Faceti-va bine (54)

Cicoarea

Denumirea știinţifică: Cichorium intybus.

Denumiri populare: floricică, andivă, andivie.

Prezentare. Cicoarea se întâlnește atât în cultură, cât și în flora spontană, fiind o reprezentantă a familiei compozitelor. Este o plantă perenă, cu tulpină ramificată și rădăcină groasă. Poate atinge o înălţime de 1,20 metri. Înflorește în lunile iulie, august, septembrie. Florile sunt de culoare albastră. În flora spontană, cicoarea se întâlnește în fâneţe, pe marginea drumurilor, pe pășuni, în alte locuri necultivate și în care cresc fel de fel de ierburi.
Pentru aplicaţii în medicina naturistă se folosește toată planta, inclusiv rădăcina. În mod curent, rădăcina este folosită pentru producerea  surogatului  de  cafea  numit cicoare. Părţile aeriene din plantă se recoltează în mai-iunie, iar rădăcinile  toamna, atunci când planta ajunge la sfârșitul perioadei de vegetaţie. Printre cele mai importante preparate medicinale obţinute din cicoare se numără decoctul.

Substanţe  active  importante. Cicoarea conţine un ulei volatil, dar și compuși amari, colină, inulină (un polizaharid), tanin. Pe lângă acești compuși, în rădăcina de cicoare,  dar și în partea aeriană, se găsește fosfor. Cercetări mai noi menţionează descoperirea de insulină în rădăcina de cicoare, fapt ce dă o nouă dimensiune utilizării acestei plante în medicina naturistă și, desigur, speranţe diabeticilor.

Întrebuinţări. Cicoarea se folosește în tratamente privind hepatita cronică, dischinezia biliară, constipaţia cronică, în aplicaţii dermatologice (furunculoze,  acnee), în anemii, digestie leneșă, pietre la rinichi și la vezică, litiaze, infecţii urinare.  Altfel spus, decoctul de cicoare revigorează activitatea ficatului și a rinichiului, regularizează digestia, produce diureză, este  un  bun  agent  laxativ și  depurativ (curăţă organismul  de  toxine,  purifică  sângele).  Tonic  general  bun,  o contribuţie importantă având-o fosforul.

Cicoarea de  grădină (Cichorium  endivia) este  o  plantă bienală  de  la  care  se consumă frunzele. Prin mușuroire, frunzele de la baza tulpinii se îngroașă și-și pierd clorofila, obţinându-se andivele. Deci, andivele nu sunt altceva decât muguri și frunze ce  provin  de  la  cicoarea  de  grădină.  Din  păcate,  andiva  –  considerată  un  produs alimentar de înaltă clasă – nu are calităţile terapeutice ale suratei sale sălbatice. Totuși, efectele nu sunt de neglijat, acestea fiind încă un argument în ceea ce privește succesul gastronomic al andivei. De notat, în acest caz, și faptul că andivele sunt indicate de naturiști în alimentaţia copiilor, fiind un bun vitaminizant și remineralizant.