de cartofi!" a sosit raspunsul. 

Si atunci s-a petrecut un lucru cam ca in Creanga. Tatal, satul de mofturi, a zis cu naduf, asa cum multi romani zic in situatii similare: "Auzi, dar un cacat nu vrei?" La care fetita a inceput sa strige: "Nu vreau sa mananc cacaaaaaaaaat!" Dupa care l-a luat ca martor pe fratele lui Gogol: "Zi, nu-i asa ca eu nu mananc cacaaaaaat?!" l-a intrebat ea printre sughituri.

Generatorul de anti-românism

Numai mâine nu-i poimâine - și când spun asta mă gândesc că vineri 2 martie 2012 dis de dimineață, plec împreună cu familia, plus cățel (care e totodată și purcel), în Germania. Practic, ne mutăm în Hanovra pentru o perioadă de cel puțin trei ani. Luni, 5 martie, Maria începe școala acolo - o școală internațională în limba engleză. Doamne ajută!
Poate că aș fi avut regrete mari, poate că aș fi plâns, precum Maria, dacă nu s-ar fi îngrijit Zeul Coincidențelor să-mi arate ce las plecând de aici. Două episoade, unul de ieri și unul de azi, m-au aruncat înapoi în timp, în vremea lui Ceaușescu, făcându-mă să spun, exact ca în anii 80: „Ah, ce bine ar fi să pot pleca de aici”. O să le povestesc pe amândouă.