Mici intamplari cu animale (3)

Am hranit pasarele (3)

„Pine-pine" aud într-o dimineaţă glas nou, asemănător cu al piţigusilor şi totuşi altul. Iată două biete cinteze (Fringilla coelebs), stînd modeste pe o cracă. Foamea le-a adus şi pe ele pînă în mijlocul oraşului; aici văd adunătură de păsărele şi belşug. Nu înţeleg cum ar fi asta, în veacul frigului şi al foa­mei. Mănîncă vrăbiile, mănîncă piţiguşii din feluri pe care ele nu le cunosc. Dar iată şi ceva cunoscut: seminţe de floarea-soarelui, însă în asemenea loc, şi aşa grămadă n-au mai văzut.
Un piţiguş s-a aşezat pe creanga lor; ţine în cioc tocmai o să­mînţă de aceasta şi îi scoate miezul. Îndată zboară şi aduce alta. Aici nu poate fi nici înşelare şi nici primejdie, iar foamea îndeamnă. Au coborît repede şi cintezele şi au furat seminţe, apoi nu le-au mai furat şi nici nu le-au mai dus, ci au început să le despice pe loc. A doua zi m-am întors acasă cu seminţe de cînepă şi cu mei în buzunare şi am aşternut masă separată cintezelor. Nu mai erau două, ci vreo patru, cinci. Au venit apoi şi presuri galbene ca lămîia (Emberiza citrinella); oaspe­ţii s-au înmulţit — roiau prin crengile copacilor; cred că şi noaptea se aciuau pe aici pe aproape. Vrăbiuţele mai îndrăz­neţe şi mai de casă se înşiruiau de cu noapte pe pervazul fe­restrelor: poate li se strecura o părere de căldură din casă, poate voiau să rămînă aproape de sufrageria lor.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor