Elisabeta a II-a și conspirația papucilor

În anul 1952, Banca Națională a Canadei a avut ideea să lanseze o nouă serie de bancnote. Pentru design, a fost contractat un oarecare Gundersen, de la British American Bank Note Company, care a trecut la treabă. Termenul pentru lansare era undeva în 1954. Gundersen și-a lucrat matrițele folosind fotagrafii ale reginei Elisabeta a II-a, făcute de fotograful oficial al reginei, un anume Peter-Dirk Uys. Totul a decurs conform planului, iar în 1954 bancnotele erau pe piață. Ei bine, la un moment dat, un cetățean a sunat la Banca Națională a Canadei și a anunțat că în părul reginei se vede clar figura unui diavol. Iată ce observase el:

De-ale lui Zoscenko (4)

Agitatorul

Grigori Kosonosov, paznic la o şcoală de zbor, a plecat în concediu la el în sat.

— Ia vezi, tovarăşe Kosonosov — i-au spus prietenii înainte de plecare — dacă tot te duci la ţară, fă şi dumneata un pic de agitaţie. Spune-le ţăranilor că aviaţia se dezvoltă... Poate donează şi ei ceva pentru un aeroplan.

— Nici vorbă —  a zis Kosonosov. Fac şi agi­taţie. La altele nu mă bag, dar despre aviaţie le vorbesc eu, n-aveţi nici o grijă.

Kosonosov a venit în sat toamna şi, chiar în ziua cînd a sosit, s-a dus la soviet.

— Uite — zice — aş vrea să fac şi eu puţină agitaţie. Avînd în vedere că sînt venit de la oraş, nu s-ar putea ţine o adunare?

— Mă rog — a zis preşedintele. S-a făcut. Mîine adun oamenii.

A doua zi, preşedintele a adunat oamenii lîngă magazia pompierilor.

Cuceriri la Praga

Autostrăzile din Slovacia și Cehia nu sunt de cea mai bună calitate. Pe distanțe lungi, de zeci de kilometri, prima bandă este făcută din plăci de beton care nu sunt perfect îmbinate, așa că ai senzația că mergi pe tablă ondulată. Dar una peste alta, e OK. În Ungaria, lucrurile stau altfel, nici nu știi când ajungi la 150/h, poți să și adormi liniștit – glumesc.

Faceti-va bine (71)

Cornul

Denumire știinţifică: Cornus mas.

Prezentare. Cornul este un arbust cu o înălţime cuprinsă între patru și opt metri, statura sa fiind, uneori, asemănătoare cu cea a unui adevărat arbore. Face parte din familia cornaceelor și este cunoscut pentru lemnul său foarte tare, pentru fructele gustoase, roșii, precum și pentru faptul că la venirea primăverii este printre cei dintâi arbori care înfloresc. Florile de corn apar în martie, rareori în aprilie, fiind mici, multe și de un galben foarte plăcut. Frunzele sunt ovale, aspre, cu întrebuinţări în vopsitoria textilă. Cornul crește în păduri, în tufărișuri și chiar și în parcuri, ca arbust de ornament. Valoare medicinală au frunzele, coaja și fructele (coarnele).

Substanţe active importante: vitamina C, plus un complex de vitamine, pectine, acid citric și malic, tanin, un amestec de glucoză și levuloză.

Întrebuinţări. Infuzia de frunze și coajă de corn reglează tractul gastro-intestinal și revigorează activitatea acestuia, având acţiune antidiareică. Efecte asemănătoare au și fructele, care sunt folosite în alimentaţie. Totodată, sub formă de infuzie, preparatele din corn și fructele de corn sunt utilizate în combaterea febrei, dovedindu-se și un bun sedativ.

Din fructele de corn se fac, în mod tradiţional, jeleuri, marmelade, siropuri, băuturi răcoritoare sau alcoolice.

Despartirea

Maine plecam. Seara dormim in Praga, poimaine suntem in Hanovra.
Azi, la scoala, despartire emotionanta. Uite ce frumos lucrusor i-a dat Michelle Mariei:

O notă informativă

Am in față o „NOTĂ INFORMATIVĂ” întocmită în 18.08.1982 de informatorul "DAVID" din Sinaia și în care este vorba despre fosta mea profesoară de chimie, domnișoara Gheorghe. Iat-o:

O reteta pentru cina si micul dejun

Astazi vreau sa va prezint reteta mea de stingere a foamei valabila pentru o seara si o dimineata - de preferinta cea de a doua zi.

Se cumpara o punga de cartofi congelati, doua felii de cotlet fara os, doua oua si o punga mica cu varza murata.

Se cauta prin dulapuri ulei si se ia cel mai vechi care poate fi gasit - daca nu stiti, astfel de sticle golite pe trei sferturi stau, in general, ascunse prin spatele oalelor.

Se incinge tuciul si se pune in el uleiul. Cand este bine incins, se arunca in tuci jumatate din punga de cartofi, care a stat cel putin patru ore pe masa, deci nu in frigider.

Mici intamplari cu animale (15)

Scăpare la om (5)

Abia am putut răzbi de acasă pînă la serviciu, cu toate ca depărtarea nu este decît de cîteva sute de paşi. Fiecare pas era însă o luptă şi cu pavajul îngheţat sticlă şi cu îmbrîncelile viscolului. Hain viscol, acesta care acum urlă de trei zile! Pe întinsul Bărăganului îşi ia avîntul, în lărgimea cîmpului atacă pieptiş, dar oamenii îşi pot face un plan de apărare. Aici în oraş însă e viclean: în fiecare stradă îşi trimite altă trupă, fiecare de capul ei. Abia aşteaptă să scapi de după un colţ de stradă spre care înaintezi cu capul proptit în fuiagul de vînt si de zăpadă; cînd ai ajuns acolo, bucuros că ai scăpat, te atacă de la spate, gata să te răstoarne. Apoi, deodată, te izbeşte drept în piept.

Iepurila

Ieri am prins al doilea carnaval la scoala Mariei. In germana ii zice fasching. Toata lumea se costumeaza, pe unii nici nu-i mai recunosti. Data trecuta m-am imbracat normal si i-am explicat Mariei ca daca toata lumea e deghizata, inseamna ca aia devine normalitatea si atunci eu apar ca fiind altfel - prin urmare, numai eu sunt costumat de carnaval. De data asta, n-am avut incotro si mi-am pus o chestie care m-a transformat imediat intr-un personaj foarte pleostit. Uite:

Richi și Galen

Cârnatul ăsta pe nume Richi, după ce a fost la femei a devenit o fiară. Nu mai e cățelul jucăuș, cu care poți face ce vrei. Acum dacă are niște mâncare prin preajmă și i se pare că vrei să i-o iei, mârâie și se uită fioros, se încordează gata să sară, de-ți vine să crezi că e în sălbăticie.
Post coitum omne animal triste est, zicea Galen acum vreo 2000 de ani. Na că a apărut și excepția: Richi.
PS. Nu pot trage decât o concluzie: chiar și la bichoni, există o mare legătură între sex și agresivitate.

Faceti-va bine (70)

Cornaciul
Denumire știinţifică: Trapa natans.
Denumire populară: castanul de apă.
Prezentare. Cornaciul este o plantă de apă, cu tulpini foarte lungi, ce pot ajunge până la patru metri. O bună parte din frunze, de formă romboidală, se află sub apă. Celelalte  frunze,  de  la  nivelul  apei  și  de  deasupra  apei,  sunt  dispuse  în  formă  de rozetă. Florile au o conformaţie specifică, conţinând o încăpere plină cu aer. Cornaciul înflorește în lunile iulie și august. Poate fi întâlnit în bălţi, iazuri, locuri mlăștinoase cu lumină multă. Pentru  preparate  medicinale  se  recoltează  fructele,  care  sunt  tari  și  au  niște prelungiri, niște coarne. Seminţele de cornaci sunt comestibile, fiind foarte hrănitoare. Se  consumă  crude, fierte și  chiar se  macină,  obţinându-se  o  făină  din  care se face pâine.
Substanţe  active  importante.  Deoarece  seminţele  sunt  bogate  în  elemente nutritive, cornaciul a devenit, în unele ţări, plantă de cultură. O analiză asupra conţinutul seminţelor de cornaci a dat următoarele rezultate: 52% amidon, 15% proteine, 7,5% grăsimi, 3% zaharuri.
Întrebuinţări.  Utilizate  în terapii  de  urgenţă, fructele  de  cornaci  pot  acţiona  ca un  adevărat  antivenin, fiind  folosite în cazul  mușcăturilor  de șerpi  sau păianjeni.  De asemenea, pot fi folosite în tratamente antirabice (împotriva turbării) și antidiareice. 

Invitatia la masa

O exceptionala povestire spusa de Gogol la Breaza, sambata, m-a facut sa rad cu lacrimi. Acum vreo 40 de ani, el, fratele mai mare si sora cea mica se jucau prin casa, cand parintii i-au chemat la masa. "Hai, ca avem sarmale" au zis ei. "Nu vreau sarmale!" s-a stropshit cea mica. "Bun, pentru tine am o fripturica de pui", a zis mama. "Nu vreau pui!", s-a otzarat mezina. "Bine, atunci iti dau o salata de cartofi". "Nu vreau salata de cartofi!" a sosit raspunsul. 

Si atunci s-a petrecut un lucru cam ca in Creanga. Tatal, satul de mofturi, a zis cu naduf, asa cum multi romani zic in situatii similare: "Auzi, dar un cacat nu vrei?" La care fetita a inceput sa strige: "Nu vreau sa mananc cacaaaaaaaaat!" Dupa care l-a luat ca martor pe fratele lui Gogol: "Zi, nu-i asa ca eu nu mananc cacaaaaaat?!" l-a intrebat ea printre sughituri.

Generatorul de anti-românism

Numai mâine nu-i poimâine - și când spun asta mă gândesc că vineri 2 martie 2012 dis de dimineață, plec împreună cu familia, plus cățel (care e totodată și purcel), în Germania. Practic, ne mutăm în Hanovra pentru o perioadă de cel puțin trei ani. Luni, 5 martie, Maria începe școala acolo - o școală internațională în limba engleză. Doamne ajută!
Poate că aș fi avut regrete mari, poate că aș fi plâns, precum Maria, dacă nu s-ar fi îngrijit Zeul Coincidențelor să-mi arate ce las plecând de aici. Două episoade, unul de ieri și unul de azi, m-au aruncat înapoi în timp, în vremea lui Ceaușescu, făcându-mă să spun, exact ca în anii 80: „Ah, ce bine ar fi să pot pleca de aici”. O să le povestesc pe amândouă.

Cei buni și cei răi

A fost o vreme în care îmi închipuiam că lumea se împarte în două categorii: buni și răi față de mine și principiile mele. Adică ăia buni erau exclusiv buni și ăia răi exclusiv răi - în raport cu persoana mea. Cu ăia buni puteam să fac orice, să rezolv, să clădesc, cu aia răi nu puteam să fac nimic în nicio împrejurare. Mă vedeam înconjurat, mai pe scurt, de îngeri și demoni. Și credeam că atunci când e ceva de rezolvat, dificultatea nu constă în găsirea soluției ci în accederea la ăia buni, care puteau rezolva orice, pentru că, după cum se știe, binele învinge întotdeauna.

O poezie de-a lui Nichita

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Faceti-va bine (69)

Coriandrul

Denumire știinţifică: Coriandrum sativum.

Denumiri populare: piper alb, pucioasă.

Prezentare. Coriandrul este o plantă anuală care se cultivă. Poate ajunge până la înălţimea de un metru. Are o tulpină puternică, aproape lemnoasă și flori sub formă de umbelă, colorate în alb sau roz. Coriandrul face parte din familia umbeliferelor. Se cultivă pentru seminţe, care pot fi utilizate în terapii sau în bucătărie și industrie. Pentru nevoi medicinale se prepară o infuzie.

Substanţe active importante: uleiuri eterice, amidon, substanţe minerale.

Întrebuinţări. Coriandrul este un foarte bun stimulator al activităţii stomacului și intestinelor (carminativ), fiind aplicat în tratarea lipsei de poftă de mâncare, dispepsii digestive, balonări abdominale, dar și în calmarea durerilor intestinale. Având acţiune vermifugă, se folosește în combaterea viermilor intestinali. Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic al sistemului nervos.

Ispravile lui Pacala (7)

Caprele popii

Dimineaţ-abia-ncepură zorile să se arate,

Popa iese-n pragul tinzii: — Ei! acum... ştii ce, argate?

Mergi de-mi ad-un car de lemne! Din pădure vii doar mâine.

Pân-atunci, merinde, iacă! eu îţi dau: un caş şi-o pâine.

Dar când vii, întreagă pâinea s-o aduci, — şi caşu-ntreg;

Ne-ncepute, pe-amândouă! Înţelegi tu?

— Înţeleg.

Şi punând în car merindea, mai punând şi o secure,

A-njugat Păcală boii şi-a pornit-o-nspre pădure.

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (3)

Crezul artistului

Cât de pătrunzător e sfârşitul zilelor de toamnă! O! Pătrunzător până la durere, căci sunt anumite senzaţii delicioase al căror vag nu înlătură intensitatea; şi nu este vârf mai ascuţit ca al infinitului.

O plansa

Din vremea in care Maria mergea la un curs de egiptologie (da, chiar mergea, era un curs pentru copii), a aparut o plansa din care nu pot trage decat concluzia ca Anubis are ceva cu mine - prea se iveste cand din amintiri, cand din carti, cand din activitati ale Mariei. Uite:

Mici intamplari cu animale (14)

Scăpare la om (4)

În luna mai a anului 1934, o echipă de săteni din comuna Viştea de Sus (raionul Făgăraş) lucra la repararea unui drum, care trecea jos printre semănăturile de pe şesul Oltului, prin apropierea satului. Zăresc deodată un ţap de capră neagră, care vine spre ei în fugă, se apropie şi rămîne pe loc la o dis­tanţă mică. Oamenii rămîn miraţi, văd îndată că biata vietate este istovită de puteri în aşa măsură încît abia se ţine pe picioare, apoi se culcă.