Muskwa a mai mers ce-a
mai mers pe urmele lui Langdon, cam o jumătate de milă. La început a alergat,
apoi, din ce în ce, şi-a încetinit fuga, iar în cele din urmă s-a aşezat
cuminte pe labele de dinapoi, privind depărtarea. Dacă Langdon ar fi mers pe
jos, ursuleţul s-ar fi ţinut după el pînă cînd ar fi căzut, frînt de oboseală. Închisoarea
în care îl ţinuseră nu-i plăcuse de loc; îl zgîlţîise şi-l aruncase de colo
pînă colo, ba, de cîteva ori, calul se scuturase aşa de tare, de i s-a părut că
se cutremură pămîntul. Acum scăpase de cuşcă, dar, odată cu ea, plecase şi
Langdon. A mai stat cîtva timp şi a aşteptat, gemînd cu părere de rău, dar de
mişcat nu s-a mişcat din loc. Era sigur că prietenul pe care începuse să-l
iubească se va reîntoarce. Pînă acum, întotdeauna venise înapoi la el. Fără să
se depărteze prea mult de drumul pe care trecuse caravana, începu să caute
frumoasa-primăverii şi limba-viperei.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta James Oliver Curwood. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta James Oliver Curwood. Afișați toate postările
duminică, 25 noiembrie 2012
sâmbătă, 24 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(19)
În seara aceea, în timp ce Langdon şi
Bruce îşi făceau noi planuri, Metoosin stătea mai la o parte, fumînd într-o
tăcere îndărătnică. Din cînd în cînd, se uita pe furiş, cu mirare, la Langdon,
de parcă nu-i venea să creadă nici acum ce se întîmplase în după-amiaza aceea.
Multă vreme, de acum încolo, n-avea să uite să povestească copiilor, nepoţilor
şi prietenilor din triburile nomade cum a vînat, odată, împreună cu un alb care
şi-a împuşcat propriii cîini, ca să salveze viaţa unui grizzly. Pentru el, Langdon
nu mai era cel de odinioară, devenise un keskwao(*),
şi indianul ştia că nu se va mai duce niciodată să vîneze cu albul acesta. Înţelesese
că Marele Spirit i-a tulburat minţile şi i-a luat inima, ca s-o dea ursului
grizzly. Gîndind la asta, îl cerceta din cînd în cînd cu atenţie, pe deasupra
pipei. Bănuiala i-a fost întărită cînd îi văzu pe Bruce şi Langdon făcînd o
cuşcă dintr-un coş de piele; va să zică, ursuleţul avea să-i însoţească tot
lungul drumului! Pentru Metoosin nu mai era acum nicio îndoială. Langdon
devenise foarte ciudat; probabil că se ţicnise şi, pentru un indian, acest fel
de ciudăţenie nu prevestea nimic bun.
vineri, 23 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(18)
Thor a auzit haita încă
de la o milă depărtare. Avea, totuşi, două motive pentru care nu mai voia să
fugă, ca acum cîteva zile. Mai întîi, de cîini îi păsa tot atît de puţin ca de
bursucii şi hîrciogii care fluierau la el de pe stînci. Numai gura era de ei. Îl
tulburase însă întotdeauna ceea ce venea în urma lor. Dar iată că astăzi se
întîlnise faţă în faţă cu făptura care adusese în văile lui mirosul acela ciudat,
iar ea nu mai încercase să-i facă vreun rău şi el se depărtase, renunţînd s-o
ucidă. Mai era însă şi alt motiv — mergea s-o întîlnească pe Iskwao. Se vede că
omul nu este singurul animal care-şi riscă viaţa din dragoste.
Grizzly, stapanul muntilor(17)
Un sunet nearticulat şi
gîtuit, care nu mai avea nimic omenesc, a fost tot ce a putut ieşi de pe buzele
lui Langdon cînd întîlni privirea fixă a uriaşului grizzly, iar cele cîteva
secunde care au urmat i s-au părut o veşnicie. Îl fulgeră gîndul că nu mai putea
face acum nimic, dar absolut nimic. Nici măcar nu putea fugi, căci în spate se
ridica, de nepătruns, ca un zid, peretele de stîncă. Să caute scăpare în partea
văii? Şi asta era cu neputinţă, căci l-ar fi înghiţit prăpastia adîncă de mai
bine de o sută de picioare. Se afla, aşadar, faţă în faţă cu moartea, o moarte
tot atît de îngrozitoare ca aceea care se abătuse asupra cîinilor.
joi, 22 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(16)
În noaptea aceea, Muskwa
simţi şi mai mult cum îl apasă singurătatea. Bruce şi Metoosin se culcaseră
devreme, frînţi de oboseală după urcuşul anevoios al muntelui, iar Langdon făcu
întocmai, lăsîndu-l pe Pipoonaskoos acolo unde-l aruncase lunganul.
După descoperirea care
făcuse să-i bată inima aşa de tare, Muskwa a rămas nemişcat în loc. Nu ştia
ce-i moartea şi nu-i cunoştea încă chipul. Pe Pipoonaskoos îl simţea atît de
cald şi de moale... desigur că în curînd avea să se scoale, numai că de data
asta era hotărît să nu-l mai necăjească şi să nu se mai lupte cu el.
Liniştea se aşternuse
din nou peste fire şi stelele împînziseră cerul deasupra ultimelor pîlpîiri ale
focului, dar Pipoonaskoos rămase tot aşa de neclintit. Uşurel, Muskwa îl
mirosi şi-l trase de părul moale ca mătasea, gemînd încetişor de parcă i-ar fi spus:
—
Îţi făgăduiesc,
Pipoonaskoos, că nu mă mai bat cu tine, numai scoală-te şi hai să fim prieteni!
miercuri, 21 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(15)
Muskwa răsuflă, în sfîrşit, uşurat cînd
văzu că cei trei oameni au plecat de lîngă el şi s-au apucat să trebăluiască pe
lîngă foc. Inchipuindu-şi că i se oferise un prilej de scăpare, începu să tragă
şi să smucească de capătul frînghiei aşa de tare, de mai-mai să se stranguleze.
În cele din urmă, disperat, se lăsă păgubaş şi, ghemuindu-se la rădăcina
pinului, examină cu atenţie tabăra fixată la treizeci de picioare distanţă de
foc.
Bruce se spăla pe mîini într-un lighean
de pînză, în timp ce alături, Langdon îşi ştergea faţa cu un prosop. Ceva mai
încolo, în genunchi, Metoosin ţinea deasupra jeraticului o frigare mare, în
care sfîrîiau nişte cotlete groase de caribu, răspîndind cel mai plăcut miros
din cîte gîdilaseră vreodată nasul lui Muskwa şi tot aerul din jur părea
încărcat de mireasma lor ademenitoare.
marți, 20 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(14)
De acolo, din
ascunzătoarea unde se pitise, Muskwa a auzit ultimele ecouri ale bătăliei
dintre stînci. Se refugiase într-o crăpătură în formă de V a peretelui abrupt
de piatră, vîrîndu-se în ea cît putuse mai adînc. L-a văzut pe Thor trecînd
prin faţa ascunzătorii, după ce omorîse al patrulea cîine, şi i-a auzit
clinchetul ghearelor pe masivul de stîncă pe cînd se retrăgea pe potecă, în
sus. În cele din urmă, şi-a dat seama că marele grizzly plecase cu duşmanii pe
urmele lui.
luni, 19 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(13)
În prima noapte după despărţirea de
Iskwao şi Pipoonaskoos, marele grizzly şi ursuleţul cu mutrişoara tuciurie au
hoinărit fără gînd de somn pe sub lumina stelelor strălucitoare. De data
aceasta însă Thor n-a umblat după carne. S-a căţărat pe o coastă prăpăstioasă,
a coborît povîrnişul unei văgăuni şi, într-o vîlcea pitită la poalele muntelui,
a dat peste o pajişte înverzită, plină de limba-viperei. Tulpina lor subţire,
acoperită de frunze ca ale crinului şi împodobită doar cu un singur ciorchine
de flori a cîte cinci petale, ascunde o rădăcină în formă de bulb, cu gust
plăcut şi dulce; Thor şi-a petrecut toată noaptea în căutarea lor, scormonind
şi mîncînd. Muskwa însă, se îndopase mai înainte, după pofta inimii, cu
rădăcini de frumoasa-primăverii, aşa că nu-i mai era foame, şi cum în cursul
zilei se odihnise destul — dacă nu punem la socoteală bătălia — a simţit
deodată că noaptea aceea, cu stelele ei strălucitoare, era nespus de frumoasă.
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(12)
Aproape două ore fără
oprire, Thor l-a tîrît pe Muskwa după el pe drumuri obositoare, tot mai departe
spre nord. Străbătuseră cam douăzeci de mile de la poteca cornutelor, dar
pentru ursuleţul cu mutrişoara tuciurie ele însemnau cît un ocol în jurul lumii.
În mod obişnuit, nu s-ar fi încumetat la o astfel de călătorie decît abia la
vîrsta de doi, ba poate chiar trei ani.
Cît timp au străbătut
valea, Thor nu şi-a pierdut măcar odată vremea hoinărind pe povîrnişuri, ci a
luat-o drept de-a lungul pîrîului, pe unde era mai uşor de mers. Cu vreo
trei-patru mile mai la vale de băltoaca unde îl lăsaseră pe ursul cel bătrîn,
şi-a schimbat brusc drumul. O porni direct spre apus şi, puţin mai tîrziu,
începură să urce din nou pe munte. Vreun sfert de milă au suit pe o coastă
lungă şi înverzită, care i-a dus, din fericire pentru picioarele obosite ale
lui Muskwa, la o trecătoare netedă şi dreaptă. Traversînd-o, au ajuns fără
multă greutate pe povîrnişurile altei văi. Era chiar valea unde, cu
douăzeci de mile mai spre sud, Thor omorîse ursul negru.
vineri, 16 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(11)
Thor se găsea în starea
aceea deosebită pe care indienii o numesc pimootao,
adică, în mintea lui de sălbăticiune, era limpede, aşa după cum doi şi cu doi
fac patru, că trebuie să meargă spre nord şi numai spre nord.
Cam pe cînd Langdon şi
Bruce, sus pe creastă, ascultau atenţi lătratul îndepărtat al cîinilor, bietul
Muskwa era cuprins de o neagră desperare. Tot timpul drumului alergase după
Thor fără o clipă de odihnă. La o oră după ce părăsiseră poteca cornutelor, au
ajuns, urcînd panta văii, tocmai la cumpăna apelor, de unde un pîrîu se
desparte pornind spre sud, către regiunea lacului Tacla, iar celălalt spre
nord, către Babine, un afluent al rîului Skeena. De aici au coborît repede la
vale, spre ţinuturi mai joase, unde ursuleţul a dat pentru întîia dată de
mlaştini şi pe-alocuri de o iarbă atît de înaltă şi deasă, încît nu mai era
chip să-l poată vedea pe Thor; îl auzea doar cum îşi croia drum undeva, în faţa
lui.
miercuri, 14 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(10)
Datorită lui Langdon, Thor şi Muskwa au
scăpat de o altă primejdie de moarte în ziua cînd avusese loc lupta celor doi
urşi.
La trei minute după ce vînătorii,
gîfîind şi transpiraţi, ajunseseră la locul bătăliei, Bruce se arătă
nerăbdător să plece în urmărirea lui Thor. Ştia că enormul grizzly nu putea fi
departe şi că, probabil, o luase pe munte în sus. In plus, descoperise urmele
ursului pe pietrişul rîpei, cam tocmai la vremea în care Thor şi Muskwa puneau
piciorul pe poteca cornutelor.
Grizzly, stapanul muntilor(9)
După lupta cea mare, cei
doi nu s-au mai atins de rămăşiţele caribu-ului. Thor nu se simţea în stare să
mănînce, iar Muskwa, de atîta încordare şi emoţie, n-ar fi putut înghiţi nici
măcar o bucăţică. Continua să muşte din bucata de blană neagră, mîrîind şi
mormăind în legea lui, ca şi cum în el rămăsese nădejdea să termine ceea ce
începuse celălalt.
marți, 13 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(8)
Brîna pe care Thor şi
Muskwa îşi făcuseră culcuşul începea să se încălzească sub razele soarelui de
dimineaţă.
La o vreme, pătruns de
dogoare, Thor se trezi, se întinse zdravăn, dar rămase tot culcat, lenevind.
După cele petrecute în ajun, întîi durerea cumplită din rană, apoi leacurile şi
la urmă ospăţul bogat din vale, se simţea acum grozav de bine mîngîiat de atîta
revărsare de lumină şi căldură; nu se grăbea să plece. O bună bucată de vreme
privi lung şi cu multă curiozitate la Muskwa. Noaptea fusese răcoroasă şi
ursuleţul se cuibărise la căldură între labele lui enorme; dormea dus,
suspinînd în vis, aşa cum fac copiii.
luni, 12 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(7)
In după-amiaza zilei în
care Thor părăsise balta de noroi, Langdon şi Bruce au coborît în valea dinspre
apus, traversînd coama muntelui. Se făcuse ora două cînd, în sfîrşit, Bruce s-a
înapoiat după cei trei cai, lăsîndu-l pe Langdon sus, în vîrful crestei, să
cerceteze cu binoclul împrejurimile. După întoarcerea călăuzei, au pornit-o
de-a lungul pîrîului, cutreierînd timp de vreo două ceasuri locurile pe care
mai înainte le străbătuse ursul. Cînd s-au oprit să poposească peste noapte,
erau încă la o depărtare de două, poate chiar trei mile de locul unde Thor îl
întîlnise pe Muskwa. Nu găsiseră încă urmele lui pe nisipul din prundul
pîrîului, dar Bruce era sigur că în curînd vor da peste ele. Ştia, de altfel,
că ursul o luase de-a lungul povîrnişului.
sâmbătă, 10 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(6)
Pîrîul de-a lungul
căruia mergea Thor era un afluent al Badinei şi curgea aproape în linie dreaptă
spre Skeena.
Pe măsură ce înainta în
susul apei, ţinutul se înălţa, devenind tot mai accidentat. Marele grizzly
străbătuse cam şapte-opt mile de la vîrful cumpenei apelor, unde dăduse peste
Muskwa, şi pantele începuseră să-şi schimbe înfăţişarea. Printre coastele
stîncoase şi abrupte, presărate de mase enorme de stînci, între rîpele înguste
şi întunecoase şi povîrnişurile prăpăstioase care se întindeau pînă
hăt-departe, pîrîul devenea din ce în ce mai zgomotos şi cursul lui tot mai
greu de urmat.
vineri, 9 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(5)
Thor a străbătut
trecătoarea în zori. Era cam înţepenit după baia de noroi, dar rana nu-l mai
ardea aşa tare şi durerea se mai potolise. Încă-l mai supăra, dar nu ca în
ajun. De fapt, nu-l durea atît umărul, cît mai ales se simţea rău. Era bolnav
şi, dac-ar fi fost om, ar fi stat întins în pat, cu termometrul sub limbă şi cu
doctorul lîngă el, luîndu-i pulsul. Acum urca încet şi ostenit.
joi, 8 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(4)
Capitolul4
La marginea pădurii de brazi, Langdon şi Otto îşi fumau pipele lîngă focul aproape stins. Aerul nopţii era pătrunzător şi rece la acele înălţimi ale munţilor. Bruce se sculă să mai arunce un braţ de vreascuri peste cărbunii aproape stinşi, apoi se lungi din nou cu capul şi cu umerii rezemaţi confortabil de trunchiul unui copac şi, pentru a nu ştiu cîta oară, îl pufni rîsul.
La marginea pădurii de brazi, Langdon şi Otto îşi fumau pipele lîngă focul aproape stins. Aerul nopţii era pătrunzător şi rece la acele înălţimi ale munţilor. Bruce se sculă să mai arunce un braţ de vreascuri peste cărbunii aproape stinşi, apoi se lungi din nou cu capul şi cu umerii rezemaţi confortabil de trunchiul unui copac şi, pentru a nu ştiu cîta oară, îl pufni rîsul.
—
Rîzi?
Trăsni-te-ar să te trăsnească! mormăi Langdon. Ţi-am mai spus doar că l-am
atins de două ori, Bruce. Precis de două ori; unde mai pui că eram şi într-o
poziţie a dracului de proastă!
—
Mai ales atunci
cînd ursul îţi rînjea deasupra capului — i-o întoarse Bruce, pe care-l amuza
grozav ghinionul tovarăşului său. Pe cuvîntul meu, Jimmy, la distanţa aceea
aproape că l-ai fi putut da gata şi c-o piatră!
miercuri, 7 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(3)
Capitolul3
Dintre toate vieţuitoarele care trăiau în această vale adormită, Thor era cel mai ocupat. S-ar fi putut spune chiar că era un urs cu multă personalitate. Ca şi unii oameni, se culca foarte devreme, începea să moţăie din octombrie, iar în noiembrie cădea într-un somn adînc, din care nu se trezea decît în aprilie, cu aproape zece zile mai tîrziu decît toţi ceilalţi urşi. Era un mare somnoros, dar cînd se trezea, era treaz de-a binelea. În aprilie mai picotea adesea, încălzindu-se la soare pe cîte o stîncă; dar de la începutul lui iunie şi pînă la mijlocul lui septembrie, dormea dus cam patru ceasuri la fiecare douăsprezece ore.
Dintre toate vieţuitoarele care trăiau în această vale adormită, Thor era cel mai ocupat. S-ar fi putut spune chiar că era un urs cu multă personalitate. Ca şi unii oameni, se culca foarte devreme, începea să moţăie din octombrie, iar în noiembrie cădea într-un somn adînc, din care nu se trezea decît în aprilie, cu aproape zece zile mai tîrziu decît toţi ceilalţi urşi. Era un mare somnoros, dar cînd se trezea, era treaz de-a binelea. În aprilie mai picotea adesea, încălzindu-se la soare pe cîte o stîncă; dar de la începutul lui iunie şi pînă la mijlocul lui septembrie, dormea dus cam patru ceasuri la fiecare douăsprezece ore.
Era tocmai foarte ocupat
cînd Langdon începu urcuşul rîpei. Reuşise să prindă un hîrciog bătrîn şi
burtos ca un popă, pe care-l înfulecă într-o clipă, iar acum dorea să-şi
sfîrşească gustarea zilei cu rîme grase şi furnici cu gust iute, pe care le
găsea întorcînd pietrele cu laba. În căutarea acestor delicatese, Thor se
folosea de laba dreaptă ca să răstoarne bolovanii.
marți, 6 noiembrie 2012
Grizzly, stapanul muntilor(2)
Capitolul 2
O milă mai jos, în
fundul văii, la ieşirea din pădure, Jim Langdon şi-a oprit calul şi s-a uitat o
clipă în depărtare. Apoi, plescăind din limbă de plăcere, şi-a săltat piciorul
drept peste şa, rezemîndu-şi genunchiul de oblînc, şi a aşteptat.
Două-trei sute de metri
înapoia lui, ascuns încă de brazi, Otto se necăjea cu „Mîrţoaga“ — o iapă de
povară foarte încăpăţînată.
Langdon chicotea amuzat
ascultînd vociferările celuilalt, care îşi ameninţa iapa cu cele mai cumplite
pedepse, de la înjunghiatul pe loc şi pînă la sfîrşitul ceva mai omenos pe care
i-l promitea: să-i sfarme capul cu ciomagul. Lui Langdon îi plăcea grozav
vocabularul colorat de care se folosea Otto cînd îşi ameninţa caii blînzi şi
nepăsători. Ştia că dacă „Mîrţoagei" i-ar fi venit gust să se tăvălească
cu încărcătură cu tot, voinicul şi bunul Bruce s-ar fi învîrtit în jurul ei
continuîndu-şi ameninţările sîngeroase, fără să-i facă niciun rău.
Grizzly, stapanul muntilor(1)
Una din cartile care mi-au marcat copilaria: "Grizzly, stapanul muntilor". Am citit-o pe la 12-13 ani si niciodata n-am uitat anumite momente miraculoase de-acolo. "Un sunet
nearticulat şi gîtuit, care nu mai avea nimic omenesc, a fost tot ce a putut
ieşi de pe buzele lui Langdon cînd întîlni privirea fixă a uriaşului grizzly" - fraza asta mi-a ramas in memorie pentru totdeauna ba chiar am folosit-o in diferite imprejurari, ca student - de exemplu cand aparea un anumit profesor le ziceam colegilor: "Un sunet
nearticulat şi gîtuit, care nu mai avea nimic omenesc, a fost tot ce a putut
ieşi de pe buzele lui Baz cînd întîlni privirea fixă a lui Sireţchi" etc.
Asa ca m-am gandit sa urc aceasta carte pe blogul meu, ca sa faca, eventual, bucuria si a altor copii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)