Am in față o „NOTĂ INFORMATIVĂ” întocmită în 18.08.1982 de informatorul "DAVID" din Sinaia și în care este vorba despre fosta mea profesoară de chimie, domnișoara Gheorghe. Iat-o:
Informatorul David informează Securitatea că profesoara Gheorghe este prietenă cu doamna Țigău, cu profesoara Avramescu, cu profesorul Cojoc, cu doctorul Paul Baz (scris greşit BOZ). Ba mai mult, fusese prietenă şi cu profesorul Vilt, care între timp murise.
Doamne, citesc şi nu-mi vine să cred! Îi cunosc pe toţi cei pomeniţi în nota asta infectă. Paul Baz a fost tata - Dumnezeu să-l ierte. Domnişoara Gheorghe şi Nica Avramescu veneau la noi în casă şi jucau cărţi cu ai mei. Doamna Țigău, o femeie de toată isprava, mă primea la dumneaei în casă şi mă trata cu toate bunătăţile, în anii în care, împreună cu soţul dânsei, făceam politică ţărănistă la Sinaia. Domnul Vilt mi-a fost profesor de latină, iar domnul Cojoc... cine nu-l ştie pe celebrul profesor de geografie?
Ofiţerul care prelucrează nota este nimeni altul decât Toma Stanciu, care ulterior avea să devină şeful securităţii din Sinaia, apoi, în anii democraţiei, consilier local din partea lui Virgil Măgureanu, calitate în care i se spunea cu amiciţie „nea Tomiţă”.
Cât despre „DAVID”, care scrie din „Casa CARPAŢI”, adică din casa unde locuiam şi eu... nu poate fi altul decât muncitorul din fabrica Frimu, mititelul pe care-l vedeam zi de zi venind împreună cu nevastă-sa de la lucru, îmbrăcaţi amândoi în salopete, el cu şapcă de strungar şi ea cu batic roşu, de Olga Bancic. Locuiam cu toţii în casa luată de comunişti de la familia Cârstea şi ne ciocneam mereu pe coridoare. Acel David era un tip şters, nu spunea niciodată nimic, doar se grăbea către fabrică. Eu îl salutam, pentru că aşa mă învăţau la şcoală, dar el ori se făcea că nu aude, ori mormăia ceva ininteligibil. Iată că mi-e dat să aflu acum, după treizeci de ani, că individul turna la securitate, ba chiar să văd o notă de-a lui, în care îşi permitea să spună despre o profesoară ca Viorica Gheorghe că poartă haine care „nu mai cadrează cu etatea şi funcţia”, ori că este „foarte încrezută”.
Doamne, citesc şi nu-mi vine să cred! Îi cunosc pe toţi cei pomeniţi în nota asta infectă. Paul Baz a fost tata - Dumnezeu să-l ierte. Domnişoara Gheorghe şi Nica Avramescu veneau la noi în casă şi jucau cărţi cu ai mei. Doamna Țigău, o femeie de toată isprava, mă primea la dumneaei în casă şi mă trata cu toate bunătăţile, în anii în care, împreună cu soţul dânsei, făceam politică ţărănistă la Sinaia. Domnul Vilt mi-a fost profesor de latină, iar domnul Cojoc... cine nu-l ştie pe celebrul profesor de geografie?
Ofiţerul care prelucrează nota este nimeni altul decât Toma Stanciu, care ulterior avea să devină şeful securităţii din Sinaia, apoi, în anii democraţiei, consilier local din partea lui Virgil Măgureanu, calitate în care i se spunea cu amiciţie „nea Tomiţă”.
Cât despre „DAVID”, care scrie din „Casa CARPAŢI”, adică din casa unde locuiam şi eu... nu poate fi altul decât muncitorul din fabrica Frimu, mititelul pe care-l vedeam zi de zi venind împreună cu nevastă-sa de la lucru, îmbrăcaţi amândoi în salopete, el cu şapcă de strungar şi ea cu batic roşu, de Olga Bancic. Locuiam cu toţii în casa luată de comunişti de la familia Cârstea şi ne ciocneam mereu pe coridoare. Acel David era un tip şters, nu spunea niciodată nimic, doar se grăbea către fabrică. Eu îl salutam, pentru că aşa mă învăţau la şcoală, dar el ori se făcea că nu aude, ori mormăia ceva ininteligibil. Iată că mi-e dat să aflu acum, după treizeci de ani, că individul turna la securitate, ba chiar să văd o notă de-a lui, în care îşi permitea să spună despre o profesoară ca Viorica Gheorghe că poartă haine care „nu mai cadrează cu etatea şi funcţia”, ori că este „foarte încrezută”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu