joi, 16 februarie 2012

Faceti-va bine (61)

Ciumăreaua
Denumire știinţifică: Galega officinalis.
Denumire populară: scrântitoare.
Prezentare. Ciumăreaua este o erbacee perenă, întâlnită atât în flora spontană, cât și sub formă de culturi. Aparţine familiei leguminoaselor. În flora spontană, ciumăreaua poate fi întâlnită mai ales în zone cu umezeală, în liziere, tufărișuri, în părţile joase ale terenurilor virane, livezilor, pășunilor, în șanţuri și în vegetaţia de pe marginea apelor. În mod obișnuit, ciumăreaua crește sub forma unor tufe cu înălţimea de circa un metru. Tulpinile îi sunt ramificate, iar la maturitate se lemnifică. Ciumăreaua înflorește pe toată perioada verii.
Florile, dispuse în raceme, au culoare liliachie. Fructul acestei plante este o păstaie.
Ciumăreaua este o plantă medicinală importantă. Pentru uz medicinal se recoltează planta în întregul ei. Se prepară infuzie, poţiuni, extracte care se administrează sub formă de picături.
Substanţe active importante: alcaloidul specific numit galegină, apoi guanidina, acidul pipecolinic, luteolina.
Întrebuinţări. Din punct de vedere medicinal, ciumăreaua are două calităţi deosebite: este galactagogă (stimulează secreţia laptelui la femeile care alăptează) și are, totodată, importante efecte hipoglicemiante (antidiabetică). Compusul cu rol hipoglicemiant este galegina, care se găsește în seminţele de ciumărea. Alte afecţiuni în care este indicată ciumăreaua: epilepsie, viermi intestinali.
Ciumăreaua poate fi folosită și ca plantă furajeră, fiind, totuși, toxică pentru oi. Datorită efectelor galactagoge (de sporire de cantităţii de lapte), poate fi folosită și în zootehnie.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!