Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
vineri, 19 aprilie 2013
joi, 18 aprilie 2013
Din povestile lui Jack London (4)
Lupul din Alaska
Femeia rămăsese în urmă, să
îşi pună încălţămintea de cauciuc, din pricina ierbii plină de rouă. Când ieşi
din casă, îl găsi pe soţul ei admirând un mugur de migdal care se deschidea.
Căută din priviri peste ierburile înalte şi printre pomii din livadă.
— Unde e lupul? întrebă
ea.
— Acum o clipă era
aici.
miercuri, 17 aprilie 2013
Mici intamplari cu animale (139)
S-a întîmplat că cerbul pe care mi-l
sorocisem pentru toamna aceea să cadă chiar a doua zi după ce sosisem la munte. Alt cerb nu mai voiam să împuşc, dar nici să-mi ciuntesc cele zece zile pe care mi le-am plănuit să le petrec în farmecul singurătăţilor. Deci, prilej bun să petrec jocurile de nuntă ale cerbilor, să le pîndesc liniştit, fără gîndul carabinei.
În zori şi în amurg mă apropiam de cîte un loc de gonită, pe care mi-l trăda mugetul cîte unui
stăpîn de pîlc. Chiar şi din depărtare mai mare decît bătaia carabinei, acum inutilă, puteam să observ toate fazele impresionantului joc de
dragoste. Binoclul bun, cu mărire de opt ori, sorbea distanţa şi îmi aducea aproape actorii, care nici nu-l puteau bănui pe spectatorul
indiscret. Un post de observaţie preferat îl
aveam sub umărul
unei păduri
bătrîne. De acolo scăpăta pînă în vîlcea tăietura iar dincolo ea se
ridica
domol şi
larg pînă în linia zării.
O poveste a lui Eugen Barbu
Prînzul
de duminică
Într-o duminică mă aflam într-un tren arhaic, călătorind spre Cîmpu-Lung. Era în
vara anului secetei, într-o zi strălucită de iulie, cu cerul atît de albastru, încît
mă întrebam cum pot oamenii să suporte atîta frumuseţe cu atîta trufie.
Locomotiva gîfîia urcînd, şi numai aburul ei punea un văl tulbure peste acea
graţie fără seamăn a peisajului. Natura, într-o binecuvîntată uitare de sine,
ştersese rănile pămîntului pîrjolit, şi iunie, trecut de-acum, lăsase în iarbă şi
în pomi un strigăt intens vegetal, dureros în verdele violent. Treceam de halte
micuţe de lemn, năpădite de o vegetaţie neobişnuită după un asemenea dezastru,
şi mă bucuram că voi vedea defileul Dîmbovicioarei, atît de drag sufletului
meu.
O exceptionala poveste a lui Cehov
Calomnia
Profesorul de caligrafie Serghei
Capitonîci Ahineev îşi mărita fiica, Natalia, cu profesorul de istorie şi
geografie Ivan Petrovici Loşadinîh.
Totul mergea ca pe roate şi veselia
era în toi. În salonul cel mare se cânta din gură şi la pian, şi se dansa. Prin
celelalte încăperi alergau nebuneşte în toate părţile feciori aduşi anume de la
club, cu fracuri negre şi cravate albe, stropite cu sosuri. Casa era plină de
freamăt şi de larmă. Profesorul de matematică Tarantulov, franţuzul Pasdequoi
şi subrevizorul curţii de control Egor Benedictîci Mzda şedeau toţi trei pe un
divan şi, întrerupându-se pripit unul pe altul, povesteau care mai de care
cazuri de morţi înmormântaţi de vii şi îşi dădeau fiecare cu părerea despre
spiritism. Niciunul dintre ei nu credea în spiritism, dar admiteau cu toţii că
sunt multe lucruri pe lumea asta care niciodată nu vor putea fi cuprinse de
mintea omenească. Într-o altă odaie, profesorul de literatură Dodonski lămurea
musafirilor cazurile în care o santinelă are dreptul să tragă în trecători.
După cum vedeţi, temele conversaţiilor erau înfricoşătoare, totuşi foarte
plăcute. Din curte, se uitau prin ferestre oameni care, din pricina situaţiei
lor sociale, nu aveau dreptul să intre înăuntru.
Cei 13 si misterul (19)
La grajd era mare
fierbere. Iepuroaica Beatrice tunsese un berbec Cicero şi din lîna obţinută se
trudea să-i facă lui Petcu cel Blînd un tricou de marinar. Ortansa şi Porthos
luau lecţii de înot pe uscat de la Piratul Roşu. Invincibilul Ş avea un ochean
şi o beretă albastră de la un brotac, marinar pensionar. Melcul Dick şterpelise
cîteva undiţe şi plase şi se chinuia să prindă muşte şi ţînţari ca momeală
pentru peşti. Jeff rupsese foile pe care-şi notase impresii despre Cazul
Rosamundei şi scrisese pe prima pagină a carnetului său „Jurnal de bord".
Faceti-va bine (237)
Piretrul
Denumire ştiinţifică: Pyrethrum cinerariaefolium.
Prezentare. Piretrul, foarte
cunoscut datorită flacoanelor cu spray pentru combaterea insectelor, este o
plantă perenă din familia compozitelor. În pământ, piretrul are un rizom scurt şi
gros. Tulpina, de culoare argintie spre verzui, are o înălţime medie pentru o
erbacee – circa 40 cm, fiind ramificată. Florile se prezintă sub forma unor
capitule, fiind albe la exterior şi galbene la interior. Piretrul înfloreşte
mai ales la sfârşitul primăverii şi începutul verii, dar poate avea flori şi
mai târziu. Este o plantă iubitoare de uscăciune şi lumină, originară din Croaţia.
Se şi cultivă, fiind utilizată în producerea insecticidelor. Pentru uz
medicinal se recoltează florile şi vârfurile tinere cu flori şi frunze.
Substanţe active importante: piretrine, cinerine, esteri.
Întrebuinţări. Preparatele pe bază
de piretru sunt folosite în combaterea viermilor intestinali, precum şi a râiei
şi păduchilor laţi.
marți, 16 aprilie 2013
Suferintele tanarului Werther (6)
20 octombrie 1771
Am sosit aici ieri. Ministrul plenipotenţiar nu se simte
bine şi are să stea câteva zile în casă. Toate ar fi bune dacă nu s-ar arăta
atât de răuvoitor. Observ că soarta mi-a hărăzit încercări grele. Curaj însă!
Un suflet senin îndură orice! Un suflet senin? Îmi vine să râd când văd
cuvântul acesta ieşit de sub pana mea. O, dacă aş avea o fire mai puţin
aprinsă, aş fi cel mai fericit om de sub soare. Cum, atunci când alţii, cu
puţinul lor talent şi puţina lor vlagă, pălăvrăgesc în faţa mea cu înfumurare,
eu să nu am nicio nădejde în puterea mea şi în însuşirile mele? Doamne, tu,
care mi-ai dat de toate, de ce n-ai păstrat jumătate din ce mi-ai dăruit,
hărăzindu-mi în schimb încredere în mine şi cumpătare?
O poezie a lui Tristan Tzara
Duminecă
Vântul plânge în hornuri cu toată deznădejdea unui orfelinat
Vino lângă mine ca o luntre în tufiş
Aşterne-ţi vorbele ca paturile albe în infirmerie
Că acolo poţi plânge nesupărat, că miroase a gutui şi a brad.
O poveste a lui Gala Galaction
Andrei Hoţul
Era odată un făcător de rele cu numele
Andrei. Faima lui se răspîndise cu fiorii spaimei peste o lume întreagă, şi
flinta-i semănase, în carne vie, un căuş de gloanţe. Treizeci de ani
cutreierase muntele şi balta, îşi croise nelegiuită cale prin învelitori şi
prin ferestre şi-şi rîsese de sumedenie de poteri. Căci peste tot şi
pretutindeni, norocul lui de hoţ îl purtase teafăr-teferel, ca pe Făt-Frumos fugaru-i
năzdrăvan.
Dar într-o zi Andrei trecu printr-o pădure
şi văzu un lucru de mirare şi de groază. Văzu un foc năprasnic şi pe foc un grătar de fier
de un stînjen. Patru îngeri negri, fiecare cu cîte un
vătrai, stăteau împrejur şi grijeau de foc şi tot turnau la lemne, de înflorise
grătarul ca brînduşa de toamnă.
Cei 13 si misterul (18)
Băiatul
ajunsese într-un suflet în pădure.
Trecu pe lîngă
văgăuna din care o văzuse ieşind acum cîteva nopţi pe Rosamunda şi se gîndi că
Petcu cel Blînd nu putea fi prea departe.
Mai merse puţin şi
nu mică-i fu mirarea cînd îl zări printre copaci pe măgar, tolănit în iarbă, cu
o pălărie de soare aşezată cochet între urechi, conversînd cu o cîrtiţă.
O poveste a lui Alexandru Mironov
Foaie de parcurs pentru Maria
Pun mâna pe condei (metaforic!) într-o luni dimineaţă, privesc worldometer-ul Naţiunilor Unite
şi văd că exact în secunda în care am în faţa ochilor ceasul
demografic al lumii, pe Terra a apărut cetăţeanul cu numărul
6.972.301.783. Ştiu că în fiecare secundă se nasc 2,5 noi pământeni. Mi
l-am ales pe al meu - îmi imaginez că este o fetiţă, născută în România.
Îi pun şi un nume, să zicem că o cheamă Maria, şi încerc să-i fiu
ursitoare pentru lunga viaţă pe care o are în faţă. Aşadar, la drum.
Big Brother
Ora 8 dimineata. Maria pleaca la scoala, canta si danseaza in timp ce se imbraca. Eu mi-am facut cafeaua si ma uit la ea cu un sentiment de recunostinta. Richi sta ca un covrig in sufragerie, Cindy a venit aici, langa mine si s-a asezat pe covorasul ei. Nu am niciun motiv sa fiu altfel decat cel putin multumit - ma feresc de cuvantul magic "fericire". Afara croncane aceiasi corbi uriasi, aud prima dintre masinile gunoierilor - OK, totul este in regula, pot sa-mi permit senzatia ca toate vor fi mereu asa, la infinit. N-am de platit decat o amenda mica, pentru depasirea vitezei, nu ma supara nici spatele, nu-mi vajaie nici capul. Proiectul la care lucrez pare ca inainteaza, iar azi sunt hotarat sa-i dau un impuls hotarator. Traducerea cartii mele de povesti e aproape gata - mister Pearson mi-a dat vesti bune acum cateva zile.
luni, 15 aprilie 2013
Somnul de veci (6)
Ploaia umplea rigolele şi pe caldarâm te
stropea până la genunchi. Poliţişti voinici, în impermeabile de cauciuc, lucind
ca nişte ţevi de revolver, se distrau trecând în braţe peste locurile inundate
fete ce chicoteau. Ploaia răpăia violent pe acoperişul maşinii şi capota de pânză
groasă începu să lase apă. La picioare se adună o băltoacă. Era prea devreme ca
să înceapă toamna cu o astfel de ploaie. Mi-am îmbrăcat pardesiul şi-am
apucat-o grăbit spre primul drugstore, de unde mi-am cumpărat o sticlă de
whisky. Întors în maşină, am băut destul ca să mă încălzesc şi să-mi aţâţ
curiozitatea. Depăşisem timpul de parcare, dar poliţiştii erau prea ocupaţi cu
trecerea fetelor şi cu fluieratul ca să-şi mai bată capul cu mine.
Euler
Azi e ziua lui Euler - unul dintre cei mai mari gânditori ai lumii. Puteți citi, cu ocazia asta, un foarte frumos expozeu sustțnut pe tema „Euler” de profesorul universitar Ion Chițescu, fost decan al Facultății de Matematică, unul dintre cei câțiva oameni pe care mă mândresc că i-am cunoscut. Poate voi povesti vreodată câte ceva despre întâlnirile pe care le-am avut cu domnul Chițescu, despre discuțiile pe care le-am purtat. Textul a fost scris în 2007, când se împlineau 300 de ani de la nașterea lui Euler.
Zidul lui Sartre
Azi e ziua mortii lui Sartre. Urc aici una dintre povestile lui. Care povesti, in general, nu mai pot fi uitate.
Zidul
Ne-au împins
într-o sală mare, albă şi am început să clipesc fiindcă mă dureau ochii din
cauza luminii. Mai apoi am văzut o masă şi patru tipi în civil, care stăteau la
masă şi se uitau prin nişte hîrtii. Ceilalţi prizonieri fuseseră îngrămădiţi în
fundul sălii şi am fost nevoiţi să străbatem toată încăperea ca să ajungem pînă
la ei. Pe unii îi cunoşteam, pe alţii nu, erau probabil străini. Cei doi din
faţa mea erau blonzi, cu capete rotunde; semănau unul cu celălalt: francezi,
bănuiesc. Cel mai mărunţel îşi tot ridica pantalonii: era ca un fel de tic
nervos.
Mici intamplari cu animale (138)
Jocul vidrelor
Într-o
iarnă m-am ţinut de vidre. Aşa, pe nesimţite, m-am pomenit că aproape au
dispărut din locurile bune păstrăvii voinici de mai înainte şi prea tîrziu mi-a
venit în minte că pricina ar putea să fie vidrele. Cum a căzut însă prima
zăpadă, am văzut de-a lungul rîului urme multe pe care le-au lăsat aceste mari
pustiitoare de peşte. În curînd a intrat una în capcanele puse, iar la pîndele
de noapte am mai cules trei. Aşa că în pod, întinse pe scîndurici, aveam, ca
niciodată, patru blănuri minunate, cu păr des, luciu si cafeniu. Ar fi trebuit
să fie şase. Iată povestea celor două lipsă.Faceti-va bine (236)
Piperul de baltă
Denumire ştiinţifică: Polygonum hydropiper.
Denumire populară: dintele
dracului.
Prezentare. Piperul de baltă
este o erbacee anuală. Face parte din familia poligonaceelor şi poate ajunge până
la înălţimea de un metru. Din loc în loc, tulpina de piper de baltă prezintă
noduri. pre toamnă, culoarea ei devine roşie. Frunzele sunt ascuţite, uşor cărnoase,
iar florile se grupează sub formă de spic. Piperul de baltă înfloreşte în
lunile iulie, august, septembrie. Atunci când este în plină vegetaţie, planta are
un gust piperat, de unde şi numele de piper. Este o specie iubitoare de umezeală.
Creşte în flora spontană, în locuri umede. Pentru întrebuinţări medicinale se recoltează partea aeriană a plantei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)