Prima zi de școală

Azi, Maria a început școala. Emoționată, biata de ea, dar lasă că nici cu mine nu mi-a fost rușine. Parcă aș fi început eu, nu fiică-mea. Am ajuns la școală cu aproape zece minute mai devreme. Am parcat și ne-am dus către intrare, unde trona un portar cu chip aspru. Tocmai ne pregăteam să-l abordăm, când îl auzim că zice:

- May I ask if she is Maria?

- Yes, she is Maria, but how do you know? am întrebat eu, absolut surprins.

Și atunci a venit lovitura: domnul acela era însuși directorul ciclului primar din Internațional School - Hannover Region și totodată îndrumătorul Mariei (Maria's principal). Ne aștepta, pur și simplu, împreună cu o elevă mai mare, care urmează să se ocupe de fetița mea, s-o ajute să se orienteze și să își între în rol (să se integreze în colectiv, ar fi spus doamna Moise de la Liceul din Sinaia). Ne-a spus ce avem de făcut, i-am mulțumit și am intrat în clădirea școlii. Iată cam ce ni s-a arătat:

Am fost preluați de o doamnă care ne-a explicat că trebuie să așteptăm vreo zece minute, întrucât în fiecare luni la 8 și un sfert, are loc o întâlnire a profesorilor. Imediat după ce se va termina, a spus doamna, va veni miss nu știu cum, care o va conduce pe Maria în clasa ei. Și chiar așa a fost. Miss nu știu cum (trebuie să aflu negreșit cum o cheamă) a venit, s-a prezentat și ne-a invitat să mergem să vedem clasa. Iată cam cum mergeam noi:

Miss nu știu cum și Maria. In spatele camerei, eu.

Am traversat curtea și am ajuns la intrarea în altă aripă a cladirii. Acolo ne așteptau ceilalți copii, mai precis colegii Mariei. Uite două dintre colege:

Am urcat cu toții la etaj, unde e clasa Mariei. Pe drum, am întrebat-o pe Miss dacă mai sunt și alți copii români acolo. A zis că ar mai fi, dar puțini. Părerea mea e că am prins-o pe picior greșit: nu știa răspunsul, dar nu a vrut să văd eu asta. În fond nu e obligația ei să știe toate țările din care au venit copii în școală, dar a făcut un fel de socoteală de tip probabilist și a zis în mintea ei: „n-are cum să nu fie niciun român, avem și steagul României în hol, ia să zic un da hotărât”. Dar poate greșesc eu. O să mă lămuresc în zilele care vin.
Una dintre regulile școlii este că elevii nu intră în clasă decât împreună cu un profesor. Asta e simultan o metodă de protecție și una de control. Așa că am putut intra în clasa goală și iată ce mi s-a arătat privirilor:

După aia au intrat ceilalti și am făcut prima poză cu Maria în clasa ei, unde sperăm să se descurce fără  probleme:

Apoi Miss ne-a întrebat dacă Maria nu are încălțări de schimb. Sigur că avea, dar le uitase în mașină, așa că a trebuit să mă duc și să i le aduc. Când am revenit, începuseră orele. Ușile de la clase erau deschise, totul semăna cu un fel de stup - nu știu de ce am făcut asociația asta.