Cei 13 si misterul (27)

De abia pe la miezul nopţii, Invincibilul Ş, Jeff şi Petcu cel Blînd văzură o plută legănîndu-se pe valuri la mică depărtare de ei.

—    Să ne apropiem cu băgare de seamă, şopti Invincibilul Ş. Poate că s-au culcat. Lăsară pluta lor într-un cot al rîului şi por­niră prin apă.

Petcu cel Blînd se împiedică de o piatră şi căzu cu zgomot în rîu. Se ridică anevoios şi încercă să păşească în vîrful copitelor.

Peisajele lui David Muench (13)

O poveste cu piloti si tanchisti a lui Hemingway

Noaptea dinaintea bătăliei

Pe vremea aia lucram într-o casă distrusă de bombe care dădea spre Casa del Campo din Madrid. Dedesubt se purta o bătălie. Ii vedeam pe combatanţii împrăştiaţi sub noi şi pe dealuri, simţeam mirosul bătăliei, îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină şi automate care creşteau şi scădeau în intensitate şi care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru şi apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălătuciţi, de praf. Eram însă prea departe ca să putem filma ca lumea, încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la ţintă, făcîndu-ne astfel munca imposibilă.

Un sut lui Hemingway

Suferintele tanarului Werther (9)

                                                                                                   4 august

 Nu numai mie îmi merge aşa. Toţi oamenii sunt înşelaţi în speranţele şi în aşteptările lor. M-am dus s-o văd pe femeia pe care o întâlneam sub tei. Băiatul ei cel mai mare mi-a ieşit alergând înainte: auzind strigătul lui de bucurie, a venit şi maică-sa. Părea tare mâhnită. Prima ei vorbă a fost:

― Ştiţi că Hans al meu a murit?

Era băiatul ei cel mai mic. Eu am tăcut.

― Şi bărbatul meu, spuse femeia, s-a întors din Elveţia şi n-a adus nimic, şi dacă nu întâlnea nişte oameni de treabă ar fi trebuit să cerşească; pe drum s-a îmbolnăvit de friguri.

N-am putut să-i răspund nimic şi i-am dat ceva copilului. Ea m-a rugat să iau câteva mere, le-am luat şi am părăsit locul acesta de tristă amintire.

Cei 13 si misterul (27)

Invincibilul Ş sosi prea tîrziu. Se dădu jos de pe plută. Pe rîu nu era nimeni şi copacii tăceau. Doar soarele mai zăbovea puţin înainte să se culce.

—  N-ai văzut cumva trecînd o plută cu piraţi? îl iscodi şarpele neliniştit.

—  Niciodată nu mi-au plăcut întrebările, rosti soarele domol.

—  Dacă nu-mi răspunzi, strigă şarpele, nu te las să apui! Soarele se înroşi şi începu să coboare lin după dealuri. Înainte să dispară de tot, îi spuse în şoaptă:

—  N-are rost să te enervezi. Iţi promit că mîine dimineaţă vin să aflu ce-ai făcut. Şarpelui i se zburli mustaţa de supărare.

—   Rotund şi prost! exclamă el după ce se încredinţă că soarele nu mai putea să-l audă.

Faceti-va bine (243)

Popâlnicul iepuresc

Denumire ştiinţifică: Hepatica nobilis.

Denumire populară: trei răi.

Prezentare. Popâlnicul iepuresc este o plantă micuţă, acoperită de perişori. Face parte din familia ranunculaceelor. Frunzele sale, împărţite în trei lobi, rămân verzi şi în anotimpul rece. Popâlnicul iepuresc înfloreşte în martie şi aprilie, florile fiind albastre, cu petale mari. Este o plantă cu aspect foarte plăcut. Creşte în flora spontană din zonele mai înalte, chiar montane, preferând terenurile calcaroase.

Substanţe active importante: anemonină, zaharuri, taninuri.

Întrebuinţări. Din punct de vedere al virtuţilor medicinale, popâlnicul iepuresc este puţin studiat. Datorită compuşilor săi, această plantă poate fi toxică. În tradiţia populară, popâlnicul iepuresc este cunoscut ca având efecte pozitive în bolile de ficat, de unde şi numele de hepatica.

Trei milenii de umor (13)

Mark Twain conducea o doamnă la masă. Aflîndu-se într-o dispoziţie deosebită el i-a zis:

—    Ce frumoasă sunteţi!

Mai puţin amabilă, doamna i-a răspuns:

—    Îmi pare rău că nu pot să vă întorc acest compliment!

—    O, a rîs Mark Twain, de ce nu procedaţi la fel ca mine, scumpă doamnă? Minţiţi!

Francis Bacon si halcile sinistre

Nu uitati, azi e ziua cand s-a dus in iad Francis Bacon - pictor de geniu, homosexual, irlandez, alcoolic, astmatic, impatimit al jocurilor de noroc. Pun aici, in onoarea lui, cateva din panzele care l-au facut celebru, nu inainte de a urca o poza in care artistul poate fi vazut in compania unor halci sinistre

Cei 13 si misterul (26)

Piraţii vrură să tragă pluta indivizilor după ei, dar pluta nu acceptă să se lase condusă de altcineva decît de băiat. Se spri­jini cu toată puterea de nişte pietre care ieşiseră din apă să vadă ce se întîmplă.

Nereuşind s-o pornească din loc, piraţii o lăsară în voia rîului şi reveniră la prizonierii de pe pluta lor.

Bufniţa îşi scoase capul dintre aripi şi se uită la băiat. El o recunoscuse din primul moment pe Cora, aşa că-i zîmbi ştrengă­reşte.

Bufniţa se prefăcu că nu observă şi se adresă lupului:

—       Ar fi bine să-l legi pe băiat. Pe ceilalţi îi percheziţionăm noi.

Patrate magice (3)

Aici o sa va arat cum puteti construi patrate magice de 5, 7, 9......etc. Adica avand latura de 5 sau latura de 7 etc, asta vreau sa spun. O sa studiem amanuntit cazul patratului magic de 5, pe care il vedeti in Fig.1, dupa care veti sti sa construiti singuri patrate oricat de mari, cu latura impara (adica fara sot).

Fig.1

Cum am devenit hot de biciclete (10)

Nu mai ştiu câţi ani aveam când mama şi tata s-au despărţit, dar cred că era prin 72-73. S-au despărţit doar în fapt, în acte figurau în continuare ca soţ şi soţie. Mai târziu, mama avea să-mi spună că a făcut aşa pentru ca eu să fiu protejat, altfel aş fi avut, poate, necazuri la şcoală şi la facultate – asta pentru că nu era în regulă, în acele vremuri, să vii dintr-o aşa-numită „familie dezorganizată”. Părinţii mei, divorţând, ar fi dat naştere unei astfel de familii. Aşa că au ales dezorganizarea în fapt, pentru că nu asta conta, ci hârtiile, pe care figurau în continuare ca soţ şi soţie.

Somnul de veci (8)

OPT

     În dosul geamurilor strâmte şi încadrate în plumb ale uşii laterale din casa Sternwood se întrezărea o lumină slabă. Am oprit Packardul sub bolţile de la intrare şi mi-am golit buzunarele pe banchetă. Fata sforăia într-un colţ, cu bereta căzută şmechereşte pe nas şi cu mâinile atârnându-i moi în cutele imper­meabilului. Am ieşit din maşină şi-am sunat la uşă. Paşi se apropiară încet, de parcă ar fi venit obosiţi de la o mare depărtare. Uşa se deschise şi majordo­mul ţeapăn şi cărunt mă măsură din cap până în picioare. Lumina din hol îi arunca un halo în jurul părului argintiu.

— Bună seara, domnule, spuse el politicos şi se uită peste mine la Packard.

Suferintele tanarului Werther (8)

                                                                                            24 martie

Mi-am înaintat demisia la Curte şi sper că îmi va fi primită. Mă veţi ierta că nu v-am cerut voie s-o fac. Trebuia să plec neapărat, şi, apoi, ştiam ce-aţi fi spus voi ca să mă convingeţi să rămân, aşa încât... Comunică asta mamei. Într-un sirop oarecare; n-am încotro, şi ea trebuie să ia lucrurile aşa cum sunt, n-am ce să-i fac. Desigur că are s-o doară când are să audă că avântul cu care pornise fiul ei ca să devină consilier intim şi ministru plenipotenţiar s-a frânt deodată şi că acum se întoarce mofluz acasă! Credeţi ce vreţi şi gândiţi-vă la toate cazurile posibile în care aş fi putut şi ar fi trebuit să rămân. Atâta vă spun: că plec, şi, ca să ştiţi unde mă duc, aflaţi că aici se află prinţul ***, căruia îi place foarte mult societatea mea. Când a aflat că mi-am dat demisia, m-a rugat să merg cu el la moşia lui şi să stau acolo toată primă­vara. Mi-a făgăduit să mă lase cu gândurile mele şi, fiindcă ne înţelegem unul cu altul până la un anumit punct, am să încerc şi am să mă duc cu el.

Faceti-va bine (242)

Podbalul

Denumire ştiinţifică: Tussilago farfara.

Denumiri populare: brusturel, cenuşoară, limba vecinului.

Prezentare. Podbalul este o plantă micuţă (o erbacee din familia compozitelor), înălţimea ei la maturitate fiind între cinci şi 15 cm. Se remarcă prin rizomul puternic şi foarte lung – circa un metru. Primele flori de podbal apar foarte devreme, mult înaintea frunzelor, planta fiind unul dintre vestitorii primăverii. Podbalul înfloreşte toată primăvara, florile având culoarea galbenă. Această plantă iubeşte umezeala şi de aceea va putea fi găsită în adâncituri de teren, pe malul râurilor, în şanţuri, în surpături. Pentru nevoi medicinale se recoltează florile, frunzele şi rizomul. Din aceste părţi ale plantei de podbal se obţin următoarele preparate: infuzie, decoct, macerat, suc de plantă. De asemenea, se obţin sirop, suc sau ceai, realizate în combinaţie cu alte plante medicinale.

Trei milenii de umor (12)

Pe vremea cînd o ducea foarte greu, tînărul Mark Twain se oprise în faţa unui restaurant şi studia preţurile listei de bucate. Atunci s-a apropiat de el un splendid cîine de vînătoare. Animalul şi-a lipit capul de genunchiul lui Twain şi a început să dea din coadă, de parcă îl cunoştea de cînd lumea.

Un ofiţer s-a îndreptat spre tînăr şi i-a spus:

—     Aveţi un cîine minunat! Nu este cumva de vînzare?

—     Aveţi trei dolari? era curios Twain.

Ofiţerul a scos imediat trei dolari şi a apucat cîinele de zgardă intrînd cu el în restaurant.

Peste cîteva clipe, de după primul colţ a apărut un om ner­vos, care îşi arunca privirile în toate direcţiile.

—     Nu cumva căutaţi un cîine? — l-a interogat Twain.

—  Ba da, s-a lamentat domnul. Un cîine de vînătoare cafeniu cu pete albe. L-aţi văzut cumva?

—     Dacă îmi daţi trei dolari, mă angajez să-l scot chiar de sub pămînt.

Cei 13 si misterul (25)

Petcu cel Blînd se foi neliniştit. Invincibilul Ş îl lăsase singur pe pluta pe care o ascunseseră amîndoi într-o scobitură a malului.

După aproape o jumătate de oră, şarpele îşi făcu apariţia şi Petcu, de bucurie, scoase un răget puternic.

—   Şt! îl potoli Invincibilul Ş, temîndu-se să nu-1 fi auzit cineva pe măgar. Apoi zîmbi. In ochii săi alunecoşi se citea mulţumirea.

—       Unde ai fost? îl descusu Petcu cel Blînd. Şarpele şovăi.

—       Mă pot bizui pe tăcerea ta?

Peisajele lui David Muench (12)

Manipularea lui Antonescu

Marea manipulare facuta de Crin Antonescu dupa referendumul pentru demiterea presedintelui a fost urmatoarea: romanii au votat in proportie de 70% pentru plecarea lui Basescu, dar el n-a plecat, asadar Basescu este presedinte ilegitim. O multime de romani au luat pe nemestecate aceasta manipulare si unii dintre ei inca o cred. Dar adevarul este unul singur, ca intotdeauna. In cazul de fata, adevarul suna asa: aia 70% pe care-i tot invoca Antonescu nu se raporteaza la numarul romanilor cu drept de vot, ci la numarul romanilor care s-au prezentat la urne. Ori ce s-a intamplat? Romanii care s-au prezentat la urne au fost mai putin de jumatate din totalul romanilor cu drept de vot. In aceste conditii, Basescu nu a putut fi demis. Asta este tot.

Din spatele portii negre (3)

Oasele

Doi câini s’au pripăşit, mirosind boerii, la închisoare. Ei vin de două ori pe zi, la vremea mesei, după oase. Oasele scăpând prevederilor legiuitorului, deţinuţii nu sunt obligaţi să le înghită. Ei pot să le arunce prin gratia ferestrei în curte, oase mici de pasăre şi ciolane de rasol. Căutătura de inele de aur a unui câine flocos le aşteaptă, cu botul în pământ. Boerii nu mănâncă de la cazan şi sunt, în porţia neconsumată, vreo sută cincizeci. Tă­cerea lor elegantă asupra capitolului de în­treţinere a unui număr de pensionari absenţi din bucătărie şi prezenţi numai în registre, atrage surâsul necurmat al Direcţiei, mulţu­mită şi recunoscătoare în numele Statu­lui. Desigur că la proces procurorii mi­litari vor argumenta pentru răscumpărarea greşelilor deţinuţilor abstinenţi, cu meritele de economie dobândite la penitenciar, şi cu sacrificiul lor pentru finanţele publice, rele­vate de direcţiune. 

Cei 13 si misterul (24)

Brotacul însă continua să-l sîcîie pe Jeff să-l lase să-i facă portretul.

—       Ai o frunte care mă inspiră, îi spunea el şoricelului.

Dar Jeff era de neînduplecat. Atunci, brotacul se aşeza pe un colţ al bolovanului, picior peste picior, cu bereta roşie trasă pe ochi şi aştepta.

—    Eu sunt un boem, îi mărturisea lui Jeff, ori de cîte ori acesta îl întreba, la capătul răbdărilor, dacă n-avea familie şi casă unde să se ducă. Cîteodată brotacul nu apărea zile întregi pe „Insula de piatră", dar tocmai cînd şoricelul se bucura că scăpase de el, se ivea pe neaşteptate, seara, cu o sticlă de rom sub braţ şi, chefuind de unul singur, cînta romanţe deocheate pînă în zori. Atunci, palid de oboseală, şoricelul îi dădea brînci în apă.