Femei comuniste (6)

Astazi, un nou extras din cartea "101 interviuri cu femei", scoasa in 1978 de Editura Politica. De data asta, e vorba de o culme a interviului: reporterul pune o intrebare de sase cuvinte, iar femeia comunista intervievata raspunde cu aproape 900 de cuvinte. Dupa care interviul se "incheie". Ia uite:

Poate fi egală femeia cu bărbatul?

Maria Gîlmeanu - secretar al Comitetului judeţean Dîmboviţa al PCR

— Categoric. Cea mai bună demonstraţie: noul statut al femeii în România socialistă ca şi participarea egală, nu alături, ci împreună cu bărbatul, la toate înfăptuirile anilor noştri. Dacă ar fi să amintesc numai judeţul nostru, şi demonstraţia apare în toată plenitudinea ei. 

O manipulare de rasul curcilor

Dau, in cuprinsul unei postari de pe blogul cuiva pe care-l citesc cand si cand doar pentru a vedea daca si-a mai revenit in simtiri in ce priveste corecta interpretare a evenimentelor de pe scena politica, dau, asadar, peste urmatorul paragraf:

"Am fost ieri la un concert al lui Clint Black, un solist country de mare talent, dupa parerea mea. In pauzele dintre cintece, omul a rememorat unele detalii anecdotice din viata lui. Fusese, in tinerete, pescar, constructor, lucrator intr-o uzina care producea momeala pentru pesti. E interesant ca nimeni din public nu s-a gindit sa-l intrebe ce anume il recomandase ca sa devina muzician."

Secretul Pădurii Bătrâne (4)

Eliberarea lui Matteo

   Colonelul Procolo nu numai că află toate acestea, dar fu chiar informat, nu se ştie de cine, că Bernardi avea intenţia, pentru a împiedica tăierile în Pădurea Bătrână, să-l elibereze pe vântul Matteo şi să-l dezlănţuie împotriva lui. Sebastiano Procolo ar fi fost pierdut.

  

Educatie sanitara in comunism (8)

Mărul de aur

Petrişor se tupilă pe lîngă gardul livezii şi prin ruptura din sîrmă împletită care scăpase ochiului ager al paznicului, se strecură nevăzut în plantaţia de iona­tani a C.A.P.-ului, care tocmai dădeau în pîrgă. Fuseseră bine îngrijiţi — ciontaţi şi stropiţi la timp —, iar acum arcuiau sub povara plăcută a merelor, ca de aur. Nu se copseseră încă, dar asta nu conta. Auzise el pe Nicuşor dintr-a treia, că gustase din merele bunicului, şi tare bune mai erau.

 

Romania needucata (7)

Cazul accizei la carburanti

Una dintre urmarile importante ale unei educatii corecte primite in copilarie si adolescenta este capacitatea omului de a intelege diverse legaturi simple intre lucruri, cum ar fi, de exemplu, cea dintre cauza si efect. Un om educat se presupune ca a achizitionat cateva tehnici simple ale argumentatiei si are un respect fata de corectitudinea rationamentului. El nu-si permite sa faca erori de tipul "nu sunt de acord cu legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, pentru ca dupa aia o sa urmeze casatoria dintre oameni si animale". Omul educat argumenteaza corect, pentru ca el doreste ca discutia pe care o poarta sa conduca la aflarea adevarului si nu la infrangerea advresarului.

Cvartetul funest

N-am mai facut de multisor o analiza a evenimentelor pe care le traversam, bazata pe stiinta si arta numerelor. Poate ca unii isi amintesc de cazurile Becali, Antonescu, Ouatu de care m-am ocupat la momentul potrivit. Astazi a venit randul lui Ponta, personaj, in opinia mea, funest pentru Romania. O sa va arat ce spun numerele despre el, in stransa corelatie cu numele altor trei personaje funeste care, insa, au trait sau traiesc la Moscova.

Povestile lui Wilhelm Hauff (22)

Şeicul din Alexandria (2)

Puţină vreme după ce tinerii aceştia vorbiseră cu moşnea­gul despre şeicul Ali Banu, se întîmplă ca ei să treacă din nou pe această uliţă, cam pe la ceasul rugăciunii de dimineaţă. Amintindu-şi de moşneag şi de istorisirea lui, îl căinară cu toţii pe şeic, privind spre casa lui. Dar care nu le fu mirarea cînd văzură totul minunat împodobit! Pe terasa pe care se plimbau roabe gătite fluturau flamuri şi steaguri; în sala casei erau aşternute covoare scumpe, iar treptele largi ale scării fuseseră îmbrăcate în mătăsuri de preţ; pînă şi pe uliţă era întins un postav subţire, frumos ţesut, din care mulţi ar fi dorit să-şi facă un veşmînt de sărbătoare sau o pătură pentru picioare.

Secretul Pădurii Bătrâne (3)

Matteo

   La începutul acestui secol, în Valle di Fondo, vântul Matteo era foarte cunoscut. Puţine vânturi atinseseră vreodată în trecut o notorietate asemănătoare cu a sa.

   O fi fost sau nu adevărată lăudata sa putere, sigur e că tuturor le era tare frică de el. Când se apropia Matteo, păsările încetau să cânte, veveriţele, marmotele şi iepurii de câmp se vârau în vizuini, vacile scoteau mugete lungi.

Adevărul lui Blaga

Mare porcărie și clasificarea științifică. Distruge orice puseu de romantism, orice fior de mister, stinge flacăra fanteziei, neutralizează imaginația. Ucide, vorba lui Blaga, „corola de minuni a lumii”. Nu știu de ce trebuie să-și bage oamenii de știință nasurile peste tot și, mai ales, să explice cum stau lucrurile. N-ar putea să țină pentru ei tot ce constată? Bunăoară, de ce trebuie să ne spună ei că pielea omului e un organ? Cum adică un organ? Adică așa, ca rinichii și splina? Doamne ferește! Adică atunci când mângâi sânul iubitei, mângâi de fapt unul dintre organe? Când îi spui „ce fină e pielea ta”, e ca și cum i-ai spune „ce ficat lucios ai”? Dar este abominabil!

Secretele padurii din Altenau

Polițiștii și geometria

Una dintre expresiile cele mai enervante pe care le aud la știri sună așa: „polițistul a tras un foc de armă regulamentar, în plan vertical”. Asta vrea să spună că glonțul tras de polițist s-a dus înspre cer și nu a pus pe nimeni în pericol. Numai că asta e o prostie care arată cu claritate faptul că regulamentele militare sunt făcute de indivizi care  n-au habar de geometrie.  

Trei milenii de umor (54)

Directorul este chemat de către minister la telefon. Medicul de serviciu îl caută, dar nu-l găseşte. Peste un ceas, negăsindu-l defel, medicul dă alarma. Întreg personalul spitalului îşi caută directorul, dar eforturile lor sunt zadarnice. În parc, un asistent medical răscoleşte nişte tufişuri de tisă. Un nebun îl bate pe umăr:

—   Ia vedeţi ce este cu bărbatul pe care l-am închis în „rezer­vaţia” mea! Parcă e turbat sau chiar nebun! Auzi ce susţine încontinuu? Că el ar fi director!

Educatie sanitara in comunism (7)

Bunul cel mai de preţ

Cînd tovarăşa învăţătoare a întrebat clasa: „Ce este sănătatea? Ce se înţelege prin sănătate? Cînd se poate spune despre om că este sănătos?” mai toţi copiii au rămas nedumeriţi. Cum adică „ce este sănăta­tea?” Răspunsul este cum nu se poate mai uşor: „un om este sănătos, cînd nu este bolnav”, aşa a răspuns Rodica; şi noi, toţi din clasa a III-a B, am aprobat-o.

Secretul Pădurii Bătrâne (2)

Bernardi 

   Lipsesc amănunte despre felul cum a ajuns Sebastiano Procolo să descopere afacerea cu duhurile şi cu vântul Matteo.

   După cum a povestit Vettore, într-o seară Procolo fusese atras de o lumină care străbătea pădurea şi se apropiase de ea fără să fie văzut. Era Bernardi, care, la lumina unui felinar, conducea acasă trei copii pierduţi în pădure; trei liceeni, colegi ai lui Benvenuto. Bernardi le-ar fi istorisit povestea, fără să-şi închipuie că în clipa aceea colonelul îl urma şi asculta totul.

Dulcele sacrificiu

În anul 2000 a fost lansat filmul "Chocolat", cu Juliette Binoche şi Johnny Depp. Un filmuleţ plăcut, nu cine ştie ce născător de întrebări existenţiale, cu un scenariu construit după o schemă străveche: „singur împotriva tuturor”. În cazul asta, în schemă intră o doamna fără domn, dar cu o fetiţă, care se stabileşte într-un sătuc francez şi deschide o ciocolaterie. Comunitatea este oripilată, principiile morale ale sătenilor sunt puse la grea încercare, primarul e ostil etc. Apar nişte ţigani care călătoresc pe rîu şi dau spectacole de-ale lor din loc în loc, unul din ei are o mică îndrăgostire cu doamna fără domn, apoi pleacă. La sfârşitul filmului, pleacă şi doamna împreună cu fetiţa ei, către noi zări, către noi aventuri. Asta e tot.

Povestile lui Wilhelm Hauff (21)

Seicul din Alexandria (1)

Ali Banu, şeicul din Alexandria, era un om ciudat. Cînd trecea de dimineaţă pe uliţele oraşului, cu turbanul lui din caşmir scump, cu veşmîntul de sărbătoare, încins cu un brîu care preţuia cît cincizeci de cămile, cînd trecea aşa, cu paşi domoli şi apăsaţi, cu fruntea întunecată, cu sprîncenele în­cruntate, cu ochii plecaţi, mîngîindu-şi gînditor, la fiecare cinci paşi, barba lungă şi neagră, cînd se ducea astfel la mos­chee, unde, potrivit dregătoriei sale, citea credincioşilor din Coran, oamenii se opreau în loc, se uitau după el şi-şi spuneau:

Romania needucata (6)

Cazul Mircea Diaconu

Dupa experienta din 2012, cand in parlament au intrat masiv persoane fara doctrina si fara niciun fel de proiect politic, multi dintre candidati nefiind altceva decat infractori, romanii needucati se pare ca n-au inteles nimic. Lucrul asta este vizibil pentru oricine analizeaza putin ceea ce se petrece acum, zilele astea, cu fostul actor Mircea Diaconu.

Hai ca pe-asta n-o stiati (6)

Ochelarii

In Antichitate, nu era nimic de făcut pentru cineva care avea defecte de vedere din naştere sau se confrunta cu slăbirea vederii odată cu înain­tarea în vârstă. Când romanii înstăriţi şi instruiţi de acum 2000 de ani ajungeau la punctul în care nu mai puteau citi, puneau sclavii să le citească cu voce tare. Existau lupe şi se pare că erau utilizate de meşteşugari pentru efectuarea lucrărilor de fineţe. La drept vorbind, se pare că lupele de cristal au fost utilizate chiar şi de meşteşugarii minoici din Epoca Bronzului, pe la 1600 î.H.

Moartea unui parcagiu

Luna trecută, în presă a apărut informația că la o secție de poliție din București, un tânăr de 26 de ani a fost omorât în bătaie. Ocupația lui - parcagiu. Mai exact, el era unul dintre șmecherii care te îmbie să intri în parcare, îți arată un loc unde te poți băga și apoi îți iau bani pentru „serviciul” ăsta. Parcările alea sunt publice, așa încât nu ai nicio obligație să-i plătești pe parcagii, dar ei îți dau a înțelege că dacă nu le dai nimic, nu garantează pentru integritatea mașinii și a bunurilor aflate în ea. Asta e de fapt o amenințare: „nu ieși cu banu', îți aranjez mașina”. Oamenii plătesc, poliția, în general, nu intervine - din frică, din imbecilitate, din indolență, din complicitate, nu știu ce să spun, asa că parcagiii fac bani prin șantaj și amenințare. 

A patra elegie duineza a lui Rilke

O, arborii vieţii, când în iarnă?

Nu suntem una. Nici ca păsările-nştiinţaţi

în drum spre sud. Zăbavnic şi-ntrecuţi,

aşa, deodată, ne-agăţăm de vânturi

şi cotropim un iaz nepăsător.

Deodată ştim şi floare şi-uscătură.

Şi undeva mai umblă lei, şi nu ştiu,

cât sunt măreţi, de nicio neputinţă.