Caderea in SF

Computerul a adus, zice-se, mari servicii omenirii. Prea putini insa discuta despre deserviciile aferente. Ca trebuie sa fie si din alea, nu? Inca nu a inventat omul ceva care sa fie exclusiv folositor. Tot gandindu-ma la lucrurile astea, am realizat brusc unde e pacaleala: pur si simplu computerul ne-a furat o dimensiune! Vietile noastre (inca nu ale tuturor, slava Domnului), se desfasoara pe o suprafata plana. Am ajuns fiinte bidimensionale. Tot ce ne trebuie se gaseste pe monitor: carti, filme, sex, conversatii, filosofie, violenta etc.
Nu mai trebuie sa te ridici de pe scaun si sa iesi din casa. Ai tot ce-ti doresti in 2D. Al treilea D, ala care a fost furat, ala ne facea vii. Cu el ieseam printre ceilalti oameni si cu el ne individualizam. Acum suntem la fel, toti o apa si-un pamant, niste nume pe-un ecran.

Culmea e ca pentru a suplini lipsa celui de-al treilea D, se aduc imbunatatiri tot mai sofisticate tehnologiei. In curand o sa avem cu totii monitoare 3D, la cinematograf deja te duci sa vezi filme cu minim 5D (pacaleli, pentru ca tot cu ochii in ecran o sa stam, e vorba de dimensiuni iluzorii). Dar al treilea D, cel autentic, nu va putea fi substituit de nimic. El este canalul prin care putem comunica in mod real nu numai intre noi, dar si cu Creatorul. Ori societatea moderna n-are nevoie de ipoteza unui Creator, dupa cum nu are nevoie de oameni vii, care au toate D-urile acasa, ci de o turma docila, multumita, satisfacuta, care sta cu ochii tinta in lumea bidimensionala si iese de acolo doar pentru a executa ce i se cere, castigand din asta suficienti bani ca sa se intoarca in iubita lui lume 2D, pentru ca apoi.....

Oh, oh, de ce nu ma opreste nimeni? Iar am dat-o in SF-uri!

PS Apropo de cinematograful 5D, se intreba Mircea Doinaru odata cum ar fi sa se mai bage o dimensiune, aia olfactiva, in filmele cu saurieni, mai ales in scenele in care cate un astfel de monstru face un caca pe masura, asa cam cat Movila lui Burcel.