Cimișirul
Substanţe active importante: vitamine (vitamina C, în primul rând), rășină, tanin și mai ales o substanţă rară – buxenina.
Denumire știinţifică:
Buxus sempervirens.
Prezentare. Este una
dintre cele mai longevive plante. Poate trăi până la 600 de ani. Nu prea înalt
(maximum șapte metri), cimișirul este un arbust întâlnit în păduri, mai ales în
cele aflate în zone calcaroase. Chiar și frunzele acestui venerabil sunt
deosebite, adică nu sunt întotdeauna verzi, culoarea lor fiind, uneori, roșie
sau portocalie. Cimișirul face parte din familia celastraceelor. Valenţe terapeutice
au rădăcinile, coaja
și frunzele. Din acestea
se prepară infuzie, decoct sau
tinctură.
Substanţe active importante: vitamine (vitamina C, în primul rând), rășină, tanin și mai ales o substanţă rară – buxenina.
Întrebuinţări. Ceaiul pe bază de cimișir este recomandat pentru
combaterea asteniei de primăvară.
Este folositor și
în terapii privind
ficatul. Combate febra și
acţionează și ca
sedativ. Rolul cel
mai important al
acestei plante medicinale este în blocarea cancerului.
Datorită buxeninei, care este un alcaloid, dezvoltarea celulelor canceroase
poate fi oprită. Potrivit dr. Alexander Reinhardt, faptul acesta a fost dovedit
în laborator. Tot
dr. Reinhardt propune
și o reţetă: decoctul necesar
tratamentului cu cimișir se face din 30 de g rădăcină sau 50 g frunze uscate
(dacă frunzele sunt verzi, se pun 80 g), care se adaugă la un litru de apă. Se
beau trei cești de ceai în fiecare zi, fără a se depăși doza – tratamentul
putând deveni toxic. Dacă apar semne de toxicitate chiar și cazul în care se
beau doar trei cești de ceai de cimișir, tratamentul se va întrerupe, fiind
reluat peste un anumit timp cu doze mai mici. În orice caz, la administrarea
unui asemenea tratament se va consulta, în prealabil, medicul.
Prin tradiţie, cimișirul
este folosit ca remediu în afecţiunile bilei.
Cimișirul
este folosit, uneori, și ca arbust decorativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu