Ciumăreaua
Denumire știinţifică:
Galega officinalis.
Denumire populară:
scrântitoare.
Prezentare.
Ciumăreaua este o erbacee perenă, întâlnită atât în flora spontană, cât și sub formă
de culturi. Aparţine familiei leguminoaselor. În flora spontană, ciumăreaua poate
fi întâlnită mai ales în zone cu umezeală, în liziere, tufărișuri, în părţile
joase ale terenurilor virane, livezilor, pășunilor, în șanţuri și în vegetaţia
de pe marginea apelor. În mod obișnuit, ciumăreaua crește sub forma unor tufe
cu înălţimea de circa un metru. Tulpinile îi sunt ramificate, iar la maturitate
se lemnifică. Ciumăreaua înflorește pe toată perioada verii.
Florile, dispuse în raceme, au culoare liliachie. Fructul acestei plante este o păstaie.
Florile, dispuse în raceme, au culoare liliachie. Fructul acestei plante este o păstaie.
Ciumăreaua este o
plantă medicinală importantă. Pentru uz medicinal se recoltează planta în întregul
ei. Se prepară infuzie, poţiuni, extracte care se administrează sub formă de
picături.
Substanţe active
importante: alcaloidul specific numit galegină, apoi guanidina, acidul
pipecolinic, luteolina.
Întrebuinţări. Din punct
de vedere medicinal, ciumăreaua are două calităţi deosebite: este galactagogă (stimulează
secreţia laptelui la femeile care alăptează) și are, totodată, importante efecte
hipoglicemiante (antidiabetică). Compusul cu rol hipoglicemiant este galegina,
care se găsește în seminţele de ciumărea. Alte afecţiuni în care este indicată
ciumăreaua: epilepsie, viermi intestinali.
Ciumăreaua poate fi
folosită și ca plantă furajeră, fiind, totuși, toxică pentru oi. Datorită
efectelor galactagoge (de sporire de cantităţii de lapte), poate fi folosită și
în zootehnie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu