Ciumăfaia
Denumire știinţifică: Datura stramonium.
Denumire populară: laur, bolăndariţă.
Prezentare. Ciumăfaia este o erbacee anuală, cu o înălţime
la maturitate de până la doi metri. Aparţine familiei solanaceelor. Ciumăfaia
crește în flora spontană, mai ales prin locurile părăsite, în zonele unde au
fost construcţii, pe maidane, la marginea platformelor de gunoi. Rădăcina
giumăfaiei este foarte dezvoltată (între 30 și 50 centimetri lungime și între
doi și cinci centimetrigrosime). Tulpina se ramifică, iar în vârful fiecărei ramuri
apare o floare.
Frunzele sunt de mari dimensiuni, în jur de 25 – 30 cm lungime și 20 – 25 cm lăţime, iar florile, albe, au formă de pâlnie. Ciumăfaia înflorește în partea a doua a verii, prin iulie-august. Întreaga plantă de ciumăfaie are un miros specific, neplăcut. Fructul este o capsulă ovoidală, cu ţepi moi, asemănătoare cu fructul castanului sălbatic. Datorită importanţei sale medicinale, ciumăfaia poate fi întâlnită și în cultură separată, varianta cultivată fiind ceva mai dezvoltată decât cea din flora spontană. Părţile cu importanţă medicinală sunt frunzele, florile și seminţele, din care se prepară prafuri, tincturi, diferite extracte, siropuri, comprese, ţigări antiastmatice. Cu pulberea de ciumăfaie se pot face și inhalaţii.
Frunzele sunt de mari dimensiuni, în jur de 25 – 30 cm lungime și 20 – 25 cm lăţime, iar florile, albe, au formă de pâlnie. Ciumăfaia înflorește în partea a doua a verii, prin iulie-august. Întreaga plantă de ciumăfaie are un miros specific, neplăcut. Fructul este o capsulă ovoidală, cu ţepi moi, asemănătoare cu fructul castanului sălbatic. Datorită importanţei sale medicinale, ciumăfaia poate fi întâlnită și în cultură separată, varianta cultivată fiind ceva mai dezvoltată decât cea din flora spontană. Părţile cu importanţă medicinală sunt frunzele, florile și seminţele, din care se prepară prafuri, tincturi, diferite extracte, siropuri, comprese, ţigări antiastmatice. Cu pulberea de ciumăfaie se pot face și inhalaţii.
Ciumăfaia este o
plantă foarte toxică
și se impune o mare
atenţie în utilizarea ei.
Substanţe active importante: hiosciamina, atropina,
scopolamina.
Întrebuinţări. Preparatele pe bază de ciumăfaie pot fi
utilizate ca agenţi sedativi pentru sistemul nervos central. Acţionează cu succes și în calmarea spasmelor. De asemenea,
extrasele de ciumăfaie sunt folosite și în chirurgie și oftalmologie. Compusul numit
scopolamină este eficient în combaterea răului de mare. Printre afecţiunile
tratate cu preparate de ciumăfaie se numără boala Parkinson, astmul pe fond
nervos, stările de agitaţie, nevralgiile.
Hiosciamina, atropina și scopolamina sunt substanţe foarte importante pentru industria
farmaceutică, fapt ce face ca această plantă atât de toxică și atât de neplăcut
mirositoare, să fie foarte căutată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu