Ispravile lui Pacala (2)

Vânzarea

Scoală-te din somn, băiete, când de ziuă s-a crăpat,

Du la iarbă pe Joiana, să ţi-o duci la adăpat!...

Uite-o! vrea să intre-n holdă... n-o lăsa la grâu... aleargă!

Noaptea: vezi, din bătătură, vrun om rău să nu ţi-o şteargă!

Trebuia, şi zi şi noapte, slugă, păzitor să-i fie.

Nu era făcut el însă după d-astea să se ţie!

“Să mă zbucium eu atâta, pentr-o vacă?... Până când?...

Şi de ce, la urma urmei?... Ia mai bine hai s-o vând!

Să mă scap!...”

Aşa Păcală, hotărându-se-ntr-o zi,

Îşi luă de funie vaca, şi-nspre târg cu ea porni.

O poezie a lui Matei Vişniec

CORABIA

Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strîngeam mîinile
ne luam rămas bun

Picturi

Ieri am mers cu familia in vizita la matusa mea Virginia Baz Baroiu. Mama ei si mama lui tata au fost surori. Carevasazica, fetele ei sunt verisoarele mele si matusile Mariei. Eu unul imi aduceam aminte de "Tanti Virginica" destul de vag, din vremea cand ne vedeam la Constanta, la unchiul Emil - zis si Coco. Eram copil pe atunci, dar imi aduc aminte perfect de tablourile ei, pe care le vedeam atarnate la Coco pe un perete din sufragerie.

Presa si banii

Nu stiu de ce trebuie ca presa, in orice forma s-ar prezenta ea, sa consemneze parerile a tot felul de indivizi pe subiecte care n-au nicio legatura cu ceea ce fac sau stiu ei. Nu inteleg de ce trebuie sa fiu eu informat cu ce a zis Ion Tiriac, de exemplu, despre eventuala demisie a lui Boc. Daca ne gandim bine, Tiriac e un fost un jucator de tenis care a avut ceva fler in afaceri. Nu stiu sa fi facut vreodata politica si acum chiar declara sus si tare ca acest capitol nu-l intereseaza. El se pricepe foarte bine la impuscat mistreti cu sutele. Se mai pricepe la scos bani din domeniul bancar, din asigurari etc. Mai pe scurt, se pricepe la afaceri. Excelent, bravo lui. Dar de ce trebuie sa stie toata tara ce crede Tiriac despre discursul lui Basescu? Ah, e vorba de faptul ca Tiriac e un personaj foarte cunoscut printre romani? Dar atunci de ce nu e intrebata si Angela Gheorghiu ce crede despre Crin Antonescu? Dar Tociu si Palade de ce nu sunt intrebati ce cred ei despre UNPR? La capitolul notorietate, oamenii astia sunt cam la nivelul lui Tiriac. Cu toate astea, pe ei nu ii intreaba nimeni ce parere au despre declaratiile lui Ponta. Explicatia, asadar, nu sta in notorietate. Explicatia sta in bani: presa considera ca oricine are multi bani, merita sa fie intervievat, citat etc. Asta inseamna ca pentru presa, gandirea unui om nu valoreaza nimic daca omul ala nu are si bani. Sunt sarac? OK, pot sa fiu intelept precum Socrate, nu o sa ma citeze nimeni pe prima pagina. Dar daca pun mana pe niste milioane de dolari, devin rapid interesant si tot ce spun eu este luat drept subiect de interes national.

Uite de aia nu mai citesc eu nimic.din presa. Deschid mailul si vad titluri de genul: "Ce crede Ion Tiriac despre manifestatii, discursul lui Basescu si demisia lui Boc". Le sterg linistit si-mi vad de treaba.

Privirea

Cred că aveam vreo 12 - 13 ani când mama și tata s-au despărțit. Dar numai în fapt, de divorțat n-au divorțat niciodată. După mulți ani, mama avea să-mi spună că au rămas căsătoriți ca să nu am eu probleme la școală ori la facultate. 

Faceti-va bine (46)

Cătușnica

Denumirea știinţifică: Nepeta cataria.

Prezentare. Cătușnica este o plantă erbacee meliferă din familia labiatelor. Poate atinge înălţimea de un metru. Răspândește un miros specific, plăcut, iar florile sunt albe sau în  nuanţe spre roșu. Pentru medicaţie, pentru tratamente prezintă interes partea aeriană a plantei.

Întrebuinţări. Pentru terapii, cătușnica este prelucrată sub formă de infuzie, sirop și vin medicinal. În mod ciudat, cătușnica are proprietăţi calmante, dar și tonice, excitante  –  o adevărată contradicţie rezolvată, iată, de o banală plantă medicinală. Cătușnica este, totodată, un antispastic și un regulator al activităţii gastro-intestinale. Se folosește și pentru combaterea tusei, mai ales a tusei convulsive și a tusei tabagice. Deși cunoscută ca un excitant, cătușnica are darul de a calma chiar și chinuitoarele dureri  de  dinţi  sau  de  măsele.  În  acest  caz,  frunzele  de cătușnică vor fi mestecate precum guma. Rolul de excitant  al  aceste  plante  este  cunoscut  de multă vreme în medicina populară, fiind folosită în vechime pentru revigorarea vieţii de cuplu.

File din sipetul fermecat

Am mai găsit, în sipetul feremecat, încă două poezii, pe care se pare că le-am scris în clasa a X-a sau a XII-a. Spun asta pentru că în josul lor se văd adnotări făcute de tata și ele arată așa: XII - 1976. Ori eu, în 1976, mă aflam în clasa a X-a. In orice caz, este mult mai plauzibil că le-am scris la 16 ani, pentru că la 18 eram deja un individ superior, care nu prea mai dădea doi bani pe poezie, lăsandu-le-o spre desfătare domnișoarelor sensibile.

Copil să fiu

Din sipetul cu comori al mamei, am reușit să scot poeziile tinereții mele. Sunt uimit de multe lucruri: întâi că le-am scris, apoi că sună cât de cât OK, după care că mama le-a păstrat. In sfârșit, uimirea uimirilor e că de îndată ce mi-am aruncat ochii peste ele, mi-am amintit toate versurile, de parcă le-aș fi scris ieri. Uite una dintre ele:

Mustata

Nu stiu ce i-a venit Mariei sa ma intrebe cum mi-ar sta fara mustata. Dupa atata amar de vreme, nu mai stiu nici eu cum imi sta. Dar nu vreau sa-mi rad mustata, m-am obisnuit cu ea si am devenit un mosh din aia care nu arunca absolut nimic. Asa ca ieri, Maria fiind pe la nu stiu ce strand prin Ungaria, m-am gandit ca as putea face cumva sa fim amandoi multumiti. In consecinta, am dat jos numai partea din dreapta a mustatii mele.

Eccleziastul

1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.

3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.

4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.

Faceti-va bine (45)

Cătina albă

Denumirea știinţifică: Hippophae rhamnoides.

Denumiri populare: cătină, cătină cenușie, cătină de râu, tufișul de nisip.

Prezentare. Cătina este un arbust spinos, aparţinător familiei eleagnaceelor. Se cunosc două varietăţi – cătina albă și cătina roșie. Important pentru farmacia  naturistă este fructul cătinei  albe. Arbustul de cătină albă are frunze  alungite,  cenușii-argintii  –  strălucitoare pe faţă, mate pe spate. Înflorește în martie-aprilie. Florile sunt mici și galbene, iar fructul are o pronunţată tentă de portocaliu. Cătina albă crește în flora spontană, în zone mai pietroase și apropiate de ape, aria de răspândire fiind întreaga suprafaţă a ţării.

Plăsarii

În Sinaia, pe vremea lui Ceaușescu, trăiau doi indivizi - tată și fiu, al căror nume, din păcate, nu mi-l amintesc (de fapt nici nu cred că l-am știut vreodată). Fapt e că aproape nu a existat zi de la Dumnezeu în care să-l văd pe unul din ei și să nu aibă în ambele mâini niște pungi uriașe, pline cu fel de fel de lucruri necesare traiului. Uneori aveau oase de la alimentară. Când se dădea rația, îi vedeai cu plasele pline de mălai, făină, ulei și ce-o mai fi fost. Câteodată târau sacoșe din alea mari de tot, făcute din rafie - nevestele lor le confecționau din saci pe care-i tăiau și apoi le coseau toarte indestructibile. De multe ori i-am întâlnit cărând pungi cu iarbă pentru găini. Toamna îi vedeam coborând dinspre munte, cu plase uriașe pline de ghebe.

Plăsar de mall

Ispravile lui Pacala (1)

Moştenirea

Nu azi, nici ieri, hei! de-atuncea, ap-a curs pe Olt cam multă!

(Sănătate, de la Domnul, celor care mă ascultă!)

Undeva, p-aici, sub cerul scumpei noastre Românii,

într-un sat, trăia — se zice — un moşneag, ce-avea trei fii.

Cei mai vârstnici, de! ca lumea! când mai buni şi când mai răi,

Când mai dezgheţaţi la minte, când mai proşti, sărman de ei.

Cel mic însă... altă fire! Suflet bun, dar mult poznaş.

Ca să facă el vreun lucru, cum se făptuieşte, aş!

Toate le făcea sucite şi pe dos, de te-ncruceai.

Un nătâng, un gură-cască îţi părea — când îl vedeai.

Îi ieşeau la capăt însă toate-aşa de minunat,

Că, de fapta-i săvârşită, locului stăteai mirat.

Incapatanare

O fatuca de la Realitatea cred ca are probleme cu pronuntarea lui ă, care nu ii incape in gura. Pur si simplu, in cadrul emisiunii pe care o face ea despre Rosia Montană, o tine gaia-matzu cu Rosia Montana. Nu conteaza ca pe burtiera scrie mereu Rosia Montană, nici faptul ca tot felul de interlocutori pronunta limpede asa, ea ii da inainte cu Rosia Montana. Atata incapatanare, mai rar. Ce ma amuza pe mine e ca aceeasi fatuca subliniaza in emisiunea ei ca proiectul si scandalurile care il insotesc sunt vechi de 20 de ani. Cum mama naibii sa faci tu o emisiune si sa te certi cu toti pe-acolo, cand in 20 de ani nici n-ai aflat cum se pronunta numele pe care-l plimbi prin gura tot la 30 de secunde... Dar ma rog, asta e jurnalismul la noi.

Fatuca

Farmecul discret al clasei politice

Am găsit o poză care merită toți banii. E făcută de un tip pe nume Silviu Matei și apare în Gândul. Această poză mi se pare fabuloasă și îmi aduce aminte de un film excepțional pe care l-am văzut de cel puțin cinci ori, care se numește „Farmecul discret al burgheziei”. Un film de Luis Buñuel, despre care nu am chef să spun nimic acum, pentru că am senzația că ar fi ca și cum m-aș apuca să povestesc despre cine e Umberto Eco și ce vrea el. „Farmecul discret” e pentru Buñuel cam ce e „Numele trandafirului” pentru Eco.

Pe Bega in jos/Pe un mal frumos

Mofturile corecților politic

Una din marile găselniţe ale românilor alfabetizați este aia care spune că poveştile noastre sunt pline de violenţă, cruzime etc. Exemplul cel mai frapant care se livrează în cursul discuţiilor este cel al morţii lupului din "Capra cu trei iezi", care lup cade într-o groapă plină cu jăratec, unde este mistuit de flăcări. Cei care comentează astfel de chestii par a nu-şi aminti întâmplările asemănătoare petrecute în cărţi ale copilăriei scrise în ţările „civilizate”. Iată, spre exemplu, pagina în care Mark Twain descrie moartea lui Joe Indianul, în cartea pentru copii „Aventurile lui Tom Sawyer”:

O poezie a lui George Lesnea

TINERETE

Mi-a mai ramas putina tinerete,
Ma desfrunzesc de ani ca o livada,
Mi-i palma mâinii scrisa cu tristete,
Si ochii – tupilati lânga balada.

Un banc filosofic

În pădurea cu alune aveau casa trei pitici. Vine pupăza şi spune:

„Simptomatic, idiosincrazia dilematică îşi reverberează atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent şi disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievală, capsulînd filonul crepuscular sincretic şi aluziv metempsihotic al transmigraţiei alchimice înspre circumvoluţiunile interioare ale epocii istorice care tind să formeze adevărate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseistă, într-o veritabilă recrudescenţă de esenţă în ultimă instanţă – ludică, torturant-metafizică a senzorialitaţii iluzorii, dar atât de vibrant hedonistic reprezentate, înţeleasă ca o negare lipsită de rigurozitatea demersului ştiinţific, posesoare a unei naturi mai curând intuitive şi instinctuale a acelor cauze primare, antepostulate de gânditorii clasicismului elen in perioada de maximă înflorire a democraţiei antice, urmată aşa cum ştim încă din tradiţia empirismului occidental care se sustrage inferentelor mediate de deconstrucţia treptată a modelelor eluctabil utopice de inflexiune social-reflexivă, contextual orientate înspre sevele pulsatorii ale neoclasicismului modern, ale cărui ramificaţii pot fi, totuşi, percepute indubitabil mai curând aprioric ca fiind personificări oximoronice volitiv-diminutivale ale stărilor extatice, autosuficiente degajate prin intermediul apropierii omului de incantaţiile onomatopeice ale naturii, împletite într-un conglomerat de relativism amorf cu rol parţial catalizator dar fiind şi un filtru prin catharsisul emanat de  întreaga arborescenţă desemnată convenţional ca „fiinţa universală”, în care se regăsesc avanposturile ultime ale increatului semimaterializat, asta daca privim holistic hermeneutica afirmaţiei mele, bineînţeles, în niciun caz din perspectiva mărginitoare a fracturismului osmozei neeuclidiene, care diverge ca factor de bruiaj în lumina degradantă a cortexului evanescent acestui univers prăfuit de amprenta maculantă a îngrădirilor stranietaţii darwiniene, dezolanţei cioraniene şi frustrării freudiene, pentru a numi doar câteva".

Arta si artistii ei (7)