duminică, 5 februarie 2012

Faceti-va bine (52)

Chimenul
Denumirea știinţifică: Carum carvi.
Denumiri populare: secărică, chimion, pipărus.
Prezentare. Chimenul este o plantă cultivată, dar se găsește și în flora spontană. Este o erbacee și face parte din familia umbeliferelor. În flora spontană, chimenul poate fi  întâlnit, de obicei, în fâneţele de sub munte și  în cele montane. Înălţimea  acestei plante ajunge până la un metru. Florile, de culoare albă, sunt dispuse sub formă de umbelă. Valoarea terapeutică este dată de seminţele chimenului. Din aceste seminţe se prepară decoct, cataplasme, tinctură, pulbere, infuzie.

Substanţe active importante. Seminţele de chimen sunt bogate în ulei eteric (circa 3%).
Intrebuinţări. Chimenul este utilizat în trei domenii: bucătărie - în calitate de condiment; în industria băuturilor – datorită aromelor și compușilor săi; în medicina naturistă – ca stimulent al secreţiilor gastrice, el fiind și un agent cu acţiune carminativă  (calmează durerile abdominale și reduce deranjamentelor și presiunea din abdomen).
Chimenul are și o intensă acţiune diuretică. Cu preparatele din seminţe de chimen se tratează colicii gastrici, bronșitele, enterocolitele, blocajele secreţiilor bronhice. De asemenea, chimenul contribuie și la ușurarea unor suferinţe și dificultăţi ginecologice, cum ar fi ciclurile întârziate sau amenoreea. Tot cu ceaiurile de chimen se stimulează și  lactaţia  la  femeile  care  alăptează.  Chimenul  este  indicat  și  în  demersurile  pentru creșterea poftei de mâncare. Din seminţele de chimen se poate prepara și o apă de gură, produs care nu numai că  îndepărtează  mirosurile  neplăcute,  dar  are  și  efecte  majore  în  ceea  ce  privește menţinerea igienei bucale. Chimenul este considerat a fi „direct răspunzător” de liniștea, de tihna abdomenului omenesc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!