O noua inselatorie

Romanii sunt un popor de oameni lipsiti de educatie. Afirmatia asta, absolut reala, imi aduce critici si injuraturi: "cum adica needucati ba, adica daca ma-ta a avut biblioteca si ti-a dat sa citesti tu esti ala educatu'?". Desigur ca astfel de reactii vin chiar de la cei needucati. Dupa cum se stie, cei mai multi oameni se cred perfecti si nu accepta niciun fel de argument ca lucrurile nu ar sta chiar asa. Drept urmare, daca le arati adevarul, te spurca. 

Peştera lui Penrose

Jessica se simţea întotdeauna puţin nervoasă când intra în partea asta a peşterii. „Tati, dacă piatra aia mare cade din locul în care stă? Nu-i aşa că asta ne­-ar bloca ieşirea şi n-am mai putea ajunge niciodată, niciodată acasă?

„Aşa ar fi, dar n-o să cadă", răspunse tatăl ei puţin absent şi destul de brusc preocupat de modul în care plantele lui începeau să se obişnuiască cu întunericul în această parte, cea mai întunecată, a peşterii.

„Dar de unde ştii că n-o să cadă, tati?" insistă Jessica.

„Stânca aia e probabil acolo de multe mii de ani. N-o să cadă tocmai acum."

Faceti-va bine (301)

Sunătoarea

Denumire ştiinţifică: Hypericum perforatum.

Denumire populară: pojarniţă.

Prezentare. Vorbe din vechime spun despre sunătoare că nu este numai o simplă plantă medicinală, ci şi o plantă cu proprietăţi magice. Însăşi denumirea ei care vine din latină – sanatoria, înseamnă vindecătoarea. Sunătoarea face parte din familia hipericaceelor,  dezvoltându-se  ca  o  plantă perenă ce poate ajunge chiar şi la un metru înălţime, dimensiunea ei obişnuită fiind, însă, de 20– 30 cm. Tulpina este lemnificată sau se lemnifică destul de repede în procesul de vegetaţie. Frunzele, micuţe, au forme diferite, cele mai multe fiind ovale. Sunătoarea înfloreşte din iunie şi până în septembrie, florile, numeroase, fiind galbene cu puncte negre.

Micul print(16)

Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise floarea.

- Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.

Faceti-va bine(300)

Sulfina

Denumire ştiinţifică: Melilotus officinalis.

Denumiri populare: sulcină, surcină.

Prezentare. Sulfina este  o  plantă  erbacee  bienală,  aparţinătoare  de  familia leguminoaselor. Este o plantă dezvoltată, având o tulpină puternică şi ramificaţii largi.  Poate  ajunge  la  1,5  metri  înălţime,  uneori şi  mai  mult.  Frunzele  sunt  trifoliate,  iar florile, de culoare galbenă, au un miros plăcut. Sulfina este o plantă meliferă. Creşte în locuri însorite şi uscate – în fâneţe, pe pajişti, pe terenuri accidentate, prin tufărişuri, pe marginea drumurilor. Pentru uz medicinal se recoltează vârfurile – când sunt înflorite, cu tot cu flori. Preparatul principal obţinut din sulfină– infuzia. Se mai prepară tinctură, hidrolat, colir- infuzie.

Inalta aventura(3)

Descoperirea drumului de sud

       De la Nainche Bazar pînă la poalele Everestului am mers doar trei zile, care în multe privinţe au fost cele mai emoţionante şi mai pline de senzaţii din cîte am trăit vreodată. Prin funduri de chei adînci spumegau rîuri, coastele munţilor erau acoperite cu păduri dese întrerupte numai ici şi colo de cîte o faţă de stîncă golaşă sau de vreun colţ ascuţit, iar sus — peste pădurea înveşmîntată în coloritul unui început de toamnă — se înălţau piscurile stranii ale ţinutului Khumbu — uriaşi versanţi îmbrăcaţi în gheaţă, metereze de stînci înspăimîntătoare şi culmi de gheaţă crestate şi ascuţite ca un tăiş de brici. Deşi numai rareori depăşeau 6 700 m, totuşi nu-ţi venea să crezi că vor putea fi cucerite vreodată de om.

       

Trei milenii de umor (30)

Legiunile romane înaintau spre partea superioară a Tibrului, cîştigînd bătălie după bătălie. Înfrînţi pe cîmpul de luptă, sa­binii căutau noi mijloace ca să stăvilească înaintarea Romei. Ei au încercat să ofere senatorului roman, care conducea oastea victorioasă: o sumă importantă de bani. L-au găsit mîncînd ridichi, aceeaşi hrană ca şi sol­daţii înfometaţi şi lipsiţi de alimente. După ce i-a ascultat în tăcere, senatorul le-a spus demn:

 — Atîta timp cît ridichea îmi va fi dulce, n-am nevoie de aurul vostru! Iată filozofia mea!

Stilpon din Megara a vrăjit minţile locuitorilor atenieni prin eleganţa vorbirii sale şi prin subtilitatea şi fineţea gîndirii dialectice. Cînd Stilpon trecea pe stradă, atenienii părăseau locuinţele şi atelierele. Un contemporan i-a spus filozofului,:

—    Îi vezi? Se îngrămădesc în jurul tău de parcă ai fi un animal sălbatic.

—    Nu, i-a răspuns Stilpon. Mă înconjoară ca pe un om ade­vărat!

Renașterea PNTCD

Cred că a sosit într-adevăr momentul ca PNȚCD să reintre pe scena politică și să preia sarcina înlăturării pentru mulți ani a stângii de la putere. Spun asta pentru că sunt coapte toate condițiile pentru renașterea acestui partid:
1. PNȚCD a ispășit pedeapsa pe care i-au dat-o românii pentru mizerabila guvernare din 1996-2000

Gelsomino in tara mincinosilor(19)

Gelsomino cîntă cu adevărat; urmează o mînie şi-un scandal turbat

După harababura pricinuită de fuga lui Bananito, în balamuc s-a aşternut liniştea. Prin camere, prin celule, pe coridoare, toţi dormeau; doar bietul rîndaş sta de veghe la bucătărie. El aproape că nu mai putea dormi, fiindcă îi era pururea foame şi-şi petrecea noaptea scotocind prin gunoaie, căutînd să găsească ceva de-ale mîncării. Pe el nu-l interesa nimic — nici Bananito, nici cei care-l urmăreau pe Bananito. Nu-l interesa nici măcar tînărul acela ciudat, subţirel, care se oprise chiar în mijlocul pieţei, în faţa clădirii balamucului, şi începuse să cînte.

Numele sfintilor

O observatie exceptionala facuta de prietena mea virtuala Rodica Raican pe wall-ul ei de Facebook, ma indeamna sa scriu aici despre onomastica la romani. Care romani, in proportie covarsitoare, se declara crestini ortodocsi. Care romani se inghesuie an de an sa pupe moastele sfintelor si sfintilor in raclele purtate prin manastiri, asteptand la cozi kilometrice, imbulzindu-se si calcandu-se in picioare. In sfarsit, care romani tin toate posturile, se inchina evlavios de cate ori trec prin fata unei biserici, indeplinesc constiincios tot felul de ritualuri crestine si spera ca facand toate astea, Dumnezeu ii va lua de-a dreapta Lui.

Din pozele tibetane ale lui Heinrich Harrer

Micul print (15)

Ce-a de-a şaptea planetă a fost, prin urmare, Pământul.

Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita, bineînţeles, pe regii negri), şapte mii de geografi, nouă sute de mii de businessmani, şapte milioane şi jumătate de beţivi, trei sute unsprezece milioane de vanitoşi, vreo două miliarde de oameni mari.

Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului, am să vă spun că, înainte de născocirea luminii electrice, trebuia întreţinută acolo, pe întreg cuprinsul celor şase continente ale sale, o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii.

Rating cu Anca Petrescu

Zilele astea, televiziunile fac rating aducand in studiouri diverse personaje care abereaza pe tema "Anca Petrescu". Tampenii mai mari si mai nerusinate rar mi-a fost dat sa aud. Si chiar nu ma asteptam sa vad oameni de asemenea factura precum aia care sunt invitati sa comenteze la moartea "mamei" Casei Poporului.

Mici intamplari cu animale (171)

Lăsaţi singuri

Căprioara, ca şi ciuta, cît timp îi sunt puii mici îi ţine lîngă ea, ziua şi noaptea. Aceasta e regula generală. Dar iată că sunt abateri şi poate că nu prea rare. Observaţiile de mai jos, făcute de un excelent vînător şi scriitor cinegetic al nostru, prezintă trei cazuri în care peste zi mamele şi-au aşezat puii într-un loc sigur, ca într-un leagăn, au plecat şi s-au întors la ei abia seara.

O poziție a lui Moisil

HOTĂRÎREA GUVERNULUI SOVIETIC DE A NE DA AJUTOR TEHNICO-ŞTIINŢIFIC PENTRU ÎNTREBUINŢAREA ÎN INDUSTRIA PAŞNICĂ A ENERGIEI NUCLEARE

ACAD. GR. C. MOISIL

   Hotărîrea guvernului sovietic de a acorda ajutor tehnico-ştiinţific în pro­blema întrebuinţării energiei nucleare în scopuri paşnice unor ţări, printre care şi ţara noastră, constituie un eveniment de neasemuită importanţă în istoria ţării noastre.

Faceti-va bine(299)

Stuful

Denumire ştiinţifică: Phragmites communis.

Prezentare. Stuful, cunoscut şi sub numele de trestie de baltă, este o graminee cu o înălţime impresionantă, având tulpina dreaptă, terminată cu o inflorescenţă sub formă de panicul. Frunzele sunt lungi, lanceolate, fibroase, aspre, cu margini tăioase. Florile au culoare violetă sau gălbuie. Stuful creşte în spaţii inundate, în bălţi, în lacuri şi  în  preajma  lacurilor,  pe  marginea  râurilor.  În  România,  cel  mai  cunoscut  loc  cu stufărişuri este Delta Dunării. Pentru terapii se recoltează rădăcina, din care se prepară decoct şi extract.

O poezie care a venit pe cand intindeam mana sa iau o gutuie

O spaima

Ingerul travestit in demon

semanand cu un demon travestit in inger

a intins brusc mana catre inima mea.

Tata, tu esti acolo, ai state vechi, il cunosti.

Pune o vorba buna, aranjeaza lucrurile,

Te rog, nu-l lasa sa ma ia!  

Mama, tu care viata fara sa clipesti ti-ai fi dat

pentru copilul tau, Dumnezeul tau

da-ti moartea la schimb pentru mine, te rog, nu mai astepta!

Ingerul rau, semanand cu un demon bun

si-a intins aripa cu miros de pucioasa catre sufletul meu.

Oh, cine din lumea aceasta sau din cealalta

mai poate face pentru mine ceva?

Un comunist sinistru: Sorin Toma

In 19 ianuarie 1955, din viscerele Consiliului Mondial al Pacii (infiintat in 1950 cu bani sovietici), aparea un "Apel catre popoarele lumii", semnat, la Viena, de o sumedenie de persoane si personaje, in frunte cu Frederic Joliot Curie, sotul Irenei Curie si ginerele Mariei si a lui Pierre Curie, cu totii laureati Nobel pentru cercetarile in domeniul fizicii si cel al chimiei si descoperirile facute in domeniul radioactivitatii. Printre semnatarii apelului se gasesc persoane sau personalitati din foarte multe tari europene si nu numai, aproape toate avand pozitii de conducere in diverse asociatii, comitete, federatii si consilii despre care bag mana in foc ca n-a auzit nimeni dintre cei care au sub 40 de ani. 

Gelsomino in tara mincinosilor(18)

Luaţi-vă rămas bun de la Benvenuto-Care-Pururea-Stă-In-Picioare

—     Ce faci, vorbeşti cu zdrenţele tale?

Un paznic de noapte se oprise în spatele lui Benvenuto, care încerca să-l trezească pe Bananito.

—     Cu zdrenţele, spuneţi? repetă Benvenuto, spre a cîştiga oareşcare timp.

—     Desigur, am auzit foarte bine că nu ştiu ce-i spuneai ciorapului ăluia desperecheat. Sau poate că-i numărai găurile?

—     Trebuie să fi vorbit fără să-mi dau seama, bolbo­rosi Benvenuto. Sunt, credeţi-mă, aşa de obosit! Am muncit toată ziua, împingînd la căruciorul ăsta. Şi la vîrsta mea e peste puteri...

Marin Preda si dreptul la stat si cascat gura

Ce ne spune Orion?

Un poet ne atrăgea de curînd atenţia că peste ca­petele noastre „alunecă pe cerurile sticloase de iarnă o catedrală de lumină". E vorba de o stea sau de o constelaţie şi ne îndeamnă s-o descoperim pe cer.

Într-adevăr, asta e menirea poeţilor, să atragă atenţia oamenilor asupra lucrurilor frumoase şi să-i smulgă din grijile şi obsesiile lor prea de tot terestre. Într-adevăr, contemplarea ne face să descoperim în noi înşine eterni­tatea. Ieşim din blestemul activităţii, care ne mănîncă zilele, şi redevenim ceea ce fusesem înainte de izgonirea din rai: adică inactivi şi nemuritori. Asta înseamnă că gestul poetului de ridicare a braţelor spre a arăta ce e pe cer se adresează doar oamenilor activi, celor trudiţi de cele opt ore petrecute în zgomotul uzinelor, sau celor care petrec alte ore pe la cozi, înghesuiţi în magazinele su­praaglomerate, şi nu se adresează celor inactivi, care, neavînd ce face, pot să se uite pe cer şi fără îndem­nul poetului. Sau se adresează şi acestora? „Tuturor oamenilor", bănuiesc că ar protesta el cu un gest larg şi afectat citind rîndurile de faţă.