Cum stăteam eu aseară pe-aici şi mai scriam una-alta, numai ce-o văd pe Maria venind din camera ei cu un caiet în care ţinuse un fel de jurnal pe când învăţa scrisul. Erau acolo chestii de genul „mama te iubesc”, cuvinte scrise şi explicate ca în vocabular, mici desene, ce să spun, o minunăţie. Am văzut-o eu că zâmbeşte misterios, dar nu m-am prins că îmi pregătise o surpriză. După ce am foit caietul şi m-am umplut de oarecare duioşie, numai ce-o aud că-mi zice: „Uită-te şi mai încolo”. Adică peste paginile goale. M-am gândit că e ceva ascuns undeva, pe la mijloc, vreo poză, o bancnotă, dar nu despre asta era vorba. Pur şi simplu, undeva în adâncurile caietului am găsit un desen din celebra serie „Pisici”. Uitasem complet de ea aşa încât m-a izbit ca o rafală de vânt primăvăratic. Seria „Pisici” conţine desene făcute de mine prin 2002, când Maria era mică de tot şi în care pisicile ori diverse lighioane înrudite cu ele jucau cel mai important rol. Nu ştiu dacă prin viscerele casei mai stau ascunse şi alte desene, dar aş fi bucuros să le găsesc. Iată-l pe cel descoperit de Maria ieri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu