Mici intamplari cu animale (48)

Nevăstuica vitează

Cu prilejul unei vînători de iepuri la picior, pe cînd treceam peste o arătură mare, unde iarna se aţin bucuros iepurii, văd de departe proţăpit în vîrful unei sălcii un uliu şorecar. Nu aveam nicio intenţie duşmănoasă faţă de această pasăre, pe care o socotesc dintre cele folositoare, cu toate că uneori poate se mai spurcă şi ea cu cîte un şoldan. Nici şorecarul nu se prea sinchisea de apropierea mea. Mi se părea că toată atenţia îi era îndreptată spre ceva de la rădăcina salciei. Am putut vedea scena care a urmat, de la o distanţă destul de mică, pentru a-i putea reţine toate fazele.

Faceti-va bine (115)

Gălbenelele

Denumire ştiinţifică: Calendula officinalis. 

Denumiri populare: rujuliţă, călinică, filimică, ochi galben. 

Prezentare. Gălbenelele sunt plante anuale ce pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Aceste plante sunt, totuşi, iubitoare de lumină. Fac parte din familia compozitelor. Tulpina este puternic ramificată, iar frunzele sunt alterne, uşor alungite. În capătul ramurilor se află inflorescenţele sub formă de capitule, cu flori galbene sau chiar portocalii.

Povestea adevarată a Bestiei din Gevaudan (Partea I)

Între 1764 şi 1767, a bântuit, în zona Gevaudan din Franţa, o bestie cumplită, asemănătoare unui lup deformat, uriaş, roşu, cu copite la picioarele din spate şi labe anterioare scurte, terminate cu gheare uriaşe. Patru colţi imenşi îi ieşeau din gură şi avea, după unele mărturii, „un fel de coarne”. Fiara a făcut prima victimă oficială pe data de 30 iunie 1764, când a ucis o fată de 14 ani, scoţându-i inima. Având în vedere că în certificatul de deces al Jeannei Boulet, aflat în prezent în arhivele parohiei Saint-Étienne-de-Lugdarès, se menţionează că aceasta „a fost ucisă de Bestia Feroce”, este evident că Fiara era deja bine cunoscută în acel moment, ceea ce duce la presupunerea că mai existaseră şi alte victime nedeclarate. În orice caz, începând cu această dată, s-a declanşat masacrul. Bestia a început să vâneze sistematic oameni, ivindu-se în plină zi, intrând în localităţi şi atacând grupuri întregi, sau ignorând cirezile şi repezindu-se direct la cei care le păzeau. Monstrul a atacat, mutilat, ucis şi mâncat 318 persoane, în special femei şi copii. Conform martorilor, Fiara emana o duhoare cumplită, nu arăta niciun fel de teamă faţă de oameni, câini (care de altfel refuzau să o atace şi fugeau din faţa ei, deşi erau obişnuiţi cu lupii şi cu urşii) sau foc, şi după măsurătorile făcute urmelor lăsate, s-a concluzionat că putea face salturi de 10 metri… Locuitorii din Gevaudan, înnebuniţi de frică, vorbeau despre sfârşitul lumii, despre Diavol sau despre o Fiară trimisă de Dumnezeu pentru a le pedepsi păcatele…

Ispravile lui Pacala (24) - sfarsit

Păcală mare gospodar

Staţi, duşmanilor nemernici, se gândea mergând pe drum,

V-aţi bătut voi joc de mine? Staţi c-o să vedeţi de-acum!

Şi acas-ajuns cu banii, îşi dărâmă casa veche,

Şi-şi clădeşte alta nouă, care n-avea-n sat pereche.

Apoi rost de vite-şi face, de-acareturi, de moşie;

Rost de car, de plug, de toate! Şi să vezi gospodărie!

Dup-un an de străduinţă, n-avea prin împrejurime

Rosturi, casă mai de seamă ca Păcală, nime, nime!

Dar când îl vedeau sătenii tot făcându-şi lucruri noi,

Cumpărându-şi azi moşie, mâine plug, poimâine boi,

Nu puteau să doarmă-n tihnă! — Cum? De unde-atâta ban

Ce tot varsă, varsă, zilnic, omu-acesta, cam de-un an?

O fi dat de vreo comoară? se-ntrebau cu gând pizmaş,

Sau... o fi prădat în codri, noaptea, pe vrun bogătaş?

Deci la vatra lui cea nouă merseră câţiva-ntr-o seară;

Şi cu vorba, spre-a-l descoase, pe departe mi-l luară.

Iar Păcal-atunci le spuse: — De! Ştiţi pielea cea de vacă,

Ce-ntr-o zi aţi aruncat-o în ograda mea săracă?

Regăsirea Peșterii

M-am apucat să fac nițică ordine în computer. S-au strâns multe vechituri pe-aici și trebuie să fac loc pentru noile achiziții care se vor învechi și vor fi șterse peste o vreme. Și am dat peste niște poze făcute în satul Peștera, care mi-au trezit amintiri frumoase. Mi-am dat seama, privindu-le, că aș vrea să fiu acum acolo. Apoi m-am uitat pe geam, am văzut câmpul vălurit, păsările hârjonindu-se și, în depărtare, doi călăreți trecând paralel cu liziera pădurii. Mi-am dat pe loc seama că vreau să fiu aici. Și atunci m-am gândit la toate locurile frumoase prin care m-am preumblat, în Sinaia, în Apuseni, în Italia, în Elveția, nici nu mai are importanță unde sunt ele. În toate aș vrea să fiu acum. Am realizat cu groază că aș vrea să fiu simultan în toate locurile frumoase și că statul în doar unul dintre ele nu mă satisface pe deplin. Ori asta e blasfemie, pentru că doar unul Dumnezeu e în toate locurile deodată. Aici e sursa oricărei nefericiri: nu putem să fim dumnezei și suntem pedepsiți pentru că îndrăznim să gândim așa ceva. Dar mai bine să urc niște poze de la Peștera.

Din instructiunile lui Cortazar (5)

Instructiuni tip pentru cine vrea sa i se faca frica.

• Intr-un sat din Scotia se vand carti cu o pagina alba ratacita undeva, cine stie unde, prin volum. Cititorul care da peste pagina asta la trei dupa-amiaza, moare.
• In piata Quirinal, la Roma, exista un punct cunoscut pana prin secolul al XIX-lea numai de catre initiati, de unde, in noptile cu luna plina, se vad miscandu-se agale statuile gemenilor Dioscuri care se lupta pe caii lor cabrati.

Prima poveste a Mariei

THE FLYING BASKET

In the middle of an Indian jungle there was a SUPER big cherry tree. ln this cherry tree there was lots and lots of cherries. But one very warm day a beautiful lightly red cherry named Cherrylina fell down from the tree.

'What can I do?' asked Cherrylina the other little-bit pink cherries that didn't fall off.

'Maybe you should send a colored interesting letter about what happened to you to somebody that can help you, like the cute blue elephant', said Anna the cherry [Cherrylina's best friend]

'Ok,  I will send it to the I think grey elephant' said Cherrylina very happy because she will be saved by the elephant.

Faceti-va bine (114)

Gălbăjoara
Denumire ştiinţifică: Lysimachia nummularis.

Denumire populară: dreţe.

Prezentare. Este o plantă perenă, cu o tulpină subţire, aproape târâtoare, având o lungime maximă de 60 cm. Frunzele sunt aproximativ rotunde, uşor lucioase, cărnoase. Înfloreşte în mai, iunie şi iulie. Florile sunt galbene, iar fructul este o capsulă. Gălbăjoara creşte în zonele de deal şi câmpie, în locuri umede.
Pentru utilizări medicinale se culeg florile şi se face infuzie.

Întrebuinţări. Tratamentele cu gălbăjoară se dovedesc eficiente în durerile agresive, cum ar fi cele de dinţi, precum şi în tratarea erizipelului. Gălbăjoara este recomandată şi în aplicaţiile medicinale privind creşterea părului şi întărirea rădăcinii părului.

De la Karl May la Adrian Nastase

In excelentul roman Winnetou scris de Karl May, apare un individ pe nume Rattler. El il ucide pe celebrul Klekih-Petra - un alb care traia printre indienii apasi si, ca urmare, in momentul in care este prins, este condamnat de catre apasi la moarte. Iata cum decurg lucrurile:

Spectatorii se aşezară jos. Un grup de tineri războinici păşi înainte purtând cuţite în mâini; ei se opriră cam la cincisprezece paşi în faţa lui Rattler. Aruncară cuţitele în direcţia lui, dar ferindu-se să-l lovească; lamele se înfipseră toate în sicriul de care era legat osânditul. Primul cuţit nimeri în stânga, altul în dreapta piciorului, la o distanţă aproape insesizabilă. Următoarele două se înfipseră puţin mai sus şi tot astfel până ce ambele picioare fură încadrate în două şiruri de cuţite.

Până atunci, Rattler îşi păstrase oarecum calmul. Acuma însă cuţitele fulgerau mereu mai sus, desenând conturul trupului său. Începu să-i fie frică. La fiece aruncătură de cuţit striga de spaimă. Şi strigătele sporeau în intensitate pe măsură ce indienii ţinteau mai sus.

Basescu, gratiaza-l pe Nastase!

Imi aduc aminte de un banc din vremea lui Ceausescu in care era vorba despre grija fata de om. La sfarsit, aparea un hatru si adauga ceva de genul "acum ar trebui sa spunem si cine este omul cu pricina". Ce imi aminteste acest banc? Evident, ceea ce se petrece astazi cu sentinta de condamnare a lui Nastase. O sentinta de-fi-ni-ti-va si i-re-vo-ca-bi-la. Cand cineva a primit asa o sentinta, o executa, pentru ca sentinta asta este punctul teminus al procesului de infaptuire a justitiei. Asadar, atunci cand omul primeste sentinta definitiva si irevocabila, s-a terminat: nu mai are nimic altceva de facut decat sa efectueze pedeapsa. Scurt si cuprinzator. Sute de mii de oameni, pe tot intinsul globului pamantesc, an de an, primesc sentinte definitive si irevocabile, dupa care se duc dupa gratii, sau platesc sumele pe care justitia ii obliga sa le plateasca. Numai Adrian Nastase nu face lucrul pe care a stabilit justitia ca trebuie sa-l faca. Asadar, el este omul. 

Ultima gaselnita este urmatoarea: medicii cer comisie care sa stabileasca daca Nastase poate fi transportat de la Floreasca la spitalul penitenciarului! Se mai cere revizuirea procesului, constatare ca faptele s-au prescris, amanarea executarii etc, etc. Oameni buni, unde s-a mai auzit asa ceva? Poate cineva sa-mi de un al doilea exemplu de infractor condamnat definitiv si irevocabil, pentru care sa fie pus in miscare un asemenea mecanism de ocolire si, evident, obstructionare a legii? Oamenii aia sarmani, amarati, pe umerii carora plang imbuibatii uselisti, beneficiaza ei de astfel de oportunitati?

Fac un apel catre Traian Basescu: gratiaza-l pe Nastase! Sa se termine cu balciul asta dezgustator!

Un articol de-al lui Panait Istrati din 1906

REGINA HOTEL

Bătaia şi darea afară din serviciu, fără plată, au devenit nişte lucruri atât de banale pentru lumea muncitoare, încât le trecem de multe ori cu vederea ca peste un fapt normal. Ceea ce s-a petrecut însă în acel local în ziua de 15/28 crt, şi al cărui martor ocular am fost, a trecut peste putinţa unei răbdări omeneşti.

Fără vreo anunţare prealabilă, canalia-patron a acestui hotel şi restaurant, M. Schwartz, concediază pe chelnerul Apostolescu Vasile în ajunul sus-citatei date, spunându-i să vie a doua zi să-şi ia plata. Victima nu protestează, ci a doua zi se prezintă şi se vede sub nas cu un cont în care constată:

Ispravile lui Pacala (23)

La vatra părintească

Şi-a umblat Păcală, iarăşi, nu ştiu cât, prin cele sate.

De-ale lui isprăvi, în cale-i, săvârşind nenumărate.

Dar de la o vreme — ce vreţi, tot stingher, pe căi străine,

S-a cam săturat şi dânsul... Şi-şi zicea ades în sine:

Ce-o mai fi făcând sătuţul, unde-am fost copil odată?...

L-apucase dor de vatra de atâta timp uitată.     

O povestioara dupa la Fontaine

ANIMALELE LOVITE DE CIUMĂ

O molimă cumplită, trimisă pe pământ de sus, din Cerul dornic să-şi reverse mânia asupra lumii păcătoase, pe numele ei adevărat, ciuma, boala cea urâtă care umple de morţi râul Acheron care străbate Infernul căzuse asupra animalelor.

Nu muriseră toate, dar nu era unul care să nu zacă şi care să-şi mai întreţină abia pâlpâitoarea flăcăruie a speranţei. Nu le mai ispitea hrana; lupii şi vulpile nu mai alergau după prada lor lipsită de apărare, iar porumbelul nu se mai însoţea cu porumbiţa, căci dragostea şi bucuria fugiseră departe. 

Mici intamplari cu animale (48)

Îmbucam din merinde în cîrcă unui răzor, cînd din întîm­plare îmi cad ochii pe un muşuroi de muşchi de la vreo zece paşi. Am crezut că e un băţ uscat, căzut peste verdeaţă, apoi am observat o mişcare uşoară. Şarpe! Vipere pe aici nu sunt, pe cît ştiu, şarpe de apă nu-i, fiindcă i-aş fi observat îndată aluniţele de la gît. Nici nu stau şerpii la soare aşa, lungiţi, ci încolă­ciţi. E un „şarpe orb" (Anguis fragilis), pe care rar l-am întîlnit şi deci mă interesează cum e şi ce face. I se spune şarpe, dar de fapt e o şopîrlă fără picioare, şi nu numai că nu e orb, dar are şi pleoape, ceea ce n-au şerpii, şi nici limba nu îi este despicată ca cea a şerpilor. Stă la soare — lucru rar — plăcîndu-i ume­zeala. Ştiu de ce stă la soare, acum la începutul lui iulie. Am citit într-o carte: naşte pui vii, dar aceştia cresc în ouă ce incubează înăuntrul pîntecului. Stă în căldura soarelui, ca do­goarea să ajute incubaţiei interne.

Îmi stătea în gînd să prind acest „şarpe" inofensiv, să-l duc acasă şi să-l arăt copilului, apoi să-i dau drumul în grădină. N-am de ce să mă grăbesc; nu m-a observat, stă liniştit; chiar dacă ar vrea să plece, îl ajung uşor. Între timp mai văd ce face.

De obicei amînarea nu-i sănătoasă. Acum, mi-a fost de folos. Am văzut un lucru rar.

Faceti-va bine (113)

Fumăriţa
Denumire ştiinţifică: Fumaria officinalis.

Prezentare. Fumăriţa este o mică plantă erbacee, din familia papaveraceelor. Frunzele sunt bipenate, iar florile, de dimensiuni reduse, au culoarea roşie sau albă. Fructele sunt globuloase. Atât planta, cât şi fructele, au un gust pronunţat amar. Pentru aplicaţii medicinale se foloseşte întreaga plantă, recomandată fiind, însă, partea aeriană.

Orbirea

Am trait s-o vad si pe asta: un anume Puiu Hasotti, aroman de prin judetul Constanta, a devenit piatra din capul unghiului in constructia politica romaneasca. Mai precis, Crin Antonescu, seful pe linie de partid al lui Hasotti, a declarat nici mai mult nici mai putin ca daca Basescu nu semneaza numirea respectivului in functia de ministru, va fi declansata procedura de suspendare a presedintelui. Eu cred ca orice om normal isi face cruce cand aude asemenea enormitati. Cum adica sa suspenzi presedintele unei tari pentru ca isi exercita dreptul constitutional de a refuza numirea unui ministru? Nu mai am rabdare sa scot textele din Constitutie care precizeaza cu exactitate situatiile in care un presedinte poate fi suspendat. Discutia asta s-a purtat cu ocazia precedentei suspendari. Motivele pentru care presedintele poate fi suspendat sunt unele teribil de grave. Nici nu poate fi vorba de faptul ca el nu a acceptat o propunere de ministru.

Cristoiu - milogul simulant

Un comentator de care m-am săturat până în gât este Ion Cristoiu. Ion Cristoiu vine seară de seară în studiourile B1TV și înjură la pesediști. Îi ia pe rând și-i face de comedie, lucru pentru care ar trebui să-mi devină simpatic. Numai că eu nu mai rezist la stilul ăla de Ion Roată pe care și l-a confecționat bătrânul gazetar. Tot ce spune este împănat cu umplutură de genul „încă odată”, „iertați-mă”, „să ne înțelegem”, „eu sunt bătrân” etc, respectivele automatisme țînând loc de „î î î î î î î î î î î î î î”- urile și „ă ă ă ă ă ă ă ă ă” - urile prelungi în care este specialistă Andreea Pora. Din stilul Cristoiu face parte și strâmbătura, o știți, cea cu colțurile gurii lăsate. Așa se strâmbă cei care vor să lase impresia că au ceva inteligent de spus dar nu se reped, sunt modești, chiar umili, îi lasă pe toți să debiteze enormități, după care pun lucrurile la punct printr-o idee strălucită. Când glăsuiește, Cristoiu nu uită să adauge nefericita formulă „zic și eu”, care s-ar traduce prin „v-am lăsat să trăncăniți, să bateți câmpii, acum spun și eu ceva”, iar acel ceva trebuie să fie, negreșit, un gând foarte adânc, o observație simplă și genială, pe care auzind-o, cu toții se vor mira și vor începe să-l privească pe Cristoiu cu alți ochi. O atitudine de milog simulant, în fond - „Ascultați-mă și pe mine, vreau și eu să spun ceva, poate că e o prostie, dar lăsați-mă și pe mine să spun” etc. Mi-l pot imagina pe bătrânul gazetar prin anii 70, stând la coadă într-o alimentară și zicându-i vânzătoarei, cu colțurile gurii lăsate: „dați-mi și mie o bucată de slănină”. Asta era esența cererii când ajungeai în față, acel „și mie”, adică da, sigur, ceilalți au luat, ei sunt îndreptățiți să ia, dar acum, dacă a mai rămas ceva, poate-mi dați „și mie”, așa cum le-ați dat lor etc.

Cantecul lui Buzzati

Cântec de război

Regele şi-a ridicat capul de pe masa de lucru făcută din oţel şi diamante.

— Ce naiba cântă soldaţii mei? a întrebat.

Afară, prin Piaţa Încoronării, treceau batali­oane după batalioane, mărşăluind spre graniţă şi cântând. Le era uşoară viaţa, pentru că duşmanul fusese pus pe fugă şi departe, în câmpii, nu mai aveau de cules decât gloria, cu care urmau să se încoroneze la întoarcere. În consecinţă şi regele simţea că are o sănătate de fier şi era sigur pe el. Lumea era pe cale să fie supusă.

Bleen si asumarea

Imi permit sa reproduc aici, fara comentarii, postarea facuta de un anume "BLEEN" pe site-ul blogary. Tot ce voi spune este ca punctul de vedere al lui "BLEEN" mi se pare corect si extrem de greu de atacat. Dar iata textul:

Fuck you anyway!

De indata ce m-am apucat sa scriu cate ceva despre Ponta, Nastase si ceilalti, au aparut, cum era si firesc, reactii din partea unor persoane mai mult sau mai putin cunoscute sau apropiate. Pozitionarea unora dintre aceste persoane este una care mie mi se pare nu numai absurda, dar si periculoasa pentru o evolutie democratica a Romaniei. E vorba despre cei care, citind ce scriu eu despre Nastase, vin si-mi spun ceva de tipul: "Ai dreptate? Fuck you! N-ai dreptate? Fuck you!" Asta, daca am trai in vremea lui Stalin, ar insemna condamnarea mea la moarte: "Nu conteaza ca ai sau nu dreptate, tu trebuie sa dispari, nu mai suportam sa te auzim sau vedem, trebuie sa dispari cu dreptatea sau nedreptatea ta cu tot"