Chimenul
Denumirea
știinţifică: Carum carvi.
Denumiri populare:
secărică, chimion, pipărus.
Prezentare. Chimenul
este o plantă cultivată, dar se găsește și în flora spontană. Este o erbacee și
face parte din familia umbeliferelor. În flora spontană, chimenul poate fi întâlnit, de obicei, în fâneţele de sub munte
și în cele montane. Înălţimea acestei plante ajunge până la un metru.
Florile, de culoare albă, sunt dispuse sub formă de umbelă. Valoarea
terapeutică este dată de seminţele chimenului. Din aceste seminţe se prepară
decoct, cataplasme, tinctură, pulbere, infuzie.
Intrebuinţări. Chimenul
este utilizat în trei domenii: bucătărie - în calitate de condiment; în industria
băuturilor – datorită aromelor și compușilor săi; în medicina naturistă – ca stimulent
al secreţiilor gastrice, el fiind și un agent cu acţiune carminativă (calmează durerile abdominale și reduce deranjamentelor
și presiunea din abdomen).
Chimenul
are și o intensă acţiune diuretică. Cu preparatele din seminţe de chimen se
tratează colicii gastrici, bronșitele, enterocolitele, blocajele secreţiilor
bronhice. De asemenea, chimenul contribuie și la ușurarea unor suferinţe și
dificultăţi ginecologice, cum ar fi ciclurile întârziate sau amenoreea. Tot cu
ceaiurile de chimen se stimulează și
lactaţia la femeile
care alăptează. Chimenul
este indicat și
în demersurile pentru creșterea poftei de mâncare. Din
seminţele de chimen se poate prepara și o apă de gură, produs care nu numai că îndepărtează
mirosurile neplăcute, dar
are și efecte
majore în ceea
ce privește menţinerea igienei
bucale. Chimenul este considerat a fi „direct răspunzător” de liniștea, de
tihna abdomenului omenesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu