Cereți și vi se va da

Am văzut odată la televizor un reportaj despre un american care iubea foarte mult urşii grizzly. Îi căuta peste tot, se apropia de ei, le făcea poze, îi filma, le analiza excrementele şi mai făcea multe alte lucruri folositoare pentru sufletul lui dar şi pentru ştiinţă. Până la urmă, un astfel de urs l-a prins şi l-a aranjat atât de bine încât nu mai arată a om ci a personaj din Addams Family. Te-ai fi aşteptat ca după această experienţă, americanul să se lase păgubaş şi să înceteze studierea urşilor grizzly în habitatul lor natural. Da' de unde!

Atacul

Strada pe care locuiesc este pe malul stang al raului Bega (banatenii ar zice "al Begheiului"). Pe malul celalalt e o alta strada, care se prelinge pe langa curtea plina de daramaturi a fostei fabrici ceausiste ILSA. Ea leaga Piata Badea Cartan de cladirea Politiei Judetene. De la politie nu trebuie sa mai mergi mult si intri in zona cu Prefectura, cu Posta, adica esti deja aproape de centru. 

Faceti-va bine (21)

Bobornicul

Denumirea știinţifică: Veronica beccabunga.

Prezentare. Bobornicul este o erbacee perenă, aparţinând familiei scrofulariaceelor. Ca  plantă medicinală,  bobornicul  este  mai  puţin  cunoscut,  deși  se  găsește  lesne  în flora  României,  de  la  câmpie  până  sub munte.  Iubește  umezeala  și  de  aceea  va  fi găsit în preajma lacurilor, a apelor curgătoare, pe lângă izvoare. Bobornicul dezvoltă un rizom lung, târâtor, expus și nu prea consistent, tulpinile aeriene având între 10 și 60  cm.  Înflorește  în  mai  și  iunie,  florile  fiind  albastre,  albastru-deschis,  semănând, întrucâtva, cu cele de urzică moartă. Fructul de bobornic este o capsulă. Pentru aplicaţii medicinale se culeg florile, fructele, tulpinile.

Arta si artistii ei (1)

 Ce le mai trece unor prin cap: sculptura in carte.

Fara raspuns

O noua intrebare fara raspuns ma bantuie. Am urcat posturi pe tema dorintei de a fi din nou copil, a nedreptatii care ti se face cand esti scos din copilarie etc. Apoi, cand m-am trezit, am urcat un post in care spuneam ca omul nu trebuie sa regrete copilaria ci sa priveasca inainte. Asadar, posturi contradictorii. Cum ar zice un logician: "ai urcat postul P si apoi ai urcat postul NonP". Ca si cum azi as zice "exista broaste" si maine as scrie "nu exista broaste".

Intrebarea fara raspuns de care vorbeam este urmatoarea: care sunt eu cel adevarat, cel care zice P sau cel care zice NonP? Mai departe, cand sunt eu cel adevarat, cand cred  in Dumnezeu sau cand ma indoiesc? Cand iubesc lumea sau cand o urasc? Sau poate nu exista un Raul adevarat ci doar o pendulare intre contrarii?

Caderea in SF

Computerul a adus, zice-se, mari servicii omenirii. Prea putini insa discuta despre deserviciile aferente. Ca trebuie sa fie si din alea, nu? Inca nu a inventat omul ceva care sa fie exclusiv folositor. Tot gandindu-ma la lucrurile astea, am realizat brusc unde e pacaleala: pur si simplu computerul ne-a furat o dimensiune! Vietile noastre (inca nu ale tuturor, slava Domnului), se desfasoara pe o suprafata plana. Am ajuns fiinte bidimensionale. Tot ce ne trebuie se gaseste pe monitor: carti, filme, sex, conversatii, filosofie, violenta etc.

Trecerea

M-am uitat pe postarile mele din ultimele cateva zile si m-am ingrozit. Aproape in exclusivitate chestii plangacioase legate de pierderea copilariei, a inocentei, de lipsa de atentie din partea Mariei si tot asa. Trebuie sa recunosc ca aici nu e ceva in regula. A sta si a te gandi mereu cat de bine era "atunci" arata ca nu esti multumit cu ce e "acum". Dar ce oare ar trebui sa ma nemultumeasca? Am ce-mi trebuie, sunt stapan pe timpul meu, am o fetita ca o garofita, sunt sanatos (cel putin aparent), oare ce mai vreau?

Imi vine in minte schema crestina, aia simpla de tot. Omul traia cu Dumnezeu, a pacatuit, a cazut in timp (Cioran) si acum trece printr-un proces de schimbare, in urma caruia are sansa de a se intoarce de unde a fost alungat. Deci esti copil, apoi adult si asta nu e un regres decat la cei ca mine. In mod normal, e un progres: crescand te cunosti, te imbunatatesti, cauti sa te desavarsesti, ajungi la intelepciune, il cunosti pe Dumnezeu si mori impacat cu convingerea ca moartea e doar o trecere. Dar daca stai numai cu gandul in trecut, in anii copilariei, cand mai ai vreme sa faci si altceva? 

Asadar, va trebui sa aplic schema crestina simpla, atat de simpla incat multi nu o inteleg.

Ou sont...

Ninge la Timişoara! De fapt ningea, pentru că n-am apucat bine să scriu asta şi gata, nu mai ninge. În fiecare an, când se întâmplă fenomenul, mă uit pe geam şi-mi amintesc ninsorile de altădată, de la Sinaia. "Ou sont les neiges d'antan?" zice Villon, referindu-se, ce-i drept la femeile din alte vremuri. Aşa aş putea întreba şi eu, ne-metaforic.

Faceti-va bine (20)

Bătrânișul

Denumire știinţifică: Erigeron canadensis.

Prezentare. Bătrânișul este o plantă anuală, erbacee. Originară din America, acum este prezentă în toată Europa. Invazia acestei plante în Europa a început încă din secolul al XVII-lea. Face parte din marea familie a compozitelor. Frunzele bătrânișului sunt lanceolate, iar tulpina ramificată. Înflorește în  lunile  iulie,  august și  septembrie, florile având culori diverse, cum ar fi alb-gălbui, albastru, liliachiu. Crește, ca orice buruiană nedorită, în culturi, dar și  pe terenuri părăginite, pârloage, pe marginile drumurilor, în liziere. Apare și în variantă cultivată, mai ales ca plantă ornamentală. Pentru  uz  medicinal  se  recoltează planta întreagă, o importanţă deosebită având florile. Din buruiana numită bătrâniș se prepară infuzie și extract fluid, dar se administrează și sub formă de suc proaspăt.

Pensiuni

Ieri pe la 5 am ajuns in Busteni si am inceput sa caut o pensiune. Am colindat ce-am colindat si m-am lamurit: niciun loc in Busteni pana pe 15 ianuarie. Excelent. Am incercat si in cateva locuri din Sinaia: aceeasi poveste. Pe drum, masini circuland bara la bara pe sensul Bucuresti - Brasov. Nu mai intelegeam nimic:

Tanti Florica

Azi am facut pomenire de un an pentru mama. Dumnezeu s-o odihneasca!

Traditia spune ca la un an trebuie sa te duci acolo unde este inmormantata, apoi poti sa faci pomeniri unde vrei pe lume. Dar dupa sapte ani, trebuie din nou acolo unde este si mormantul. Asadar, daca voi mai fi in viata (vorba mamei), voi merge din nou la Sinaia in 2018. In orice caz, am fost foarte impresionat sa vad la biserica atata lume, atat de multi cunoscuti. Si multi dintre ei, cu parul complet alb. Oameni ai muntelui, ingineri din MEFIN, fosti profesori, fosti prieteni de pahar...

Tanti Florica a facut niste cosuri super, cu coliva, fructe, farfurii, colaci etc. Mi-a si indicat cui sa-i dau si cui sa nu-i dau cate ceva. Nu am stat sa ma uit ce a pus in pungi, erau destul de mari. I-am dat cati bani mi-a cerut, fara sa ma tocmesc, fara sa comentez. Cum as fi putut face asa ceva?

In final, Tanti Florica mi-a zis: "Sa stii ca e bine pentru doamna Baz ca a prins pomenirea de Sfantul Ion".  Nu ma indoiesc, tanti Florica stie absolut tot ce se poate sti in materie de randuieli bisericesti. Sper ca peste sapte ani, tot cu dumneaei sa rezolv lucrurile.

O poezie a lui Zaharia Stancu

Cantec soptit
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba - mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.

Faceti-va bine (19)

Bănuţii

Denumire știinţifică: Bellis perennis.

Denumiri populare: bănuţei, părăluţe.

Prezentare.  Această  plantă  erbacee,  cunoscută  sub  numele  de  bănuţi  sau părăluţe, ajunge până  la maximum 15  cm  în  perioada  de  maturitate,  fiind prezentă, laolaltă cu alte ierburi și buruieni, mai ales pe fâneţe – de la câmpie și până la munte. Face  parte  din  familia  compozitelor.  Frunzele  sunt  dispuse într-o frumoasă rozetă. Florile, adunate în capitule, sunt mici și rotunde, remarcându-se prin colorit, fiind albe sau roșiatice. Datorită florilor sale, această plantă este cultivată și pentru decor. În scopuri medicinale se folosesc florile și frunzele. Se prepară infuzie, tincturi, se extrage un ulei. În practica medicinală se fac și comprese cu tinctură sau cu decoct de frunze și flori.

Zâna Măseluță

Maria a rămas fără un dinţişor, care a poposit sub pernă în aşteptarea Zânei Măseluţă.
Întâmplarea asta mă face să mă gândesc din nou la faptul că vine un moment în care orice copil trebuie să rupă graniţa dintre lumea poveştilor şi lumea reală, să afle adevărul: nu există nici moşi care vin cu cadouri, nici iepuraşi, nici zâne, nici spiriduşi. Nu ştiu dacă e bine să fie ajutaţi chiar de părinţi. Unii ar putea spune: „dacă e aşa, de ce m-ai minţit până acum?” Alţii ar putea să fie extrem de necăjiţi şi să aibă un fel de refuz de a se îngloba în lumea reală. Unii, cum sunt eu, vor spera că e vorba de o neînţelegere, că poate, cine ştie, toate sunt deopotrivă reale, unele rămânând însă ascunse până când vor dori să reapară.

Televizorul Cosmos

Prin anii 60, cand abia apărusera televizoarele în casele oamenilor, tata a cumpărat și el un exemplar. Se numea Cosmos, funcționa cu lămpi și arăta ca în poză:

Anonimatul

Sa zicem ca intr-o buna zi ma hotarasc sa cheltui niste bani ca sa aduc un cantaret de colinde, sa zicem Hrusca, la nu stiu ce festival a copiilor. Il contactez, imi spune ce bani vrea, eu sunt de acord, il platesc, vine, canta, pleaca. Nu stie nimeni in afara de el ca eu sunt cel care am platit. Numele meu nu apare pe vreun afis, nu tin discursuri etc. Dar copiii sunt incantati ca le-a cantat Hrusca. Se pune intrebarea: oare ar trebui ca eu sa consider banii aceia bani pierduti? 

Faceti-va bine (18)

Bananierul

Denumirea știinţifică: Musa paradisiaca; Musa sapietus.

Prezentare: Bananierul este o plantă anuală ce crește în zonele tropicale. Face parte din familia musaceelor. Tulpina, ierboasă, poate ajunge până la opt metri înălţime. Frunzele din vârful tulpinii sunt cu adevărat uriașe – pot avea și trei metri lungime. O inflorescenţă de bananier ajunge, la rându-i, până la un metru lungime. 

Vulcanul

Mai nou, suntem amenintati cu eruptia unui vulcan gigantic, aflat sub un lac din Germania, pe langa Bonn. Ei, asta ne mai lipsea. Daca erupe, vine racirea globala de la norii de cenusa, iar Bonn-ul urmeaza sa fie ras din temelii, precum odinioara orasul ceh Lidice, caruia i s-a tras de la uciderea de catre partizani a lui Heydrich.

Asadar Bonn-ul este amenintat. Oh, ce chestie! Cum ar zice Dan Diaconescu: Adevarul despre vulcanul gigantic care ameninta Germania! Numai la televiziunea poporului! De ce tocmai acum? De ce nu a aparut chestia asta inainte de criza? Daca nicio economie europeana nu poate ameninta la ora asta economia germana, iata ca apare brusc o amenintare naturala, ceva cataclismic, cum nu s-a mai vazut." Nu-i asa ca suna excelent?

Un poem al lui Mircea Ivanescu

Despre moarte ca revedere

1.
sigur ca nu este adevarat. murind
nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung
care te poarta cu ochii închisi – si te leagana –
si la început e un somn, si pe urma o uitare –
si pe urma timpul îsi pierde orice înteles,

900 de secunde

Să presupunem - mă gândeam eu în timp ce aşteptam la semafor - că ai şti cu precizie că peste un sfert de oră o să mori. Nu contează cum, contează doar că după exact 15 minute (900 de secunde) nu o să mai fii în viaţă. Întrebarea care se pune în mod firesc este: ce trebuie să faci în acest sfert de oră? Cei mai mulţi cred că ar zice „să te rogi”. M-am gândit şi eu la asta. Dar nu cumva ar trebui să scrii şi un mic testament, în care să precizezi cui îi laşi bunurile tale - atâtea câte or fi? OK, să zicem că eşti sărac lipit. N-ai ce lăsa, poate n-ai nici cui lăsa. Dar poate ar trebui să scrii totuşi o scrisoare posterităţii? Să spui rapid cum, pe ce căi ai aflat tu că o să mori în exact 900 de secunde? Dar oare te va crede cineva? Mai mult că sigur nu. Şi atunci de ce să risipeşti cele 15 minute scriind o scrisoare care o să ajungă la coşul de gunoi? E clar, nu are rost să scrii.