Faceti-va bine (55)

Cimbrișorul
Denumirea știinţifică: Thymus vulgaris.
Denumire populară: cimbrișorul de câmp, cimbrișorul de pajiște, cimbrișorul de fâneaţă, cimbrul sălbatic.
Prezentare: Cimbrișorul este o plantă perenă, membră a familiei labiatelor. Frunzele cimbrișorului au miros plăcut, aromat. Planta are un pronunţat rizom târâtor, de pe care se ridică ramuri. Ramurile au flori în partea superioară, înălţimea acestor ramuri  fiind de circa  șapte centimetri. Cimbrișorul  înflorește  din  iunie  și  până  în septembrie. Crește în flora spontană – pe pajiști, sub formă de tufe, adevărate colonii ce răspândesc, sub soarele verii, o aromă unică și agreabilă. Pentru  utilizări  în  scopuri  medicinale, se recoltează partea aeriană  a  plantei  și  se usucă.
Întrebuinţări. Din cimbrișor se prepară o infuzie. Se folosește și în bucătărie, pentru aromatizarea unor mâncăruri. Cimbrișorul este un antiseptic redutabil, având acţiune antiinflamatoare intensă. Folosit la mâncăruri, dar și ca  infuzie, contribuie la  fluidizarea circuitului  gastric,  înlesnește  respiraţia  și  are acţiune tonică asupra întregului organism. Cândva, cimbrișorul însoţea busuiocul în grinda casei, pentru a asigura împreună o primenire a aerului în timpul iernii, mireasma sa persistentă fiind un calmant. Cimbrișorul este întrebuinţat și de apicultori, în activitatea lor de îngrijire a albinelor

Arta si artistii ei (10)

Craciunul

Sentimentul Craciunului... Da, suntem in februarie, dar eu percep totul ca si cum ar fi Craciunul. In primul rand, e zapada. In al doilea....e Craciunul, naiba stie cum sa ma exprim, pur si simplu acum mi se pare mie ca e Craciunul, ala pe care l-am tot asteptat, asta e viata, a intarziat, oricine intazie. Ma gandesc ca ar fi grozav sa fiu inzapezit, la propriu, undeva intr-un sat. Dar, desigur, astea sunt simple aiureli.

De-ale lui Zoscenko (1)

GALOŞUL

Să-ţi pierzi un galoş în tramvai nu-i mare lucru.

Mai ales dacă din dreapta te-ndeasă şi din spate te mai calcă unul pe călcîi — s-a dus galoşul.

E-o nimica toată să-ţi pierzi un galoş.

Eu l-am pierdut cît ai clipi din ochi. Nici n-am băgat de seamă.

Cînd m-am urcat în tramvai, amîndoi galoşii erau la locul lor. Cînd am coborît, m-am văzut cu unul singur; ălălalt dispăruse. Gheata era la locul ei, şi ciorapul, şi izmenele. Numai galoşul se făcuse nevăzut.

Enervări matinale

Ritualul de dimineaţă al ducerii câinelui Richi pe-afară ca să se uşureze şi să miroasă îndelung dejecţiile celorlalţi câini care umblă prin zonă este de-a dreptul enervant. La Sinaia, aveam un căţel pe nume Doly - era fetiţă. Când avea nevoie afară, numai ce se ducea la uşă şi privea clanţa, iar eu îi dădeam drumul. Stătea cât avea chef, apoi revenea, zgâria la uşă, îi deschideam şi gata. Aici însă, lucrurile stau cu totul altfel. Locuiesc la bloc, strada e la zece metri, deci nu se poate pune problema să las câinele liber. Aşa că în fiecare dimineaţă îndeplinesc următorul ritual:

Nuca lui Nicodim

Unul dintre oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut cu ocazia evenimentului SAVOART a fost Sorin Nicodim. Am mai scris despre el, este fostul vicepresedinte al UAP din Timisoara, omul care s-a implicat in organizarea expozitiei de pictura. Am stat mult de vorba, as putea spune chiar ca am stabilit o relatie de amicitie. 

Intr-o dimineata, cum stateam eu la Bastion asteptand sa vina unul si altul, ma trezesc cu domnul Nicodim ca intra furtunos, face doi pasi si-mi zice: "V-am adus o nuca". Si intr-adevar, mi-a intins o nuca. "OK, am zis, multumesc frumos, dar nuci din astea pot sa-mi iau de la piata cu basculanta. Eu m-as fi asteptat sa-mi aduceti o nuca pictata". Atata i-a trebuit. A luat nuca si a zis ca o sa vad eu ce si cum. Dupa doua zile, mi-a adus-o. Oh, sa nu o mai recunosc! Nuca precum aceea nu cred ca mai are nimeni pe lume. Iat-o:

Faceti-va bine (54)

Cicoarea

Denumirea știinţifică: Cichorium intybus.

Denumiri populare: floricică, andivă, andivie.

Prezentare. Cicoarea se întâlnește atât în cultură, cât și în flora spontană, fiind o reprezentantă a familiei compozitelor. Este o plantă perenă, cu tulpină ramificată și rădăcină groasă. Poate atinge o înălţime de 1,20 metri. Înflorește în lunile iulie, august, septembrie. Florile sunt de culoare albastră. În flora spontană, cicoarea se întâlnește în fâneţe, pe marginea drumurilor, pe pășuni, în alte locuri necultivate și în care cresc fel de fel de ierburi.

O poezie a lui Ion Gheorghe

JUNELE VÂNEAZĂ

Ion Gheorghe

Era într-o miercure

     Când s-a luat după

Un iepure

     Către râpă.

Dete prima

     Săgeată -

Şi-a fost lungimea

     Neadevărată.

Dete şi-a doua

     Săgeată

Şi-a căzut în roua

     Nescuturată

Dragostea creștină

Adeseori mă gândesc că dragostea creștină aproape a dispărut, ca și cum ar fi fost trasă în sus, înapoi de unde a venit. Presupun că au existat vremuri în care ea era prezentă la tot pasul - oamenilor le păsa de ceilalți, dădeau de pomană, unii se făceau misionari, umblau prin coclauri și propovăduiau dragostea lui Cristos, alții se duceau prin spitale, prin leprozerii, mă rog, unde era mai rău și îngrijeau bolnavii... Cu timpul, însă, acest tip de dragoste s-a subțiat și locul ei a fost luat de atracția erotică. Unde mai poți întâlni azi un bărbat care să-i spună altuia „te iubesc”? Poate printre homosexuali, sau când un bătrân vorbește cu fiul lui. Nici între prietenii cei mai buni nu prea se mai aud aceste cuvinte. Dacă vrei să ajuți pe cineva, trebuie să ai mare grijă la ce pot crede ceilalți. Cum ar fi să mă duc eu acum să ii dau bani sau să-i cumpăr lucruri unei fete de 15 ani, ai cărei părinți nu au după ce bea apă? Oare nu ar da chiar ei cu pietre după mine, zbierând „pedofilule”?
Așa că nu ne rămâne decât să ne resemnăm: astea sunt vremurile. 

Mici intamplari cu animale (4)

Am hranit pasarele (4)

O mierlă neagră (Turdus merula) a descoperit, astă-toamnă, ciorchinii albaştri ai viţei de vie sălbatice, care se căţăra bo­gată pînă sus pe un zid de la spatele casei. A găsit că e hrană destulă pentru o iarnă întreagă şi a rămas la noi. De cîteva ori a venit şi ea la terasă, ademenită de forfoteala veselă de acolo. A cercetat toate, a dat să ciupească şi nu i-au plăcut bucatele. S-a întors la strugurii ei şi, pînă primăvara, nu s-a mişcat de acolo. Vrejurile încîlcite îi dădeau şi loc bun de înoptat, iar pisicile nu se puteau căţăra pînă la ea.

Trei poezii ale elevului Raul Baz

Cand ma asteptam mai putin, au aparut inca trei poezii. De data asta se vede clar: sunt scrise in clasa a noua. Se vede si scrisul lui tata. Deja sunt convins ca incerca sa ma publice.

Manuscris

Varianta dactilo

Noapte

Cantecul

Al doilea meu porn

După faza cu revista lui Pucheanu, a mai trecut o vreme și am avut, în sfârșit, prilejul să văd o revistă porno cum mă interesa pe mine. Omul care a procurat-o se numea Gheorghe Florin Daniel și locuia la două sute de metri de mine, în capătul străzii Pompieri. În plus, eram colegi de clasă și făceam împreună fel de fel de lucruri care ne aduceau în conflict cu profesorii. Acum, Gheorghe Florin Daniel locuiește în altă parte, e însurat, are copii și se îndeletnicește cu băutura. I se spune Gheo, cu accent pe e, așa că o să-i spun și eu tot așa, chiar dacă în copilărie îl strigam altfel.

Faceti-va bine (53)

Chinina / Arborele de chinină
Denumire știinţifică: Cinchona officinalis.
Prezentare. Arborele de chinină crește în pădurea ecuatorială, fiind întâlnit în marile masive vegetale din America de Sud. Aparţine familiei rubiaceelor. În prezent, arborele de chinină se găsește și în plantaţii, aria sa de cultură fiind extinsă și în alte zone cu climat ecuatorial. Partea care conţine chinină este scoarţa, obţinerea ei fiind relativ simplă: arborii sunt doborâţi și apoi se cojesc. Se prepară pulbere, macerat, pilule, cașete, extract, decoct, infuzie, mixturi.
Substanţe active importante: chinină, chinidină, chinconină,  chincomidină, săruri minerale, tanin.
Întrebuinţări. Chinina a fost și este un leac deosebit de important, fiind utilizată în combaterea unei afecţiuni grave – frigurile (paludismul, malaria). Utilizarea chininei în  terapii este însă mult mai largă, chinina contribuind la intensificarea activităţii digestive, la reducerea febrei, la combaterea infecţiilor și a paraziţilor. Chinina are efecte benefice, cunoscute de foarte multă vreme, în afecţiuni precum tuberculoza, diabetul, infecţiile grave. Este recomandată și în anemii, astenii, convalescenţe, afecţiuni cardiace. Combate oboseala și mărește capacitatea de muncă. Alte varietăţi ale arborelui de chinină: Cinchona calisaya și Cinchona succirubra.

Mici intamplari cu animale (3)

Am hranit pasarele (3)

„Pine-pine" aud într-o dimineaţă glas nou, asemănător cu al piţigusilor şi totuşi altul. Iată două biete cinteze (Fringilla coelebs), stînd modeste pe o cracă. Foamea le-a adus şi pe ele pînă în mijlocul oraşului; aici văd adunătură de păsărele şi belşug. Nu înţeleg cum ar fi asta, în veacul frigului şi al foa­mei. Mănîncă vrăbiile, mănîncă piţiguşii din feluri pe care ele nu le cunosc. Dar iată şi ceva cunoscut: seminţe de floarea-soarelui, însă în asemenea loc, şi aşa grămadă n-au mai văzut.

Triumful mortii

Am gasit, in sfarsit, "Triumful mortii" al lui Gabriele d'Annunzio. Inca una din seria de carti pe care le-am citit prea devreme, pentru ca nu s-a ocupat nimeni sa-mi ordoneze lecturile. Toata viata m-a urmarit un fragment din cartea asta, un fragment pe care daca l-as fi citit la vremea lui si nu pe la 15-16 ani, poate ca nu as mai fi ajuns sa fiu atat de analitic si suspicios in relatiile mele cu sexul opus. Iata-l:

O poezie a lui Augustin Doinas

Zeii batrani stiu inca sa petreaca

Omul care a scris si altceva
in afara de Mistretul cu colti de argint

Iubiti colegi purtand acelasi hram!
Sunt patruzeci de ani - o vesnicie!
De cand, intaia oara, ne porneam
De-aici, ca o superba herghelie
De manji nestiutori de bici si ham.
Eram frumosi: purtam vapaia pura
Care se-arata-intreaga pe figura.
Acuma, iata-ne - si mai frumosi;
De frumusete grea, interioara,
Care ne face - poate - mai sfiosi,
Caci n-are focul viu de primavara
Al astrilor puternici si gelosi,
Ci doar surasul palid care-inseamna
Caldura blanda-a soarelui de toamna.
Ei si!? Intelepciunea unei vieti
E s-o traiesti, pe fiecare treapta,
Prin ceea ce-i e propriu, si sa-nveti
a-i da, necontenit, masura dreapta.
Sa-i dam, deci, acceptatei batraneti
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipa
Prin tot ce-a fost recolta si risipa.

Anubis

Eram profesor de liceu la Sinaia, când am avut o experiență deosebit de interesantă și tulburătoare. Mă aflam într-o clasă, undeva la ultimul etaj al liceului și stăteam așezat la catedră. Elevii păreau concentrați asupra scrisului. Le dădusem extemporal și mă prefăceam că îi supraveghez. Sentimentul zădărniciei mă cuprinsese din nou: nimic din toate lucrurile alea nu avea vreun rost. Cei care pricepeau matematica puteau fi numărați pe degete. Așa că toate extemporalele și toate metodele pe care le aplicam erau, clar, pierdere de vreme. Niciodată, îmi spuneam, orice aș face, matematica nu o să fie înțeleasă de masele largi. Așa că stăteam acolo, la catedră și îmi roteam ochii prin clasă, fără a vedea nimic. Îmbinam, cum aveam să zic la un moment dat, inutilul cu neplăcutul. Brusc, am avut sentimentul că de undeva din mine, nu pot să explic de unde, cineva s-a urcat către partea dinăuntru a figurii mele și se uită prin ochii mei către clasă. Exact cum m-aș sui eu până la un geam mic, aflat sub streașină, aș scoate capul și m-aș uita pe-afară. Avea capul negru și gura alungită într-un bot ca de ogar. După un timp, s-a retras, lăsându-mă cu un fel de nostalgie - parcă îmi părea rău că plecase. Multă vreme m-am gândit la întâmplarea aia. Mi-am spus că poate e semn că o iau din loc, că trebuie să văd ce părere are un doctor sau un popă. Dar nu m-am dus nicăieri, mi-am văzut de treabă și asta a fost tot. Mi-a rămas doar întrebarea: cine să fi fost vizitatorul? Până la urmă am căpătat convingerea că nu putea fi vorba decât de Anubis - zeul vieții de apoi în Egiptul antic.

Ispravile lui Pacala (3)

Împărţirea comorii

Seara, cum ajunge-acasă, banii-n palmă-i zăngăneşte:

— Iată preţul văcuşoarei, o leţcaie nu-mi lipseşte!

Fraţii-i, când văzură-n mână-i aurul, se minunară,

Dar de unde, cum şi ce fel, deocamdată nu-ntrebară.

Ziua următoare însă, când se lumina de zori,

Nici nu s-a sculat Păcală, hai la el nerăbdători:

— Ian ascultă, frăţioare! Cum se poate-aşa minune?

Un stejar să-ţi dea pe vacă bani de aur? Fii bun, spune!

Că de-aseară pân-acuma n-a fost chip să aţipim,

Nici cât ai clipi din gene!... tot la asta ne gândim.

Faceti-va bine (52)

Chimenul

Denumirea știinţifică: Carum carvi.

Denumiri populare: secărică, chimion, pipărus.

Prezentare. Chimenul este o plantă cultivată, dar se găsește și în flora spontană. Este o erbacee și face parte din familia umbeliferelor. În flora spontană, chimenul poate fi  întâlnit, de obicei, în fâneţele de sub munte și  în cele montane. Înălţimea  acestei plante ajunge până la un metru. Florile, de culoare albă, sunt dispuse sub formă de umbelă. Valoarea terapeutică este dată de seminţele chimenului. Din aceste seminţe se prepară decoct, cataplasme, tinctură, pulbere, infuzie.

Gânduri de adolescent

Fără sa comentez nimic, pun aici conținutul câtorva pagini pe care le-am găsit în sipetul cu comori al mamei. Presupun că aveam în jur de 17 ani când le-am scris. Iată-le:

      1.    A face o construcție stufoasă, cu goluri și metalică, pe care s-o poți apuca de un colț ca s-o bălăngăni.

      2.    Drumul unui tramvai blocat de un tren care merge ba înainte, ba înapoi. Vatmanul, peste un timp, blochează trenul în același mod.